Bai, idiotilor, nu v-am zis sa nu mai stati gramada?


Ieri o  ziarista de la Cotidianul/Realitatea   a declarat “Da, am fost ofiter SRI” si am fost surprins  cand am constatat cat de mare interes a generat un astfel de subiect.  Zeci de mii de citiri si sute de comentarii. Unii bravo, unii huoo, adica libera exprimare. Atat de mare a fost impactul incat am fost nevoiti sa primim pe seara, pe la TV ,pe neturi si bloguri, noi si noi lectii de moralitate de la Badea si Ciutacu ( el descoperise primul unde lucrase fata!), purii care lucreaza onest  pentru Voiculescu, om ce n-a avut nicio legatura cu Securitatea si care n-a turnat niciodata pe nimeni, fiind chiar dispus sa jure pentru chestia asta dar, din pacate,  i s-au terminat Bibliile lu’ Turcescu.

Fata e posibil sa fie sincera pentru ca in alta situatie ar trebui sa-i consideram idioti pe cei din SRI ca lasa asa pe oricine sa vorbeasca prin targ.

Mi-am amintit brusc de o intamplare de acum fix 20 de ani.

In ianuarie ’90, imediat ce Iliescu o daduse pe fata cu FSN-ul si intentia sa de a candida s-a creat o efervescenta revolutionara mai ceva ca-n decembrie, mai ales printre studentii din Bucuresti. Toata lumea era deodata chitita pe infiintat de organizatii care sa lupte pana la capat pentru valori, libertate si altele. Eee, ce vremuri!!

Fiind mult mai prost informat pe vremea aceea si la varsta la care inca mai crezi ca tot ce zboara se mananca  hop si eu la o astfel de infiintare. Evenimentul avea loc in sala de lectura din holul caminelor P24-P25 din Regie, unde acum , probabil ca in orice mediu intelectual, se afla o carciuma de succes sau un cazinou electronic.

Ne strangem, asa, la vreo 30 de baieti pusi pe treaba sa infiintam o organizatie care cred ca inca mai exista si azi dupa ce a suferit diverse schimbari de titulatura. Numele initial era (atentie!): Organizatia Independenta pentru Democratie si Apararea Drepturilor Omului (OIDADO). Este ca v-a placut? Numai cine a trait vremurile de atunci poate intelege cat de frumos suna. Ne-am facut legitimatii, am urlat pe Magheru, am sarit gardu’ pe la TVR-ul Liber al lui Aurel Dragos Munteanu, am luat-o pe coaja de la scutieri.. viata tata! Nu exista pe atunci expresia: “cool” ca asa ar fi fost.

Scopul era sa aducem raiul pe pamant si sa nu lasam pe nimeni sa mai faca vreun rau vreodata bietului popor roman.

Unul din initiatori deja avea tiparit la masina ( abia acum ma intreb de unde dracu’ avea el masina de scris pe vremea aia?) un program, statut, ceva de genul asta care a fost imediat aprobat de majoritate. Apoi, logic,  omul a fost ales presedinte  ( ca doar muncise) si ne pregateam sa semnam toti actele de infiintare. Pe vremea aia democratia nu astepta dupa noi. Totul se  executa in viteza ca dusmanu’ Iliescu era “ante portas”!

Clink! Clink! Primul discurs al noului presedinte:

“Va multumesc pentru increderea .. bla, bla, …. . Trebuie sa fac totusi o marturisire pentru a nu exista ulterior probleme. Acum cativa ani am fost contactat de Securitate si am fost nevoit sa semnez un angajament cu ei. Va asigur ca n-am turnat pe nimeni dar e posibil sa apara zvonuri si vreu sa stiti….. Acum luptam impreuna …. ”

Lumea aplauda. Gest frumos. Cere urmatorul cuvantul: “Pentru ca e momentul sa fim sinceri trebuie sa va spun ca si eu acum cativa ani ….. bla.. bla.. n-am turnat … eram obligat…..”

Din nou aplauze. Urmatorul: “Si eu am patit la fel ..  m-au obligat…. m-au prins ca vindeam tigari ….”

Si tot asa am asistat  la o scena incredibila in care rand pe rand peste 25 (douazecisicinci ) de indivizi, adica trei sferturi din cei prezenti, au marturisit cu totii ca erau fosti colaboratori ai Securitatii. La un moment dat cineva a spus ca trebuie sa ne organizam pe plutoane si trebuie stabilita o ierarhie clara in functie de ce grad are fiecare.🙂

Nu o sa dau niciun nume pentru ca ei se stiu, toti cei care au fost acolo. Organizatia ulterior cred ca s-a numit LIADO apoi LADO s.a.m.d. sau s-a impartit in GID si LADO… am pierdut sirul.

Pe oamenii care au fost in  sala aceea i-am vazut in urmatorii 20 de ani, ba in presa, ba la televizor, ba in partide, ba in afaceri, ba dand lectii de deontologie si moralitate. Si inca mai presteaza public. Unul stiu ca a facut 2 ani de parnaie prin ’98 pentru o inselaciune.

Intrebarea care se pune acum e in legatura cu cei aproximativ 10 oameni prezenti in sala si care nu am declarat ca am fi facut parte din Securitate (inclusiv subsemnatul) .  Oare nu am declarat pentru ca noi chiar nu colaborasem cu Securitatea sau nu am declarat pentru ca, desi eram oamenii Securitatii, am avut nervii mai puternici si am reusit sa ne stapanim in a face declaratii stupide? Cine poate sti?

PS: Povestirea nu e fictiune, se bazeaza pe fapte si persoane reale care traiesc printre noi. Va asigur ca nicio fiinta din cele prezentate nu a suferit pana acum nicio consecinta a faptului ca ar fi fost turnator. Cel putin dupa stiinta mea. Daca stie cineva mai multe …

5 Comments

  1. renata said,

    08/01/2010 at 9:55 AM

    Excelentă relatarea, domnule six! Mai ales întrebarea din final.
    Curajoasă.
    Ridicolă scuza fostilor colaboratori – dar n-am turnat pe nimeni, n-am făcut rău nimănui! Aici dna Mona Muscă e Regina Explicaţiilor.
    Mă miră că niciodată, nimeni nu le zice băi, pe mine mă doare în cot că n-ai turnat! N-ai turnat de prost ce-ai fost, că te ştiau toţi colegii că eşti unul dintrwe mâncătorii de rahat la Secu şi se fereau de tine… Da’ dacă ţi se oferea ocazia, ai fi turnat. În scris, normal! Problema ta, boule, e că ai semnat un angajament cu băieţii cu ochi albaştri. Nu, nu de naiv şi tânăr fără minte l-ai semnat, ci fiindcă erai un frustrat nebăgat în seamă, şi ăia te-au luat cu lugu-lugu, că dacă vrei să te respecţi, că poţi să ieşi sef de promoţie, că poţi să iei post în cercetare, că-ţi mai scapă ei câte-un pachet de kent când n-ai bani de ţigări…
    Aşa că, tâmpitule, păcatul tău capital nu e că ai fost turnător, fie el şi ipotetic, nici că eşti lipsit de caracter, ci că EŞTI UŞOR DE MANIPULAT, ai un preţ mic, eşti şantajabil, eşti un complexat, şi complexaţii sunt periculoşi.

    Eu de-aia nu-i înghit pe micuţii turnători neprofesionişti, fiindcă trebuie să fii un vierme, ca să accepţi fie şi numai discuţia iniţială cu cei doi locotenenţi care încearcă să te racoleze.

    Nu era nevoie de P.S., fiindcă e clar că nu e ficţiune ce povesteşti. Ca să te scutesc de o întrebare firească… Nu. n-am fost! M-am ridicat şi-am plecat din discuţie după primele 10 minute, atât de mult mi-a trebuit să înţeleg ce doreau cele două dudui de la mine. Iar ăia care-ţi zic că i-a ameninţat că nu trec anu, că nu iau licenţa… mint. Aveau bunul simţ să nu încerce să te forţeze, fiindcă nu-şi doreau colaboratori cu de-a sila, ci doar entuziaşti.

  2. domnulsix said,

    08/01/2010 at 11:48 AM

    Ale tineretii valuri. Era bine daca, citind “Apelul catre lichele” al lui Liiceanu, ar fi urmat macar unul dintre sfaturi.
    Ca intre timp si Liiceanu a deviat de la subiect e alta poveste.
    Ar fi interesant sa primesc un comentariu de la cineva care a fost de fata!
    Inca mai astept fara niciun resentiment.

  3. aha said,

    08/01/2010 at 3:14 PM

    “Cine poate stii?”
    e inflatie de “i”🙂

    • domnulsix said,

      08/01/2010 at 5:24 PM

      A trecut! Multam!🙂

  4. champyR said,

    08/01/2010 at 7:02 PM

    Ma intreb daca cei care au marturisit doreau cu adevarat sa schimbe ceva, sau erau pusi sa se bage acolo. Si una si alta dintre presupuneri nu pare reala dat fiind procentajul. Eu unul cred ca istoria e putin ajustata, nu inventata.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: