Exercitii de exegeza sau pupat de fese in stil romanesc?

27/06/2011 at 1:19 AM (Politica serioasa)
Tags: , ,

Se stie despre Traian Basescu faptul ca in timpul campaniilor electorale este nu numai creativ ci si extrem de disciplinat in sensul in care tine cont de amanunte si de sfaturile specialistilor in comunicare.  Se pare ca a auzit textul asta despre el de atatea ori incat a dat-o in narcisism. De cateva luni echipa lui de comunicare oficiala e pusa la grea incercare profesionala iar echipa de comunicare neoficiala nu mai pridideste in a se face de rahat  balbaindu-se pe la teveuri.

In acest moment Basescu si PDL nu mai au niciun fel de strategie economica sau sociala. Cu alte cuvinte activitatea lor nu mai are nicio legatura cu guvernarea in sensul in care ar trebui ea facuta. In orice tara aflata macar in perioada de dezvoltare post-bananiera guvernul ar demisiona cu tot cu seful din deal si ar deschide cale catre niste alegeri ce ar mai stabiliza situatia. La noi se duce o lupta apriga pentru a nu se scapa ciolanul din mana. Nu conteaza ca a fost deja lins si lustruit de n-a mai ramas decat fildes curat. Specificul romanesc spune ca nu te dai intr-o parte decat daca ramai mai scund cu un cap, cum era pe vremea turcilor, sau te trezesti cu pieptul bine impanat cu plumb, cum s-a intamplat in vremuri mai recente si prea repede uitate.

In astfel de perioade in care nu mai e nimic de facut economic, cand ideea de guvern a decazut intr-atat incat au fost numiti ministri indivizi de genul Ariton, Botis, Lazaroiu si inca vreo trei ale caror nume nu le stiu, si e posibil ca nici Boc sa nu le stie daca e luat repede la intrebari, singura posibilitate de a te mentine la putere este abuzul de propaganda si razboiul comunicational. Nu poti face nimic concret dar de promis poti promite in orice moment oricat. Si in aceasta privinta, a promisiunilor, Boc se achita de sarcina cu mare profesionalism. Promite de toate: pensii (de la anul), autostrazi (peste doi ani), plata banilor conform hotararilor judecatoresti (la anul si la multi ani!), iesirea din criza (pentru cei care vor mai trai pana atunci). In schimb Basescu se pare ca nu mai face jocul de echipa ce l-a consacrat.  Pe vremuri, atunci cand lansa cate o gogorita pe piata, se consulta si pregatea pe toata lumea in problema respectiva. Astfel inainte de a apuca semnalul video sa treaca de la Cotroceni, via satelit, pana in reteaua RDS-RCS, deja Visan, Sulfina Barbu, Popovici, Mircea Toader si alti cativa “comunicatori” ai PDL erau in studio la Realitatea si ne explicau cat de logica e gandirea prezidentiala si cat de multe lucruri se vor rezolva, in bine, daca facem cum ni se spune.

De cateva luni toti acesti baieti impreuna cu Boc, Udrea si toti ceilalti care mai praduiesc cot la cot cu dansii, sunt pusi in situatia de a explica publicului tot felul de prostii care sa justifice ideile presedintelui emise, probabil, seara tarziu cand chelnerul oficial era iesit din tura iar Lazaroiu ramas singur de serviciu la turnat in pahare facea sa pluteasca prea sus cele patru cuburi de gheata. Nu mai trebuie comentata cat de penibila e situatia in care primul ministru, asa zis profesor de drept constitutional, trebuie sa explice cat de importante sunt pentru popor modificarile constitutionale propuse de un capitan de vas pentru ca apoi sa le faca uitate dupa ce Curtea Constitutionala i-a dat cu ele peste ochi. Cat de penibil a fost pentru toti pedeleii sa explice de ce trebuie sa se desfiinteze judetele fara sa stie ca vor fi 8, 10, 16 sau cate a visat Traian, la ce ne foloseste si cand se va face.

Mai nou, la o sueta pe teme istorice cu Cristoiu, intre doua sprituri la Ciresica, presedintele si-a dat cu parerea despre Regele Mihai. Gest indreptatit de faptul ca el a stat la masa pana acum si cu Regele Cioaba si cu Imparatul Iulian si cu Razboinicul Luminii. Ba chiar si cu Mihai I si probabil de aceea a pus pe picior de egalitate toti monarhii pe care i-a cunoscut, pe viu nu din prostiile alea de carti de istorie sau de pe goagal. Faptul ca frate-su, Mircea, i-a sarit in aparare este de inteles ca doar si el e cumatru cu Bercea Mondialu si stie ce inseamna respectul. Restul celor cu 12 clase terminate inainte de plecarea in armata s-au  simtit usor jenati si au preferat sa taca.

Proaspatul ministru al muncii (!?) n-are, insa, ce sa faca in situatia creata si trebuie sa emita si el o opinie. Fiindca de munca oricum nu se mai ocupa nimeni isi da si el cu parerea despre ce-ar fi facut Basescu acum 64 de ani daca i-ar fi cerut comunistii sa abdice. Bazandu-se pe istoria recenta in care se stie ca Basescu a evaporat flota si nu s-a speriat de justitie, si-a dat singur casa din Mihaileanu si nu i-a fost frica din nou de nimeni, a facut harcea-parcea Constitutia de cativa ani si nu-i e frica de ce se va intampla, e clar ca nici atunci, in  ’47, nu s-ar fi speriat de un amarat ca Stalin si i-ar fi zis vreo doua, de la obraz.

Luni, Traian Basescu se va adresa Parlamentului sau macar celor cateva slugi ce vor sta sa-l asculte. Sigur va mai spune cel putin o enormitate. N-are importanta ce. Dar abia astept sa ascult explicatiile baietilor ce inca i se mai gudura pe langa ciubote.

poza de pe romanialibera.ro

Leave a Comment

Traiane, du-te si te culca!

24/06/2011 at 12:05 AM (Politica serioasa)
Tags: , ,

Il stiti pe-ala de strica mereu petrecerile? Nu se poate sa nu-l fi intalnit pana acum. E cel care exista in orice gasca de tineri sau cerc de prieteni. E cel care e mereu invitat la onomastici cu strangere de inima. Aparent e simpatic. La inceput, cand cheful lancezeste, e cel care da un strop de culoare amortelii si stingherelii firesti atunci cand nu toti participantii se cunosc intre ei. E cel care da tonul la distractie, primul care face o gluma la adresa gazdei, primul care isi toarna un pahar si ii indeamna pe ceilalti sa-l imite. E cel care sparge gheata si face prima invitatie la dans. Devine imediat popular si toti se bucura  ca au ocazia sa petreaca impreuna cu un asemenea tip plin de viata. El da tonul, tine ritmul si da sens distractiei iar intregul grup il urmeaza.

Entuziasmat ciocneste cu toata lumea si incurajat de succesul de scena incepe sa verse pe gat pahar dupa pahar, din diverse licori, de diverse grade. Coplesit de avalansa de simpatie si imbibat de alcool devine din ce in ce mai euforic si inainte de jumatatea petrecerii e deja lemn de beat si nu mai stie ce face. Uneori are norocul sa cada intr-un pat sau sa asculte indemnurile unui prieten si ia o pauza de la distractie primind un binemeritat somn de cateva ore in care alcoolemia revine la limite normale. Cand se trezeste are o migrena cumplita si vrea sa inghita repede niste muraturi. Nu mai are niciun haz stand usor ghemuit langa o masa mai intunecoasa dar cu totii il privesc mai departe cu simpatie si ii fac cu ochiul complice sperand ca tot el sa bage carbuni intr-o petrecere care e pe terminate, ajunsa la momentul la care participantii incearca sa-si gaseasca un motiv plauzibil de a pleca fara a fi nevoiti sa explice gazdei ca a doua zi se trezesc devreme sau ca se simt obositi sau, ma rog, alte d-astea. Asta ar fi cazul fericit, in care a reusit sa doarma.

De cele mai multe ori lucrurile se petrec altfel. Nu vrea sa doarma nici in ruptul capului. Ce? E fraier sa renunte la glorie tocmai cand e in centrul atentiei, cand e buricul pamantului? Nici vorba. Tine mortis sa-si distreze fanii proaspat castigati cu orice risc. Doar ca fizicul balanganitor nu-l mai asculta iar cresterea ritmului de ingurgitare a bauturilor nu da semne ca l-ar avantaja. Devine din ce in ce mai galagios si mai strident. Convins de perfectiunea glumelor sale sare calul si jigneste involuntar sau din prostie cateva sotii sau prietene, de obicei pe cele ale invitatilor cei mai importanti, un sef sau un partener nou de afaceri in fata caruia gazda ar fi dorit sa faca impresie buna. Acum nu mai are decat sa caute scuze si sa spere ca momentul penibil se va termina cat mai repede si va fi uitat. Si nu se opreste aici. Incepe sa scape maioneza pe covor. Sparge pahare. Injura pe vecinul venit sa solicite un volum mai rezonabil al urletelor. Vomita pe langa closetul caruia nu a mai apucat sa-i ridice capacul din lipsa de coordonare. Distruge tot ce poate distruge. Haine, bibelouri, mobila, chef si respect. Mai toti se evapora cu ochii plecati de la eveniment fiindu-le rusine de rusinea celui ce s-a straduit sa fie gazda. Unii multumesc lui Dumnezeu ca n-au parte de un asemenea prieten iar altii se gandesc la motivele ce ar putea fi invocate pentru a nu-l invita la eventualele lor petreceri. Aveti un astfel de cunoscut? Stiti despre ce vorbesc?

Basescu a reusit in 2004 sa scoata Romania din amorteala comunistoida in care lancezeam anesteziati de catre Iliescu & Co. A reusit sa mobilizeze tinerii sa iasa la vot. A dat multora dintre noi speranta. Toata lumea s-a ridicat la dans si a petrecut cu entuziasm cativa ani fara sa bage de seama ca, intre timp, cativa baieti isteti, de alde Videanu, Berceanu, Udrea, etc., in timp ce noi ne hlizeam copios la showurile “simpaticului” presedinte  ocupasera camara iar dupa ce s-au imbuibat cat au putut au inceput sa rationalizeze sarmalutele destinate invitatilor pe motiv ca a sosit criza. Basescu a devenit din ce in ce mai beat de putere. A devenit irascibil. Injura vecinii, injura prietenii, pune totul cu roatele-n sus. Distruge tot ce-i trece prin fata. Sanatate, invatamant, economie, justitie. Betia devine atat de puternica incat nu mai poate fi rational. Betia puterii, bineinteles. Nimic nu-i mai sta in cale. Nu ne mai ramane decat sa speram ca la un moment dat va cadea intr-un pat si se va face liniste si ca pana atunci nu va distruge toata vitrina cu serviciul de 24 de persoane din semicristal. CTP-ul spune ca ceea ce se petrece cu Basescu sunt simptomele unei boli psihice. Altii sustin ca ar fi vorba de o strategie de criza complexa in care incearca sa acopere scandalurile inevitabile ale guvernarii cu alte scandaluri, mai mari, pe care spera apoi sa le estompeze si sa le faca uitate si pe primele. Eu incep sa cred ca tot balamucul la care asistam nu e compus decat din exteriorizari specifice ale unui caracter rudimentar ce ar fi putut fi intuit si pana acum doar pe baza analizei psihoacustice a celebrului sau hahait marinaresc.  Ni se prezinta doar, cu titlu si ambalaj de reforma institutionala, un sir lung de mitocanii ale scroafei scapate in sufrageria cu covor persan decisa sa sparga vaza din portelan scump doar ca sa poata roade cotoarele groase si suculente de la gladiole.

Ce baiat simpatic ar fi fost el daca se oprea acum cativa ani din betie si s-ar fi dus la timp sa se culce!

3 Comments

Joaca cu harta

13/06/2011 at 11:41 PM (Politica serioasa)
Tags: , , , , , ,

Crestinismul a declarat 7 pacate ca fiind capitale: mandria, lacomia, lenea, mânia, zgarcenia, invidia si desfranarea. Le-am reamintit si mi-ar fi foarte simplu sa aduc argumente in legatura cu aceastea si comportamentul celui dintai pacatos al tarii. O sa ma opresc doar la primul dintre ele: mandria sau trufia, vanitatea, ingamfarea sau cum vreti sa-i mai spuneti.

Mare parte dintre pacatele domniei sale nu ma privesc pe mine pesonal. Are probabil o scuza pentru fiecare. Cu desfraul, a fost nevoit, facea parte din fisa postului de marinar. Celelalte i-au fost indispensabile ascensiunii in ierarhia publica. Si-a umplut buzunarele cat a putut, lui si neamurilor lui, a fost iute la manie de cate ori a avut ocazia si nu s-a abtinut sa i-o traga niciunuia care parea la un moment dat cu o tura mai smecher sau atunci cand a avut la dispozitie mijloacele necesare, iar de cativa ani chiar le are pe toate. Un singur pacat isi mai cere inca dreptul de exercitiu. Nevoia de a intra in istorie.  Mandria e boala care a chinuit mintile tuturor dictatorilor mai mici sau mai mari. Basescu e inca unul mic dar cu perspectiva. Teama ca in viitor s-ar putea auzi despre Traian Basescu ca “era doar un intrigant marunt din vremea lui Catalin Botezatu” , asa cum spunea inspirat Tudor Octavian, probabil ca il macina in putinele pauzele de luciditate, atunci cand sticla abia terminata nu e inlocuita suficient de repede cu una plina de catre un Lazaroiu, un Boc sau un alt trepadus de la palat. Ca sa ramai in istorie trebuie sa faci fapte mari, sa creezi emotii puternice, sa marchezi constiinte si memorii. Asa fac eroi si artistii de geniu. Nu face parte din niciuna dintre cele doua categorii. Singura solutie pe care o mai are la indemana este sa afecteze cumva existenta fiecarui cetatean in parte. Nu mai conteaza daca e bine sau rau. Dar toti trebuie sa-l tinem minte pentru ceva.

Ne-a aburit de cand a fost ales presedinte cu reforma. Reforma presupune in general o schimbare in structura si filosofia unui domeniu sau institutii pentru a o transforma in ceva mult mai functional sau mai bine adaptat vremurilor. Adica ar trebui sa fie ceva bun, sa insemne un progres. A schimba ceva ce pare prost si invechit cu ceva ce e mai prost dar modern nu inseamna reforma ci balamuc. Ori la asta asistam de ani de zile in toate domeniile vitale pentru o societate: invatamant, sanatate, aparare, siguranta si protectie sociala. Singurele domenii neafectate de spiritul reformator al presedintelui sunt relatiile mafiote si clientelare, furtul ca-n codru si promovare nonvalorilor. Acestea n-au cum sa fie schimbate pentru ca ele stau la baza functionarii sistemului sunt lucrurile din care s-a nascut si care fac parte din esenta si ratiunea existentei actualei puteri.

Ce nu intelege multa lume, si poate nici opozitia din acest moment, este faptul ca actiunile la care asistam nu sunt haotice. E drept ca la prima vedere toate par mici stratageme prin care puterea reuseste sa devieze atentia de la cate o problema sau cate un scandal ce risca sa degenereze intr-un deficit major de imagine. Dar se pare ca mintea celui ce le coace e mult mai diabolica de atat iar toate acestea fac parte dintr-un plan mai larg menit sa ne afecteze viata, nu numai a noastra ci si a inca cel putin unei generatii. Cu pasi mici dar siguri gasca ce acum se afla la putere incearca sa creeze premisele de a se perpetua pe o perioada mai lunga decat ar presupune durata unui mandat public intr-o tara cu pretentii cat de cat democratice. Un prim mandat a fost terminat cu scartaieli si deficiente majore dar cu multi bani, multa manipulare si un pic de frauda, doar atat cat era necesara, a fost castigat si al doilea. Pentru al treilea mandat e nevoie de ceva mult mai ingenios si mai complex. Cu doar doi moguli infierati, dintre care unul e deja arestat si neputincios, si Baconski la masina de vot automat prin corespondenta nu mai poti compensa deficitul imens de credibilitatea ce i-a mai ramas PDL-ului. Si atunci Basescu incerca sa aplice un principiu simplu uzitat de catre toti predecesorii sai cu pretentii dictatoriale: daca o lege te dezavantajeaza schimb-o! “L-etat c’est moi!” se pare ca e una dintre putinele expresii frantuzesti retinute de pe vremea cand petrecea prin stabilimentele din Anvers, ajuns acolo pe baza de competenta, bineinteles, si nicidecum pe baza de apartenenta la structurile de informatii ale fostului stat socialist.

Pe acest principiu a “sfatuit” si acum consilierii PDL din CGMB sa dea de pamant cu referendumul ce urma sa aiba loc peste doua saptamani. Pentru ca era evident ca mandra lui urma sa primeasca un prim si binemeritat sut in partea dorsala, cam prin dreptul Vuitton-ului, din partea bucurestenilor, a decis ca trebuie schimbata tactica. A renuntat la plebiscitul nefavorabil si va incerca sa schimbe structura administrativa a capitalei printr-o lege in Parlament, acolo unde Roberta stie sa numere voturi mult mai democratic decat ar vota pulimea. In acelasi scop a fost lansata si ideea de regionalizare a tarii si desfiintare a judetelor. Singurul criteriu ce sta la baza acestei noi regionalizari este modul in care, odata reimpartit teritoriul, banii vor fi distribuiti de la stat catre furnizorii statului. Vechile judete vor avea probabil foarte mult de spus in privinta culturii si traditiilor locale insa banii nu vor mai ajunge pe mana oricui ci vor fi distribuiti exclusiv de catre oamenii numiti pe post, nu alesi ca poporul poate sa greseasca, de catre guvern si in special de catre Ministerul Dezvoltarii. Ideea a isterizat atat de tare pe toata lumea incat cu totii am uitat pana si sa-l blagoslovim cum se cuvine pe Iliescu cu ocazia aniversarii evenimentelor sportive din 13-15 iunie 1990. Mai putin B1TV care, prinzandu-l pe bietul Ponta prin studio, venit sa cante ca fraierul in deschidere la Andreea Pora, i-a tras o chelfaneala in contul lu’ tatucu’, mai, mai sa-i piara pofta de raliuri.

Scopul reimpartirii administrative n-are nicio legatura cu eficienta, fondurile UE sau dezvoltarea tarii, sanchi!, ci doar cu manevrele electorale. Acest lucru nu inseamna doar limitarea accesului la resurse pentru perioada preelectorala ci si asigurarea organizarii in conditii de deplina “ordine si siguranta” a urmatoarelor alegeri astfel incat nici Basescu sa nu fie suspendat, demis si trimis in justitie unde este  asteptat de prea multa vreme si nici camarila ce se lafaie acum nestingherita prin camara statului sa nu se departeze prea tare de butoiul cu miere.

Multi au interpretat reimpartirea teritoriala ca pe o gluma sau ca pe un fapt greu de realizat in conditiile in care PDL nu are in acest moment majoritatea necesara ceruta de lege pentru acest lucru. Tocmai aici este gaselnita. Legea nu permite in acest moment. Dar Basescu are puterea sa schimbe legea. Si o va face. In timp ce opozitia si ce a mai ramas din presa explica, cui oare si pentru ce? ,  gradul ridicat de aberatie al proiectului pedeleii din teritoriu au luat treaba in serios. In mai multe judete au avut loc discutii intre liderii PDL si primarii de la toate partidele in scopul realizarii unui fel de lobby pentru alegerea capitalelor noilor regiuni, judete sau voievodate.  Poanta si Antonescu continua sa mearga triumfal catre victoria inevitabila, in mintea lor, la viitoarele alegeri si mi-e teama ca se vor trezi ca pana atunci legile vor fi fost suficient schimbate incat  poporul va avea dreptul sa aleaga doar intre doua optiuni: sa fie condus de catre Elena Udrea sau Elena Udrea sa-i conduca pe ei.

Pericolul cel mare vine din faptul ca la acest lucru nu se poate ajunge decat cu sprijinul UDMR. Orice discutie despre modificarea hartilor va duce implacabil la ideea fixa a minoritatii maghiare de a avea o autonomie totala a Tinutului Secuiesc, autonomie ce in final va insemna o forma de modificare a granitelor. Nu pot fi condamnati ungurii pentru ceea ce cer iar daca liderii lor nu ar cere asta ar trebui sa fie considerati cel putin idioti. Fiecare cere ceea ce crede ca e mai bine pentru el sau pentru grupul pe care-l reprezinta. Faptul ca acum pot profita de conjunctura si pot cere orice de la niste nesatui iresponsabili imbatati de banii pe care-i fura cu tot mai mult nesat e o sansa la care nu au sperat nici in visele lor cele mai frumoase. Ceea ce au semnat stramosii lor acum 100 de ani, ca nu vor cere niciodata sa se umble la harta, li se ofera acum nepoteilor fara niciun efort. Vor trebui doar sa zica da dupa ce se vor preface o perioada, ca fetele mari, ca sunt rusinosi si ca nu stiu daca se cade.

Asa vrei tu, Traiane, sa intri in istorie? Jucandu-te cu harta?

poza e de pe fpp.co.uk

La subiect:

alexmazilu.ro – 2 judete ar fi de ajuns!
voxpublica.net Dle Basescu, incercati mai intai in Herastrau!
gandul.info – PDL are o propunere pentru UDMR
ziuadecj.ro – Ungaria, pamant romanesc..
corectnews.com – Misterul celor opt voievodate
moshemordechai.wordpress.com – O viziune proprie asupra regionalizarii
parerea lui CTP – Daca unim closetul cu sufrageria mirosul nu o sa dispara

1 Comment

La ce-i trebuie lui Base constitutie?

01/06/2011 at 6:24 PM (Politica serioasa)
Tags: ,

Intrebarea din titlu este mai mult decat legitima avand in vedere apetitul susnumitului pentru perversiuni la care sa supuna legea fundamentala a tarii de cand s-a cocotat in Dealul Cotrocenilor. Adica sa nu cumva sa-si imagineze cineva ca de-aia nu respecta Basescu constitutia, pentru ca nu e actualizata conform “dorintei” poporului suveran.  Basescu nu va respecta aceasta lege nici daca va avea un singur articol ce va spune ca: “Basescu face ce vrea el.” Desi pare in afara limitelor de perceptie logica chiar si atunci va gasi o modalitate de a face altfel. 🙂

Si atunci? De ce stricam un breachingniuz pe ceva ce nu exista? Ca de obicei, toata tevatura ce va urma va fi mai mult un circ ce vizeaza doua directii foarte importante: devierea atentiei publice de la haosul economic si social creat de guvernele Boc si utilizarea in mod parsiv a unui instrument democratic pe post de unealta electorala.

Cu devierea atentiei nu e foarte mult de explicat. Asta e sportul preferat al lui Basescu si e multiplu campion mondial si olimpic la aceasta disciplina. De ce sa discutam despre problemele reale ale societatii, la care PDL nu mai are nicio rezolvare in acest moment, cand putem sa discutam aiurea pe tot felul de teme false si sa ne treaca tineretea fara sa mai bagam de seama ce ni se intampla.

In privinta utilizarii in scop electoral a acestei tentative de revizuire lucrurile sunt un pic mai greu de sesizat din prima. Aparent Basescu, personal, nu are ce avantaje sa capete in urma unei modificari atat timp cat modificarile se vor aplica urmatorului mandat. Asta doar in teorie deoarece pentru ramanerea in libertate a cetateanului Traian, dupa pierderea imunitatii acordate de functie, depinde exclusiv de mentinerea la putere a unei marionete de tip Boc si a PDL-ului. In aceste conditii niciun efort nu e de precupetit pentru atingerea scopului, nici macar efortul de a bramburii o constitutie si asa destul de subreda. In oricare din variantele ce ar putea fi urmate in perioada urmatoare  Basescu va avea cate ceva de castigat.

Daca se merge pe varianta propusa de el ne vom putea numi Republica Basesciana Romania si putem pune sticla de wisky pe drapel urmand ca revolutia ce va avea loc prin 2030 sa aduca o nou gaura in tricolor. Desi unele din propunerile prezentate pot fi luate in discutie si unele sunt pertinente majoritatea celorlalte nu fac altceva decat sa aduca alinare frustrarilor colectate de-a lungul mandatelor de catre actualul presedinte.

In cazul in care Parlamentul se va opune sau va tergiversa discutiile aceasta va fi tema principala de scandal pentru urmatorul an de zile. Poate o sa fiu acuzat ca fac fixatie din a previziona ca si urmatoarele alegeri locale vor fi insotite de un referendum care sa devieze atentia electoratului dar temele constitutionale se potrivesc perfect unei astfel de strategii. Cu astfel de procedee, cu cele un milion de voturi pe care le va aduce … din strainatate, cu numaratorile lui Videanu, cu galeti portocalii si ce s-o mai inventa pana atunci, PDL e in continuare in carti pentru a se apropia de majoritate sau chiar de a obtine majoritati la urmatoartele alegeri.

Marea greseala ce poate fi facuta acum de catre opozitie ar fi sa stea linistita si sa se increada in lipsa de majoritate absoluta a actualei puteri care  nu ar permite efectuarea modificarilor. Daca incepe sezonul la dosare numai DNA mai poate stabili care sunt parlamentarii ce vor cosntitui cele doua treimi necesare. S-ar putea chiar sa avem majoritati si mai puternice prin acest procedeu.

Iar de talk-show-uri nici nu mai vorbim. Marea presa de opozitie va intra, a intrat deja , in jocul propus de Basescu si involuntar sau din prostie va fi  cel mai bun  organ de propaganda a ideii de revizuire a constitutiei.

Sa dezbateti bine!

caricatura de pe atitudini.wordpress.com

Leave a Comment