Parpalacul meu bej

1987

Toamna. Eram in anul II si aveam o prietena ce studia Chimia Industriala. O parte din cursurile la chimie se tineau intr-o cladire veche de pe Calea Victoriei. Astazi acolo sunt cateva sali de curs ale SNSPA. Incercam sa ma dau un tip interesant. De fapt, chiar eram! :) ) N-aveam bani de toale si, oricum, nu erau pe vremea aia toale decat aduse de vaporeni sau de sarbi la Timisoara. Am gasit prin dulapul lui taica-miu un parpalac bej. Destul de rablagit si un pic cam larg pentru mine. ll purtase el pe vremea cand ma nasteam eu. Doar pe la evenimente. Am vazut astfel o oportunitate de a ma imbraca si eu “cool”. (Termenul de cool nu se inventase inca!). Ca sa-i fac o surpriza fetei m-am imbracat corespunzator, am pregatit o mina misterioasa si m-am prezentat, neanuntat, sa o astept la iesirea de la cursuri. In mintea mea eram cel putin Alain Delon ( Liviu Varciu pe atunci se juca cu rama in tarana si nu se anunta un asa mare sex-simbol al mileniului urmator :) ). Am ajuns mai devreme caci nu erau nici telefoane mobile si nici SMS. Daca ratai ora ratai toata ziua. Ca sa nu stau ca prostul in vant, in fata cladirii, am inceput sa ma plimb in sus si in jos, de la farmacie pana la carciuma Podu Mogosoaiei.

La un moment dat in dreptul Ministerului, nu mai stiu care ca acum e o groapa si un scandal cu o manarie facuta de Posta Romana sub obladuirea lu’ Base, opreste o masina si coboara un tanar cu cativa ani mai in varsta decat mine, cu un parpalac gri deschis, aproximativ aceeasi croiala cu al meu. Se saluta cu cel din Dacie si incepe sa se plimbe la fel ca mine in sus si in jos., dar pe alt segment de trotuar. Atunci am observat ca mai in jos, pe la Casa Vernescu, mai era un individ, tot cu parpalac ce facea acelasi lucru, se plimba. Si mai erau si altii.

La un moment dat m-am trezit fata in fata cu primul dintre ei la intersectia cu Lemnea.
-Ai un foc?
M-am uitat la el si am vazut ca pe mine ma intrebase.
-Da, imediat. Si am scos un chibrit jumulit. I-am aprins lui si mi-am aprins si eu o tigara.
-De Sfantu’!? si mi-a zambit complice. Vazuse tigarile mele, Carpati de Sfantu Gheorghe, cele mai bune la gust, cu cel mai mic continut de sfecla si care nu se gaseau in Bucuresti. Tocmai venisem de acasa. Am zambit si eu dar n-am apucat sa raspund nimic…
-Hai ca vine! Multam… si pleaca imediat de langa mine, aruncand grabit tigara din care trasese doar doua fumuri, catre josul Caii Victoriei.

Initial n-am priceput nimic dar m-am dumirit repede. Fusese o pauza de 10 minute in trafic iar acum venea dinspre Piata Victoriei o coloana de masini negre. Dacii si Renault 16, precedate de o masina a Militiei cu girofar albastru. Era coloana cu care se deplasa Ceausescu. Inainte de trecerea coloanei se oprea circulatia pe toate strazile laterale cu o intersectie mai incolo. Atunci am inteles ca toti cei care se plimbau pe trotuare, aparent fara treaba, faceau parte din dispozitivul de asigurare a  traseului. Si nu erau doar cei doi. Erau plantati din 100 in 100 de metri si toti erau imbracati aproxaimativ la fel, cu parpalace de diverse culori, gri, bej, bleu. Exact ca mine. N-aveau statii pe vremea aia. M-am amuzat cand mi-am dat seama ca ma confundase cu unul de-ai lor dar m-am si speriat un pic. Nu prea iti venea pe vremea aia sa ai de a face cu baietii respectivi.

Intre timp mi-a venit si amica si am plecat catre Piata Sfintii Voievozi. Nici nu mai tin minte daca am dat-o gata sau nu cu look-ul meu. Am vazut in spate cum imediat dupa ce s-a reluat circulatia, cateva masini opreau si strangeau indivizii cu parpalace. Nu ii incarcau la rand. Din doi in doi ca sa nu se prinda prostimea ca e schema. :)

***

februarie 1990

Mare manifestatie in Piata Victoriei. Devenise deja rutina. Se strangeau cateva zeci de mii imediat. Iliescu dadea aceeasi importanta miscarii precum Basescu in ultimele zile.  Dar situatia devenise agasanta. Deja in fiecare duminica era scandal. Palatul Victoria nu avea gard in jurul spatiului verde. Ca sa nu intre multimea era un cordon de “scutieri” care protejau zona. Taraboi toata ziua. La un moment dat o delegatie de 10 oameni din piata, al;esi nu stiu dupa ce criteriu, a intrat sa discute. Nu stiu ce si cu cine. Cert e ca nu s-a rezolvat aparent nimic. Nu filma nimeni ca era “ceata” la TVR de fiecare data cand era rost de manifestatie. Spre deosebire de alte dati lumea nu s-a imprastiat nici dupa pranz. Ba chiar se strangau tot mai multi ca era vreme buna. Tot o iarna de-asta, fara zapada. Catre ora 4 s-a intamplat ceva ciudat. Nu stiu cum, ca eram mai in spate, multimea a navalit peste spatiul verde si a ajuns pe scarile Guvernului iar scutierii parca nici nu existau. In mai putin de 30 de minute cladirea era atacata de catre demonstranti cu pietre in geamuri si cu molotoave. Toata ziua nu fusese niciun gest violent. Doar injuraturi si scandari. Nu am apucat sa vad continuarea in direct deoarece, cineva mai in varsta care acum nu mai e printre noi, adihneasca-se in pace, a insista sa plecam de acolo. Mi-a zis ca nu mai e nimic de vazut si ca suntem obositi pentru ca statusem in picioare toata ziua. M-a convins si am plecta pe Calea Victoriei. Pe drum ne-am intalnit cu niste coloane ciudate de muncitori, imbracati in salopete albastre, noi, cu bastoane de lemn in mana, care veneau in piata la manifestatie. A urmat un mare macel iar a doua zi au venit minerii care au pus lucrurile “in ordine”.

Ajuns in camin, pe seara, am vazut filmarea facuta de un amic pe VHS. Pe la 15:30, primul rand de manifestanti, cel de langa scutieri a fost ocupat discret de niste baieti imbracati aproximativ la fel, cu geci imblanite, pantaloni negir si caciuli gri. Pe masura ce se apropia ora 16.00 deveneau din ce in ce  mai agitati iar scutierii din ce in ce mai “nesiguri” si mai rari. La ora 16.00, fix, tot lantul cedeaza si primul rand navaleste cu zgomote si strigate pe spatiul verde intr-un cerc concentric. Inertial sunt urmati de cei din randurile doi si trei care nu intelegeau ce se intampla. Scutierii au disparut subit si a inceput atacul asupra cladirii.

TVR, Iliescu si restul FSN-ului  au argumentat ca era un mare pericol ca democratia sa ‘cada”, ca taranistii si liberalii au organizat atacul asupra cladirii, ca vor sa vanda tara si ca fara “providentiala” sosire a minerilor revolutia risca sa fie infranta.

***

15 ianuarie 2012

Nu e mare lucru de povestit. Totul e la televizor, in direct si in reluare.

Va dau doar cateva indicii. Indivizii care s-au batut cu jandarmii erau la un moment dat pe platforma din fata teatrului erau toti imbracati cu blugi usor prespalati, geci cu aceeasi croiala, lejere la miscari si caciuli asemanatoare. Doar ei s-au batut cu jandarmii. Dar actiunea lor a justificat aducerea altor jandarmi, lacrimogene si probabil maine nu se va vorbi despre motivele pentru care oamenii au iesit in strada ci doar despre violenta. Si mie teama ca va urma o mare violenta in aceasta noapte. Si vor exista justificari pentru magariile de maine si poimaine. Vor urma niste vremuri complicate.

Din cele trei episoade se vede clar ca metodele securitatii s-au perpetuat. Au rezistat timpului si oranduirilor. De fapt, de ce sa schimbi ceva ce functioneaza? Au schimbat doar hainele ca, de, huliganul de serviciu trebuie sa fie imbracat conform modei locale.

Mai dati-o ba-n parpalacul meu!

Nu va fie frica / Iliescu pica!

Uite ce repede au trecut 22 de ani! In ianuarie 1990 se auzea pentru prima data scandarea din titlu. Piata Universitatii incepea sa devina un loc de pelerinaj. Incepea sa devina o Mecca pentru niste credinciosi ce pentru 50 de ani isi neglijasera profetul. De fapt nu existase niciun profet insa asociau locul respectiv cu originea unor noi idei la care le fusese frica sa viseze pana atunci. Ulterior Piata Universitatii a devenit un simbol si un reper pentru multe lucruri, atat pozitive cat si negative, si asa s-a nascut “spiritul Pietei Universitatii” care continua sa existe si, in ciuda numeroaselor incercari de a monopoliza acel loc in folosul unor miscari politice cu beneficiu mai mult personal, acest spirit rezida in ideea ca acela este locul in care esti liber sa-ti exprimi nemultumirile.

Manifestarile de ieri n-au pornit de la sustinerea unei persoane. Ar fi chiar periculos. S-a dovedit pe pielea noastra ca omul-pretext de la care s-a declansat Revolutia din ’89, Tokes, reprezinta acum varful de lance al miscarii antiromanesti, separatiste.  Nu Arafat e motivul scandarilor cu: “Jos Basescu!”. El a fost doar scanteia care a dat frau nemultumirii ce mocnea stavilita in interior. Interesant este ca bucurestenii, si nu numai ei, si-au reamintit ca exista acel loc in care pot injura si-si pot plange unii altora de mila, Piata Universitatii. Si cam atat. Mi-e teama ca alte rezultate concrete nu vor urma.

La fel ca acum 22 de ani,  miscarea e insotita de tot arsenalul de manipulare, dezinformare si propaganda. Atunci erasimplu. Lui Iliescu i-a fost mult mai usor sa ascunda scandalul. Exista doar TVR ( ce isi spunea si Libera! :) ), existau doar ziare, majoritatea controlate de oameni verificati, iar Internetul nu era prezent nici in episoadele Star-Trek. In 18 ianuarie 90 au manifestat in Piata Victoriei aproximativ 100.000 de oameni. Era soare si niciun nor pana la Ploiesti. TVR a anuntat, insa, ca e ceata si nu poate filma si cu asta basta. La Suceava nimeni nu crede nici macar astazi ca asa au stat lucrurile.

In 2012 lucrurile sunt mai complicate. Orice muritor de foame, din toata saracia lui, tot strange in cateva rate sa-si ia un smartphone cu care pune pe facebook o poza din piata instant. Poza ce se poate vedea si de la Suceava. Sunt, insa, unii care nu-si ies din rutina meseriei. TVR trateaza la fel de discret evenimentele si acum. In timp ce cateva mii de oameni manifesteaza in strada, n-are importanta daca au sau nu motive, pe TVR1 e o emisiune de mare succes, cu peisaje feerice, copii care se tavalesc veseli in zapada, muzica, Marina Almasan, ninsoare, ce mai, fericire pe toate planurile. Totul live!

In ’90 se raspandeau in Piata biletele despre droguri, dolari si alte treburi murdare care se intamplau acolo sub “directa indrumare” a taranistilor si liberalilor, cei  care doreau la acea vreme sa “vanda tara” si sa ne strice “linistea”. Adica sa privatizeze, cum vrea marinerul acum. Astazi am aflat ca la Cluj, celor ce veneau la miting li se inmanau din partea autoritatilor texte in care se preciza ca e ilegal sa manifestezi neautorizat, “spontan”, si ca participantii risca sa fie amendati. Modelele de deviere a atentiei par surprinzator de asemanatoare, probabil din cauza ca aceeasi securisti de nadejde coordoneaza manipularea si dupa 22 de ani.

Asemanarea ajunge pana acolo incat, daca ati avut timp sa urmariti petardele ultimelor zile, a fost inventat un obsedat sexual care inteapa femei cu acul in tramvaiul 41. Nu a luat nimeni seama la asta, mai putin Grigore Cartianu si evz.ro, si subiectul artificial nu a cucerit prim planul media, asa cum si-ar fi dorit puterea. La fel. acum 22 de ani a existat un celebru “violator din Herastrau” cu atributii similare in ceea ce priveste publicul cititor, dar care a avut mult mai mult succes decat epigonul sau.

Presa diversionista a acelei vremi nu mai exista. Exista soar oamenii care scriau atunci, aciuiti acum prin diverse locuri caldute de unde isi continua opera. Si mai exista un fenomen la fel de periculos. Ofensiva on-line a postacilor, platiti sau doar indoctrinati. Ardoarea, demna de o cauza mai buna, cu care tinerii portocalii, inregimentati sau nu, s-au repezit la tastaturi in sprijinul tatucului de la Cotroceni imi sugereaza mai degraba altceva. Acum chiar li se pare ca e groasa. Pana mai ieri se complaceau sa ne trateze cu o aroganta si o suficienta dezarmanta pentru orice om  cu neuroni functionali ce ar fi dorit sa argumenteze ceva impotriva. Acum, dimpotriva, PDL da senzatia ca se teme, ceea ce ne face sa ne imbibam cu o oarecare senzatie de speranta.Dar sa nu ne imbatam cu apa rece.

Cel mai trist este ca acum 22 de ani exista, la nivel teoretic, o alternativa serioasa. Seniorul Coposu era in viata. Astazi alternativa la PDL este PSD. Avem de ales intre cele doua ramuri ale FSN, urmasul PCR. Alternativa la Basescu este omul lui Iliescu. Situatia e la fel ca atunci, cand  Basescu era in guvernul pus de Iliescu dar se dadea, ca si astazi, tot in opozitie, pur si nevinovat. Din pacate alternativele sunt la fel de multe cu situatia in care adversare foloseste zaruri masluite.

Miscarile de strada sunt benefice, corecte si justificate. Dar faptul ca am trait p-aici, prin cartier, in ultimii douaj’da ani ma face sa fiu extrem de pesimist in privinta rezultatelor. Iar sansele de reusita ale unei astfel de miscari sunt cu atat mai mici cu cat se vor implica mai mult partidele de opozitie.

Pentru cine nu a retinut, Iliescu nu a picat atunci. Nici in urmatorii 5 ani. Ba mai mult, l-am ales presedinte in 2000, cu o larga sustinere populara de frica lui Vadim. Dar in realitate a picat. A picat in cartile de istorie catre paginile din spate, cele cenusii. Iar acest lucru il doare cel mai tare. Si poate ca acest marunt amanunt reprezinta o farama de multumire pentru cei 100 de mii de oameni care au manifestat in ianuarie 1990.

De aceea va zic: Nu va fie frica!

PS: Pentru tinerii ce n-au mai vazut filmul asta, teoretic, in cadrul manifestatiei de azi ar trebui sa urmeze niste vitrine sparte de manifestanti, un jandarm lovit, unul care are copii acasa, identificarea printre manifestanti a unor indivizi cu dosare penale, dovedirea unor legaturi cu PSD, PNL si, eventual, niste interlopi, etc., tot arsenalul conform manualului KGB.

UPDATE 22:00 :  Au trecut doar 4 ore de cand am scris articolul. Ia sa vedem:

- vitrine sparte ?   nu, doar un geam de masina si niste tomberoane vandalizate – consideram obiectivul realizat;
- jandarm lovit?  1 buc cu bolovan in cap, sange, salvare si televizare, inca doi “cu caramizi in fata” dupa cum se exprima, emotionat,  purtatorul de cuvant al jandarmeriei – realizat;
- indivizi cu dosare penale?  cativa sefi de galerie si cativa colorati fotografiati in linia intai – realizat;
- legatura cu PNL,PSD?  evz.ro are certitudini in acest sens, B1 TV incearca sa fie mai subtil dar pana maine ne va demonstra ca asa stau lucrurile- realizat.

In urmatoarele zile, cand veti fi mai relaxati sa reluati imagini cu indivizii din primul rand, cei care au pornit blocarea strazii, cei care au sarit la bataie cu jandarmii, etc., acei “manifestanti” cu constitutie fizica asemanatoare si cu haine civile cumparate de la acelasi magazin. Ce coincidenta, dom’le!? :)

UPDATE 2: 15.01 ora 14:30:

Fusese omis amanuntul cu “copiii” jandarmului. Citez din articolul propagandistic de pe evz.ro : “… și acești trei jandarmi au și ei familii, copii și aceleași probleme …”

Quod erat demonstrandum!

Ziua eliberarii arabilor

Am neglijat impardonabil blogul in ultima vreme datorita unei puternice apatii provocate de sfarsitul de an 2011. Nici acum nu am prea mare chef sa comentez abundenta de gesturi marsave, incompetente sau, pur si simplu, imbecile cu care ne inunda existenta gasca asta de nemernici care se fac ca guverneaza.
A devenit chiar un nonsens efectuarea de adnotari pe marginea deciziilor in stil urechist ale unor indivizi care, cel putin in opinia mea, si-au pierdut complet si bruma de legitimitate pe care le-ar fi dat-o castigarea unor alegeri acum patru ani, indiferent daca au facut-o pe bune sau prin furt.

Nu candidatura lui Virinel  la Capitala, anuntata pe youtube, a fost evenimentul care mi-a atras atentia desi prevad o lupta acerba in toamna, avand in vedere ca un alt amator de minore, “profu’ de sport”, e acum liber si , beneficiind de notorietatea  pe care presa i-a umflat-o excesiv in ultimele luni, ar putea sa se gandeasca si el la o functie publica.

Prima problema serioasa a acestui an, prevestit ca apocaliptic, este disputa lui Basescu cu Arafat. Din pacate pentru noi nu e vorba de Arafat, amicul lui Ceausescu, ci de Raed Arafat, ardelean de-al nostru din Targu Mures, sau mai bine zis Marosvásárhely, ca sa inteleaga si Ministerul Sanatatii despre ce oras e vorba. Acum, faptul ca Basescu se cearta cu cineva nu mai poate fi un mare subiect. Se stie ca marinarul scapat in permisie in port e in stare sa se ia la harta si cu Regina Angliei daca-i pui dopu’ la sticla de rom. Numai ca acum nu e vorba despre obisnuitele cravasari ale supusilor obraznici care indraznesc sa priveasca mult prea languros la tzatzele Ministerului Dezvoltarii. Omul de care s-a luat e poate “romanul” ce se bucura in acest moment de cel mai mare procent de incredere din partea populatiei. Nu au fost facute masuratori in acest sens pentru ca institutele de sondaj  sunt interesate doar de cat de mica o are Boc si cat de mare o are Ponta. Increderea! Dar e aproape sigur ca, exceptand probabil cativa nebuni, nu are nimeni ce sa-i reproseze lui Raed Arafat pentru ce a facut in coltul asta de lume populata.

Stim cu totii ca Basescu nu se cearta cu cineva, chiar daca-i face placere, doar asa de amorul artei, fara sa intrevada un profit viitor de orice natura. Fie ca e vorba de schilodirea unui adversar sau partener, fie pentru promovarea unei idei, de obicei absurde, fie pentru un mic procent dintr-o mare afacere aruncat intr-un cont bancar al cuiva drag si de incredere. ( Apropo: celebrul modus operandi descoperit de vasnicii procurori DNA in cazul lui Apostu de la Cluj nu s-ar putea oare dovedi ca e aplicabil si in situatia in care notarita de serviciu e fiica si nu sotia faptuitorului?? ) Eu as opta pentru ultima dintre variante, avand in vedere ca Arafat nu are mari ambitii politice, nu pare ahtiat nici dupa bani, nici dupa femei, ci pur si simplu vrea omul o statuie in fata la Spitalul Floreasca la 50 de metri de cea a lui Ivan Patzaichin, nestiind sarmanul ca in traditia poporului sau de adoptie cinstea, demnitatea, gloria si alte apucaturi de gen nu valoareaza nici pe departe cat un tril nazal, usor dezacordat, si cu mult reverb, urlat la microfon de alde Minune sau Salam. Adica prezumtiva lui statuie nu va servi posteritatii decat ca loc de adunare a satrei care insoteste ritualic orice injunghiat adus la urgenta in situatia putin probabila in care ambulanta reuseste sa plece de la locul faptei inainte de a i se fura rotile. Dar e bine ca mai exista si idealisti pentru ca altfel ar trebui sa consideram ca toti ceilalti ar reprezenta normalitatea.

Nu detin dovezi si nici estimari cu privire la afacerea cu implicarea privatilor in sistemul medical de urgenta dar miroase puternic a multe milioane de euroi deturnati, dupa traditia strabuna, din buzunarele noastre in buzunarele unor baieti “destepti”, motiv pentru care implicarea prezidentiala era mai mult decat asteptata. Jafurile mari nu se pot face de catre oameni marunti.

Din acest motiv Arafat si-a dat demisia din functia de secretar de stat, un gest de onoare greu de inteles pentru mintile multora dintre actualii guvernanti, dar necesar pentru coloana vertebrala a autorului si, probabil, complet inutil pentru evolutia viitoare a evenimentelor si legislatiei. Nu s-a inventat inca furaciunea care sa nu poata fi promovata la rang de lege de catre Basescu si complicii sai. Dupa o dezbatere publica in stilul deja consacrat in care toata lumea o sa spuna ca nu e bine iar presedintele pe dos, guvernul isi va asuma raspunderea in varianta “pe dos” si cu asta basta.

Asa ca de astazi avem un arab liber sa se intoarca la el, la Mures, demisia fiindu-i sigur acceptata, urmand sa fie inlocuit imediat de catre vreun ploitruc flamand si “competent”. Coincidenta face ca un alt arab cu bucurii la presedinte ar trebui sa fie de astazi liber. E vorba despre Hayssam care astazi tocmai si-a ispasit o pedeapsa de 4 ani in Siria si abia asteapta sa-si revada prietenii din Romania, unde il asteapta pusi deoparte inca 20 de ani de relaxare la Rahova. De aceea sunt sigur ca se va grabi sa se intoarca in tara in cel mai scurt timp. si astfel vom afla si cat de erou a fost Base in criza jurnalistilor rapiti. Ati vrea voi!

Insa adevarata stire bomba a zilei cred ca o reprezinta pozitia adoptata de Andreea Pora fata de scandalul de la Ministerul Sanatatii. Nu stiu din ce motiv, sau poate e doar o clipa de ratacire sau o incercare la care e supusa din partea necuratului, dar Andreea Pora s-a intors in mod inexplicabil cu spatele la icoana idolului Basescu si, in nemernicia ei, a muscat mana care a hranit-o marturisind stramb impotriva presedintelui si sustinad ca acesata are excese de autoritate. Am trait sa o vedem si p-asta. Se pare ca feromonii masculului alfa de la Cotroceni au inceput sa nu mai sensibilizeze nici macar celulele olfactive imbatranite ale fecioarelor de curte. In ritmul asta ne trezim, maine poimaine, ca o auzim pe Nutzi renegandu-si nobila origine, aceea de urmasa a lui Traian, si promovand cine stie ce alte blasfemii.

In concluzie, urmand intocmai indicatiile adanci ale presedintelui din categoria celei: “Nu va duceti la Bagdad daca nu aveti treaba!”, va recomand ca in perioada urmatoare sa nu va mai accidentati ca SMURD-ul n-o sa mai fie rosu ci usor portocaliu.

Enhanced by Zemanta

La multi ani!

Va doresc ca in 2012 sa fiti mai sanatosi, la trup si minte, mai zambitori si mai prosperi! :)

La multi ani tuturor!

 

Ponta, discipolul lui Basescu?

Cum era de asteptat, Geoana a fost eliberat de greaua povara de a fi membru al PSD. A durat un pic mai mult decat functia de presedinte al Romaniei. Era un rezultat asteptat si normal avand in vedere “succesurile” inregistrate. Geoana a pierdut doua randuri de alegeri de nivel inalt, si nu are prea multe scuze pentru asta indiferent de motivele pentru care s-a intamplat acest lucru, lipsa de abilitate, furt, tradare sau cate putin din toate acestea. De aceea ziua de astazi nu mi s-a parut ca a adus o mare surpriza iar dramaticul si proletarul  ”Adio, tovarasi!” din final era de asteptat. Mi se pare  mult mai interesant, insa, de a face o analogie intre doua personaje vocale ale ultimilor ani, subiect la care pana astazi nu m-am gandit.

Ponta a fost, de la intrarea in PSD, apropiat cercului de la conducere si mereu a parut o voce puternica si independenta. Atunci cand era presedinte al TSD a avut curajul sa-l invite la sedinta tinerilor socialisti pe Traian Basescu, presedintele in functie dar dusmanul declarat al partidului. S-a straduit tot timpul sa-si creeze o aura de revolutionar si, mai in gluma, mai in serios, a reusit sa se lipeasca de  porecla de Che Guevara, chiar daca e folosita de cele mai multe ori peiorativ. Cum-necum, divortand si casatorindu-se apoi cu fata lui Sarbu, bagandu-se pe sub pielea lui Nastase, zgandarindu-l in orgoliu pe batranul Iliescu, a reusit sa ajunga la un moment dat ministru iar la ultimul Congres a reusit sa-si depuna, aparent surprinzator, candidatura la sefia partidului si sa castige functia de presedinte. Din momentul in care a ajuns in aceasta functie primul obiectiv a fost purificarea partidului, misiune usurata si de valul de plecari din partid ce a urmat imediat schimbarii la varf.  Urmatorul obiectiv a fost crearea unei aliante a opozitiei, total impotriva naturii din punct de vedere doctrinar, dar ideala pentru scopul propus: debarcarea lui Basescu.

Isi mai aminteste cineva despre un parcurs similar? Un alt personaj, drag noua astazi, a fost permanent vocea rebela a partidului din care facea parte, a fost ministru de mai multe ori iar dupa ce partidul sau a pierdut alegerile a aparut in mod surprinzator la un congres si l-a debarcat fara drept de apel pe fostul presedinte al partidului, pe atunci Petre Roman? La fel, vechiul personaj a reusit sa coalizeze opozitia momentului tot printr-o alianta contra naturii, tot cu PNL ( :) ) si tot in scopul declarat de a distruge raul cel mai rau, pe atunci Adrian Nastase. Alianta DA de acum 10 ani a inceput furtunos si in momentul in care era sa se naruie a renascut prin cateva manevre reusite, cea mai importanta rocada la candidatura prezidentiala intre Stolojan si Basescu.

Oare asemanarea de parcurs se va mentine si in cateva luni o sa aflam ca Antonescu e prea “bolnav” pentru a merge la presedentie iar Micul Titulescu, varsand niste lacrimi, ne va anunta ca isi asuma el aceasta responsabilitate? Ar fi interesant de vazut! Mai ales ca in acest moment USL e pe o usoara panta descendenta tocmai din lipsa de activitate si de perspectiva. Trebuie sa recunoastem ca sunt si unele deosebiri: unul a fost securist iar celalalt doar procuror, pentru ca varsta frageda de pe vremea Securitatii nu i-a permis o cariera in domeniu.

Va fi Victor Ponta capabil sa reuseasca o performanta similara celei obtinute de Basescu? Pana acum l-a copiat perfect. In ceea ce urmeaza sunt unele mici diferente de conjunctura. Mai intai, PNL e ceva mai avizat si poate a invatat ceva din vechea alianta. In al doilea rand, declaratia lui de presa de dupa iesirea din sedinta cu votul de excludere al lui Geoana a fost intrerupta de toate televiziunile deoarece in acelasi moment vorbea si Iliescu si toata lumea a considerat ca e mai important ce spune acesta. Un semnal nu tocmai bun. In plus va trebui sa-si reconsidere idolii de acum ceva timp pentru ca Zapatero tocmai a mancat duminica o bataie in Spania mai ceva decat Steaua lui Iliesta la Piatra Neamt.

Una peste alta, sper ca asemanarea dintre personaje sa se opreasca aici sau cel putin ceva mai inainte de momentul in care am putea fi adusi cu totii in postura de a ne dori suspendarea lui Ponta. Primele etape i-au reusit! :)

Rosia Montana – cenzura, propaganda si manipulare pe bani grei

Rosia Montana este un subiect care arde si, totusi, nimeni nu pare interesat de o dezbatere publica pe aceasta tema. Poate parea ciudat dar sunt mult mai multe comentarii si articole in media pe marginea partidelor de sex ale Danielei Crudu cu diversi nefericiti decat pe seama pregatirilor si masinatiunilor ce se fac pentru infaptuirea celei mai mari fraude sau crime din istoria poporului român.

Ca sa poata fi inteleasa miza enorma a acestui proiect trebuie comparate cateva cifre fara a fi cernute prin filtrul propagandistic al RMGC.

Contractul de concesiune al exploatarii este in continuare secretizat iar cifrele care razbat nu pot fi probate cu certitudine dar o  estimare a eforturilor financiare facute doar pentru coafarea imaginii acestei potlogarii ne poate indica o cota probabila a sumelor ce se afla in joc.

Conform datelor istorice, dupa cucerirea Daciei, pe toata perioada ocupatiei romane din Muntii Apuseni au fost duse catre Roma aproximativ 160 de tone de aur si 4000 de tone de argint. In perioada celor 64 de ani cat Transilvania a fost sub ocupatie austriaca au mai fost extrase si scoase din tara aproximativ 10 tone de aur. Nu exista stimari cu privire la cantitatile extrase in timpul  Evului Mediu dar, avand in vedere ca Imperiul Roman a intrerupt extractia in momentul in care tehnologuia acelei vremi nu mai permitea o exploatare eficienta iar aceasta tehnologie nu a fost perfectionata decat in perioada interbelica, putem presupune ca, in restul perioadei, cantitatile extrase au fost nesemnificative. Primul care s-a ambitionat sa reia exploatarea a fost Ceasusescu. El a incercat sa ajunga la o productie de 4 tone pe an dar nu a reusit in niciun moment. Cu toate astea, a reusit sa extraga aproximativ 20-30 de tone care insa nu au parasit tara.

Ce ni se propune acum? Estimarea rezervelor de aur din perimetrul Rosia Montana este de aproximativ 400 de tone. RMCG spune ca va extrage 314 tone deoarece doar atat permite randamentul procedeului.  Asta inseamna ca se va extrage o cantitate aproape dubla de aur fata de cat a fost extras in ultimii 2000 de ani!! Statului roman ii revine conform contractului o redeventa de 4% din aceasta cantitate. Estimarile cele mai umflate facute de firma canadiana presupun un beneficiu perntru statul roman, pe durata a 20 de ani, de aproximativ 4 miliarde de dolari. Cifrele sunt expimate permanent in dolari pentru a parea mai mari decat sunt in realitate atunci cand e vorba de ce ar putea incasa statul roman. Daca spunem sumele in euro, moneda in care ne imprumutam noi, observam ca e vorba doar de 3 miliarde. Ca sa inteleaga toata lumea cat de infima este aceasta suma trebuie sa amintim ca in ultimul an onor guvernul Boc s-a imprumutat lunar cu aproximativ 1 miliard de euro de la bancile din Romania, deci cu o suma de 4 ori mai mare doar intr-un singur an! Aceasta suma se poate castiga doar prin reducerea la jumatate a costurilor aberante  la care se fac patinoarele, salile de sport si parcurile din comune timp de 2 ani de zile.

La ce riscuri ne expunem? Singura tehnologie aplicabila pentru aurul de la Rosia Montana este cea de filtrare a pamantului cu cianuri. De asta s-au oprit romanii acum 2000 de ani si austriecii acum 150 de ani, pentru ca nu detineau aceasta tehnologie. De ca nu a aplicat-o Ceausescu? Pentru ca nici macar el nu era atat de inconstient. Pe scurt, pamantul se excaveaza si este spalat intr-o solutie de apa si cianuri. In urma reactiilor chimice rezulta o balta mare si toxica din care se poate decanta aurul ramanand in bazin partea toxica. Concentratia cianurilor in lacul creat este suficient de puternica pentru a ucide orice vietate, de aceea nu poate fi deversata decat intr-un interval foarte mare de timp, amestecandu-se treptat cu apa pentru a se dilua si a reduce concentratia toxica. Vorbim de zeci de ani in care aceste reziduri vor fi stocate, ca o bomba cu efect intarziat, in mijlocul muntilor, pe locul actualei localitati Rosia Montana. Cine garanteaza ca in cazul unor fenomene meteo extreme sau in cazul unui mic cutremur barajul lacului otravit nu se va rupe si nu se va revarsa in Mures, apoi in Tisa si apoi in Dunare riscand sa omoare tot pe traseu, inclusiv ceea ce se afla in minunata Delta a Dunarii? Nu e imposibil. O deversare, e drept infinit mai mica, a avut loc chiar acum cativa ani in zona Baia Mare , cu niste consecinte imense. Merita sa ne asumam acest risc?

Afacerea, asa cum arata acum, este extrem de periculoasa prin riscurile la care ne expunem atat noi cat si la care ii expunem pe unguri, sarbi si bulgari. Din punct de vedere financiar combinatia este cu mult mai paguboasa chiar si decat vanzarea Petrom, facuta de Nastase, cu tot cu rezervele de petrol ale Romaniei. Orice tara bananiera, din Africa sau din Oceania, primeste pentru cedarea resurselor pamantului macar jumatate din ceea ce se scoate. La noi discutam de 4%!

Cel mai trist este ca nimeni nu spune nimic datorita celei mai ample campanii de cenzura ce s-a desfasurat vreodata in Romania. Cenzura care, spre deosebire de epoca socialista, nu e inpusa prin forta ci, mult mai grav si mai periculos, prin forta banilor.

Cine ar fi putut sa se impotriveasca public sau macar sa prezinte informatii reale cu privire la acest proiect? Foarte multi, persoane si institutii importante. Dar banul, nu degeaba numit ochiul dracului, are capacitatea sa reduca la tacere orice opinie contrara sau chiar sa genereze sustinere.

1. Politicienii.  Intr-un fel sau altul toti, de la majoritatea partidelor, putere sau opozitie, au fost “convinsi” sa sustina acest proiect. Ultimul intrat in acest joc este chiar primul marinar al tarii care, de cateva luni, insista public, prezentand tot felul de motivatii fantasmagorice, sa fie demarat acest proiect. Toata lumea il cunoaste pe Basescu si stie ca nu face acest lucru pentru ca e, vezi doamne, o idee interesanta. Asa cum a fost si cu energia de la ALRO si multe altele. Opozitia ar trebui sa-i sara la beregata dar, surpriza, nimeni nu are chef de asa ceva. Pentru ca acelasi lobby a facut si de catre europarlamentari PNL si PSD. Asa zisul partid ecologist, doar cu numele, PER, prin persoana dubiosului sau presedinte s-a declarat public sustinator ferm al proiectului, ceea ce nu a mai facut niciun partid ecologist din lume. Credeti ca cei amintiti fac acest lucru din convingere sau in schimbul sumelor pentru campanii?

2. ONG-urile. Majoritatea celor care initial au protestat, brusc, si-au modificat pozitia diametral opus. Oare sutinerile financiare primite de la RMGC nu au avut nicio influenta in aceasta schimbare de directie?

3. Media TV – Absolut toate televiziunile, de la TVR, Realitatea, Antene pana la OTV si Etno au primit publicitate pentru acest proiect. Mai pot ele, pe foametea asta, sa caraie ceva cand banii primiti le asigura existenta?

4. Media-tiparita. Nu prea mai exista, dar cea care exista beneficiaza de acelasi suport financiar prin publicitate. Veti gasi oare vre-un articol anti RMCG?

5. Media on-line. Toate site-urile publicatiilor sau ale televiziunilor contin bannere platite pentru acest proiect. La cele mai cunoscute, cum e realitatea.net exista chiar rubrica permanenta, sponsorizata de RMCG, in care se prezinta diverse “avantaje” ale proiectului.

6. CNA-ul nu s-a sesizat in cazul clipului monstuos in care o femeie, somera, fara alte venituri, implora sa fie lasat acest proiect sa demareze, chipurile, singura solutie pentru a iesi din saracie. Acest clip incalca toate normele publicitatii si audiovizualului fiind mult mai grav decat cel de trista amintire “Dormiti linistiti! FNI lucreaza pentru dumneavoastra!”. Acolo era un atentat la banii nostrii, acum e vorbim despre un atentat la viata noastra.

7. Blogurile. Chiar si o mare parte dintre cei ce scriu pe bloguri au fost atrasi in capcana RMCG, fie platindu-li-se niste bannere amarate, fie prin alte forme de sponorizare in schimbul tacerii. Multi dintre cei care in alte situatii se dau mari critici si fini observatori ai vietii publice tac malc cu privire la acest subiect. Oare pentru ca nu-i intereseaza?

De unde sunt banii pentru o asemenea desfasurare de forte? Daca statul primeste 4% si i s-a calculat ca e vorba despre 4 miliarde, restul de 96% inseamna 96 miliarde. Asta este miza! Ce conteaza ca pentru banii astia exista riscul otravirii unei regiuni din sud-estul Europei. O campanie mediatica de propaganda si dezinformare ca cea care are loc acum nu poate costa mai mult de 10-15 milioane de euro. Mai conteaza acesti bani in comparatie cu suma ce e asteptata?

Apogeul acestui plan national de manipulare a fost atins in ultimele zile. La Cluj a avut loc o manifestatie publica impotriva acestui proiect, oamenii strangandu-se pe modelul “Ocupati Wall Street!”, in urma careia niste persoane au fost arestate fara ca politia sa stie exact de ce. Ati vazut ceva la televizor? Ati vazut ceva scris despre aceste lucruri? Se cheama cenzura sau nu? Imi amintesc cu oarece tristete si revolta de 1990, cand minerii, adusi cu trenul de Securitatea ce era subordonata atunci lui Iliescu, bateau mii de bucuresteni ce manifestau in Piata Victoriei iar la TVR-Libera se spunea ca e liniste si pace, ca au fost doar 2-3 legionari care au incercat sa vanda droguri, noroc ca au fost prinsi.

Oare suntem chiar atat de legume si ne lasam atat de tare prostiti? Oare nu ar fi cazul sa se discute pana la urma, cinstit, public si cu date concrete despre acest proiect?

Cine considera ca acest mesaj ar trebui citit e rugat sa-l distribuie sau/si sa adauge date sau opinii!!

foto de pe http://societateacivila.com

Surse de informare:

…. si inca 2-3 care inca nu au fost “cenzurate” la pretul corect!
Sau gasiti un rezumat a ceea ce se publica pe net despre subiect aici!
Enhanced by Zemanta

Vantu arestat total ineficient

Daca PSD-ul s-a convins ca nu poate sa i-o dea p-aia decisiva lui Basescu a schimbat tactica. Ii da multe si dese, d-alea foarte mici, doar cat sa-l enerveze, si poate se sinucide de disperare. Incubatorul de la Cotroceni a pregatit toata saptamana, cum face orice institutie serioasa de securisti, manevra de deviere a atentiei pentru saptamana in curs. Fiindca exista posibilitatea ca dupa referendumul de la Constanta sa iasa unele discutii ce nu ar fi fost tocmai convenabile maretelor planuri de “modernizare” a tarii era pregatit un eveniment ceva mai hardcore, capabil sa-i zguduie putin concentrarea tugurlanului plictisit dupa o saptamana de privit bovin la pozele cu Udrea si de cautari zadarnice pe net dupa alea indecente.  Iar Vantu era numai bun pentru asta. De ceVantu si nu altul? Pai, Diaconescu si-a facut deja partidul, a fost urcat la 15 la suta, iar acum nu trebuie sa mai faca altceva decat sa muste de fund “ciocoiul” pana la epuizare, pentru tonus si mentinere, urmand ca dupa alegeri sa primeasca rasplata pentru ca a coborat USL-ul,  atat cat era nevoie, sub 50%, cat sa n-aiba tupeu sa ceara schimbarea extraordinarului Boc. Becali si-a facut deja treaba lui si acum poate fi lasat in pace sa antreneze. Personajul Vantu, chiar “smuls’ din Realitate, prezinta avantajul ca oricand l-ai aresta se vor gasi instant cateva sute de mii de FNI-sti tepuiti care sa jubileze la aflarea vestii si sa nu le maim pese de altceva.

Partea proasta e ca daca il mai aresteaza de cateva ori se va demonetiza subiectul ca norocul la loto al lui Ogica. Si daca ar fi stiut Basescu de cadoul pe care-l va primi de la vechiul lui vecin si prieten, Adrian Nastase, putea sa-l mai lase o perioada la fezandat si sa trimita DIICOT-ul la chinezii din Europa, conform programului obisnuit de fiecare luni, nu sa-i plimbe aiurea pe la televizor.

Ieri tocmai ii acuzam de pasivitate pe liderii USL, care n-au sprijinit deloc referendumul de la Constanta, dar trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa ii vad atat de repede devenind activi pana dincolo de limita prostiei. Succesul, din punctul meu de vedere tot mai putin probabil, al USL-ului in viitoarele alegeri se poticnea, vezi Doamne, tocmai in bietul Geoana. D-aia nu mai crestea iarba verde la primavara, pentru ca Geoana nu era 100% convins de justetea actiunilor partidului. D-aia isi bate joc Basescu sistematic de opozitie, pentru ca Geoana s-a dus in America fara mandat de la partid. Dupa reactiile de astazi si dupa nervozitatea greu stapanita am senzatia ca singurul lucid si, paradoxal, singurul care nu pare de acord cu maevra este tot batranul Iliescu, cel care a mai vazut o data piesa asta jucata la fel de prost pe vremea cand rolurile erau pe inversate.

Poate nu am eu suficienta viziune ca sa inteleg superba strategie ce sta in spatele actiunii, dar daca este dusa pana la capat, miscarea asta nu are cum sa iasa decat prost. De bine, de rau, presedentia Senatului mai dadea o mica sansa opozitiei, dupa cum am spus, sa-l enerveze din cand in cand pe Basescu, nu sa-l impiedice. Acum nu vor mai exista nici macar aceste mici clipe de relaxare. Si nu pentru ca Mircea Geoana ar fi fost cel mai performant lider al opozitiei ci pentru ca era singurul care isi putea exercita efectiv acest rol. Cred ca scopul PSD=ului va fi atins doar pe jumatate, adica il vor demite pe Geoana. In schimb, in cateva zile, il vom vedea in fruntea Senatului pe Cristi Diaconescu sau pe Berceanu si cu asta basta. Restul de zile pana la alegeri se vor transforma intr-un mars triumfal catre urmatoarea fraudare. Cu alte judete, cu alte legi, va fi o democratie generalizata, mai ceva ca-n liga lui Mitica.

Si in fond, ce se mai poate intampla? Ca se vor putea numara voturile si in Senat ca la Camera Deputatilor? Ca se vor putea imparti altfel judetele, astfel incat sa-si faca loc si o mica regiune autonoma maghiara, la care nici ungurii nu se asteptau? Ca nu va mai sta nimeni in calea PDL-ului pentru alocarea a peste jumatate din bugetul tarii catre pixul Lenutei? Ca profesorii isi vor lua banii inapoi, esalonat, incepand cu 2080? Ca toata tara va fi in curand zdruncinata si ravasita, dupa chipul si asemanarea marinarului? Pericolul pierderii unor viitoare posturi de parlamentar pentru Ponta si Sarbu? Astea se vor putea castiga doar cu cateva sute de mii de euro, ca doar pentru asta exista Mastercard. Dar satisfactia razbunarii lui Nastase?

Priceless!!!

Ce s-ar fi intamplat daca PDL vroia referendum la Constanta?

E de facut un exercitiu in acest sens. Am inceput sa scriu inainte de a afla rezultatele si chiar participarea la referendumul de la Constanta. Local se incearca aflarea opiniei constantenilor cu privire la desfintarea judetelor dupa cum arata pofta lui Basescu. Intr-o societatea normala la cap cetatenii ar trebui sa fie impotriva oricarei decizii care duce la centralizarea deciziilor si departarea lor de usa apartamentului celui interesat. In societatea romaneasca trebuie date si explicatii in acest sens.

E posibil ca pentru o parte din probleme sa fie mai bine ca anumite probleme sa se rezolve la nivel regional. Dar asta, binele cetateanului ( imi vine sa rad!!),  e ultimul lucru pe care il are in vedere presedintele cand se gandeste la reconfigurarea administrativ-teritoriala. Singura lui problema este sa gaseasca o formula tehnica prin care urmatoarele alegeri sa fie organizate pana la cel mai mic nivel, numarate si castigate de PDL, indiferent de consecinte, lege sau vointa amarasteanului. In acest context, batalia, relativ solitara, pe care o poarta PSD-ul la Constanta are o miza extrem de importanta, mult mai importanta decat scaunul lui Nicusor la CJC. Ar putea fi un semnal si chiar un motiv legislativ de a intarzia intentiile evident  frauduloase ale PDL. Am spus de “a intarzia” si nu de “a impiedica” pentru ca portocalii in frunte cu Basescu nu se impiedica de nimic, cu atat mai putin de lege sau vointa populara.

Singurul lucru de remarcat al zilei de astazi, legat de acest subiect, este pasivitatea iesita din comun a USL si in special a PSD-ului la nivel central. Victor Ponta nici n-a catadicsit sa se intereseza despre ce e vorba, Nastase are treburile lui personale cu Geoana, iar restul isi antreaza bucile pentru ocuparea viitoarelor functii, asa cum li se arata in sondaje. Ce face Constantinescu si cu Mazare la Constanta e treaba lor, e ca si cum am discuta despre recenta aparitie in Playboy.

Va imagineti ce iures ar fi fost daca PDL-ul ar fi fost interesat sa iasa acest scrutin? Cum s-ar fi revarsat galeti de portocaliu peste toata Dobrogea? Cum s-ar fi aglomerat semiautostrada Boagitei de senatori si deputati democrati din toata tarisoara, dornici dintr-odata sa petreaca un sejur pe litoral in insoritul noiembrie? Ce de emisiuni s-ar fi emis pe la B1, 10TV sau OTV cu cat de benefic e un astfel de referendum? Cate lectii am fi primit de la Monica Macovei, Cristian Preda sau Lazaroiu? Cum si-ar mai fi tavalit gleznele prin nisip madam Udrea si cum le-ar fi defilat niste vuitoane si niste tzatzane la constanteni? Cum s-ar mai fi inghesuit Boc sa taie panglici la autostrazi din metru in metru? Cum s-ar fi trezit brusc Basescu ca nu mai are apa minerala si s-ar fi dus repede la pranz sa-si cumopere doua baxuri exact la Carrefour-ul din Constanta, chiar cu riscul de a da acolo peste vreo “tiganca imputita”?

Ar fi fost un spectacol total. In schimb pe astialalti ii doare la basca. Sau nici macar la doi metrii mai in fata. Andreea Marin a fost mai prezenta decat liderii PSD la televizor in weekendul asta vorbind despre calitatile ei manageriale de exceptie, informatii fara de care sarmanul popor roman nici nu ar fi putut sa se pregateasca de postul Craciunului. USL a mai primit recent un sondaj in care castiga cu 52% si atunci nu trebuie sa mai faca nimic. Ponta nu a simtit nevoia sa-si ajute filiala locala si a gasit ca e mai potrivit in a se relaxa in glume, destul de usoare, cu FMI-ul ca asta il va ajuta enorm in viitoarele alegeri. Cel putin la asta ii indeamna istetimea lor iesita din comun. PNL, cel putin l-a trimis pe Hasoti sa spuna cateva vorbe, dar mi se pare tot prea putin. Baietii astia, care cica vor fi presedintele si premierul nostru peste cativa ani, se comporta ca in bancul cu militeanul care se ruga in fiecare duminica la Dumnezeu sa castige la loterie.

Daca nu faceti minimul efort de a cumpara macar un bilet, nu aveti nicio sansa, mai, inteligentilor!!

La multi ani, iubitului conducator!

O zodie extrem de importanta pentru poporul roman. Acum o saptamana, Regele Mihai sarbatorea 90 de ani iar peste cateva zile actualul jupan al feudei pe care salasuim urmeaza sa adune in cununa vietii sale cea de a 60-a toamna. Asa se numara anii cand te nasti in vremea tulburelului, in toamne. :) Si nu-i tot, pe 19 noiembrie urmeaza si Emil Constantinescu ca sa nu se spuna ca nu-i luna buna la sefi de stat. Singurul mai primavaratic dintre presedintii nostrii ramane tot Nea Ilici.

Abia acum imi dau seama de unde atata oftica pe Base la discursul Regelui in Parlament. Pai manifestarile pentru aniversarea lui Mihai I au inceput de aproximativ 6 luni iar despre el, cel mai reformist conducator de la Cuza incoace, nu pomeneste nimeni desi sarbatoreste o cifra la fel de rotunda. Plus ca, el nu ar fi lasat tara pe mana rusilor si ar fi mers cu Hitler la brat pana la victoria finala. Ba mai mult, o mare parte dintre cei ce si-au donat CNP-ul la partid in vederea pregatirii urmatoarei victorii in alegeri a PDL, chiar au inceput sa-i tina AMR-ul, sperand, ca racanii neinstruiti, ca daca numara zilele ramase pana la alegerile prezidentiale or sa treaca mai repede si poate ies si ei din foame. Ceea ce nu-i frumos! De-aia m-am inscris si eu de azi cu “osanalele”, cu cateva zile mai devreme, cum ii sta bine oricarui blogher ancorat in realitate, ca de maine n-o sa mai fie loc nici de pupincuristi si nici de hulitori la poarta Cotrocenilor.

A primit tot felul de cadouri in ultimul timp. Franks si-a pingelit pantofii si a venit sa-i spuna ca FMI are incredere in noi si in reformele lui Boc ! Sa mori de ras, nu alta! Golanasul Ghita a incercat sa-i ofere in dar Realitatea TV, rupta si dezrobita din ghearele mogulului, dar nu i-a iesit decat partial. Bine si-asa! Insa singurul gest, cu adevarat frumos, la acest ceas aniversar, a fost facut tot de catre, cine altcineva, doamna ministru al turismului. Asa cum trecerea in mileniul III a fost marcata de Playboy cu Naomi Campbell pe coperta, debutul celui de-al saptelea deceniu de existenta al lui Basescu e marcat de catre Tabu cu Elena Udrea pe coperta. In Playboy n-a avut loc de Mazare, un alt marinar vioi si simpatic. :)   O ocazie perfecta si pentru plebe de a incerca sa exploreze Carpathian Garden . Daca pana acum doar primarii portocalii dormeau cu poza Elenei sub perna, gandindu-se mai mult la banutii pe care-i distribuie cucoana pentru “dezvoltarea” tarisoarei, acum si cetateanul de rand mai poate uita de ghioraiala matelor si-si poate crea singur cateva clipe de satisfactie contempland generoasele tzatze ministeriale, si alea pe ghicitelea caci “transparenta” actului de guvernare se dovedeste la fel de opaca si in revista. Vremuri de austeritate! Mai de mult, regii despre care vorbeam, aruncau cu marinimie cativa galbeni la gloata de ziua lor. Acum sa zica toti saru’mana ca li se da macar sa vada sau sa creada ca vad cate un sfarc. Cum ar zice Boc: “mai mult nu ne putem permite!”.

N-as fi bagat de seama acest mic eveniment editorial, pictorial sau, am putea spune, chiar electoral daca nu m-as fi trezit cu ditamai traficul pe blog, trimis de Google. E plin netul de obsedati care cauta “elena udrea poze indecente”, “elena udrea pics” si “elena udrea foto”. Nu ma-ntrebati de ce mi-i trimite mie pe toti astia! Dar, nebanuite sunt caile internetului.

Pana una alta, doresc sa-i fac si eu cadou iubitului conducator cateva momente din videoteca de aur, Vadim recitand frumoase versuri aniversare, inainte de a se alia cu marsava opozitie. Aici video!

Faceti un mic exercitiu de imaginatie si inchipuiti-vi-l pe Baconscki in rolul interpretului! In rest e la fel, se termina tot cu -escu.

foto de pe net din china

UPDATE:

Glosar de termeni pentru generatia de la care noi ne amagim ca o sa mancam pensie:

AMR = acronim de la “Au Mai Ramas …. n zile”. Expresia era folosita in armata calculandu-se zilele pana la “liberare”. Termenul se mai foloseste si in puscarii in acelasi scop. Probabil multi dintre cititori n-au facut nici armata nici puscarie. :)

Enhanced by Zemanta

Basescu, in sfarsit, decent

Dupa zece zile in care toata presa s-a indestulat cu nesat din starvul nefericitului Huidu si drama altor trei compatrioti avem, in sfarsit, un eveniment ce ar putea crea confuzia ca ne consumam, mai mult sau mai putin dureros, existenta intr-o tara civilizata.

Astazi, la implinirea varstei de 90 de ani, Regele Mihai I a vorbit natiunii de la tribuna Parlamentului. Nu tin neaparat sa elogiez regalitatea, asa cum mult prea multi farisei s-au repezit astazi sa o faca, si ma abtin sa dau transant un verdict in dilema monarhie-republica, pentru ca istoria a dat suficiente contraexemple ambelor tabere. Nu se poate insa trece cu vederea peste faptul ca momentul in sine, discursul de numai 8 minute, a fost extrem de intens. Pentru cei care bagatelizeaza ierarhiile sociale interbelice, considerate arhaice de o societate super-informatizata, am o veste proasta. Sangele albastru, se pare ca exista. Si nu e ceva neaparat fizic, un amestec trivial de azorubina cu colorant E416 si potentiator de culoare. E ceva ce, imi pare rau Nea Gigi, nu prea se poate cumpara.

Regele nu mai impresioneaza prin fizic, prin miscare scenica si nici nu pare a mai avea carisma. Insa prezenta lui impresioneaza prin ceva mult mai presus de perceptiile mentionate, ceva ancestral, capabil sa produca vibratii  chiar si neuronului odihnit de parlamentar uninominal. Pentru ca toti cei prezenti in sala, chiar si cei cu sange portocaliu, s-au lasat pentru o jumatate de ora dusi de val si au aplaudat sincer momentul. Genul asta de forta nu vine, asa cum ar crede smardoii din port, din cantitatea de smecherie pe metru patrat, ci din consensualitatea recunoasterii valorilor reale indiferent de scara proprie de referinta.

Dovada acestei capacitati de dominare e demonstrata chiar de reactia interlocutorilor personajului despre care vorbim in istoria ultimilor ani.  Chiar daca a incecat sa-i minimizeze importanta, Iliescu s-a temut intr-atat de mult de Regele Mihai incat a fost capabil sa incalce flagrant legea si sa nu recunoasca un pasaport romanesc valabil, expulzand in afara granitelor un cetatean roman. Chiar si in perioada comunista cetatenia dobandita prin nastere nu putea fi retrasa de statul roman iar Regele Mihai nu renuntase niciodata la ea. Acum, taica Ilici, se da democrat si se face frate si cu dracu’ ca sa treaca puntea sau, mai bine zis, se face frate cu cine poate numai sa scape de dracu’.

Tot de frica, inca din primavara, de cand Casa Regala a inceput sa dea curs unor manifestari ce pregateau aniversarea de astazi, hoarde intregi de neispraviti au inceput sa improaste cu mizerii facand recenzii de bodega cu privire la momente extrem de delicate din istoria nationala. Chiar cel dintai marinar al tarii a dat tonul la cantec, trezindu-se asa, tam nisam, sa emita opinii critice fata de evenimente despre care se pare ca a aflat exclusiv din cea ce a citit, in pauza unui meci, de pe cornetul in care i-a aruncat o cotoroanta doua butoiase, din alea cu fundul dublu, de seminte rancede de floare.  A mizat pe antiteza Antonescu – Mihai I si pe confuzia din capetele romanilor cu privire la acele vremuri. Ceea ce nu a inteles dumnealui este ca si Antonescu, maresalul, daca ar fi fost astazi in Parlament, ar fi fost la fel debine primit.  Pentru ca ambii au reprezentat in anumite momente din viata lor simboluri ale unor trairi nationale. Pentru ca gesturile lor de atunci, chiar condamnate ulterior, au fost pornite din niste convingeri si sentimente nobile, nu din dorinta de a satisface hachitele unei blonde.  Probabil ca presedintele se identifica mult mai usor cu tatal lui Mihai, Carol al II-lea si poate de aceea s-a grabit sa se incumetreasca cu bastardul lui, asa cum s-a incumetrit si cu Regele Cioaba, si cu Bercea Mondialul si cu multe alte familii nobile de pe la noi. A uitat insa amanuntul ca pana si Carol al II-lea respecta un cod al onoarei si a abdicat in clipa in care a tinut mortis sa deraieze de la traditia si valorile momentului.

Tot frica a fost cea care a determinat intreg guvernul si pe presedinta Camerei Deputatilor sa fuga precum potarnichile in cele mai departate colturi ale lumii, prin Georgia, pe la Carei sau pe unde si-au gasit bilete. S-au comportat precum vampirii care fug sa nu fie “arsi” de cate o raza de lumina.

Si foarte bine au facut. Ar fi banalizat cu prezenta lor tabloul zilei de azi. Ar fi reprezentat elementul chichios ce ar fi devalorizat toata manifestarea. Ce sa caute Roberta Anastase la un discurs despre percepte morale? Ce sa caute Emil Boc la un discurs despre verticalitate si barbatie? Ce sa caute hahaitul lui Basescu la un  discurs despre valori autentice si democratie?

Va intrebati probabil, care din mitocaniile lui Basescu m-au determinat sa dau titlul articolului? Ei bine, in conditiile unui eveniment de o asemenea incarcatura emotionala, simbolica, istorica, Traian Basescu a facut un gest fara precedent in toata perioada sa de locatar al Cotrocenilor. A facut cel mai frumos si cel mai decent gest pe care ar fi putut sa-l faca.

A lipsit!

foto mediafax.ro

« Articole mai vechi

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 125 other followers