In numele trandafirilor

Tocmai cand ma declaram plictisit de monotonia si predictibilitatea politicii romanesti ( toata lumea e chitita sa-l ingroape definitiv pe Voicu, mai putin Boculetz care e chitit sa ne-ngroape pe noi si economia) am auzit de interesanta candidatura a doamnei Teo Trandafir pentru colegiul 19 recent parasit de ex-presedinta PC, Daniela Popa plecata la un cascaval mai gras si mai fara bataie de cap.

In primul rand se dovedeste inspirata decizia PDL de a pastra sigla cu trandafirii fiindu-le mult mai usor acum sa se identifice cu candidatul. Daca se schimba dupa cum dorea Preda ar fi trebut acum sa-l aiba candidat pe Maru Mielu Raceala ( il salut pe aceasta cale pe domnul inginer, e singura persoana pe care o cunosc cu numele asta!) si nu beneficiau de aceeasi notorietate.

In ciuda simpatiei deosebite pe care o port pedelacilor trebuie sa recunosc genialitatea mutarii din multe puncte de vedere. Candidatul a fost ales respectand toate regulile stiintifice. Se cere notorietate nenegativa peste 70% la intrarea in campanie, reputatie buna si acceptarea publicului cu privire la capacitatea de a ocupa functia respectiva. La Teo notorietatea e de 99% ( sigur mai e cate o baba senaila care a uitat cine-i Teo), reputatia e ok pentru ca n-a pus boticu’ la etalarea celebritatii in activitati de gen Mihaela Radulescu sau Andreea Marin iar despre capacitatea de a ocupa functia de parlamentar bag eu mana in foc pentru Teo Trandafir in comparatie cu mazetele care se plimba acum prin Casa Poporului.

Contracandidata care pana mai ieri era considerata castigatoare si astepta alegerile doar ca pe o formalitate de investire are acum o mica problema. Daca nu stiati era vorba despre Liliana Chirvasiuc Minca, om politic ce s-a remarcat in principal datorita comportamentului de tzatza galagioasa pe vremea cand a fost sefa la Loteria Romana pe mana lui tata Felix. A primit acum un adversar care e capabil sa faca la fel de multa galagie fara a fi insa si tzatza. Chiar si vasnicul primar Piedone are acum o problema.Era pregatit sa castige colegiul pentru tanti Liliana mergand la sigur dupa modelul prin care si-a luat permis de condus autobuze anul trecut la Pitesti.Uite ca nu prea mai tine.

PDL nu a mai facut greseala din ianuarie cand l-a lasat pe Prigonel sa se faca de cacao singur si sa ofere implicit colegiul unuia care avea singurul merit de a fi o idee mai putin penibil decat adversarul. Nu spun ca in acest moment Teo ar fi cea cu prima sansa dar pot afirma cu siguranta ca in aceste conditii meciul inca se mai joaca. Cheltuielile de campanie vor fi minime. 100 de euroi pe o pereche de adidasi buni sunt suficienti pentru ca Teo sa faca un tur pietonal al colegiului si sa afle doar populatia ca ea candideaza. Putea sa candideze si pentru UDMR ca nu avea importanta.

Chiar si din punctul de vedere al razboiului cu presa pe care il poarta de cateva luni PDL + B1TV alegerea lui Teo Trandafir e geniala pentru ca oricat de mogul ai fi nu prea ai cum sa sari la beregata femeii fara sa-ti iei posete-n cap de la conumatoarele de telenovele. Astept cu nerabdare sa vad framantarea hamletiana a lui Mircea Badea intre a arunca laturi pe imaginea prietenei sale conform cerintelor conducerii de partid si de Felix si a sta cu cardul gol inainte de 1 mai. In locul lui m-as imbolnavi putin pana dupa alegerile partiale.

Daca va castiga PDL “e capabil sa stranga in jurul sau oamnei valorosi” iar daca va pierde nu va fi nicio problema pentru partid pentru ca “au incercat sa trimita in fata un om de valoare dar fara experienta politica”. Orice alt candidat, membru de partid cunoscut al PDL, ar fi pierdut cu siguranta.

Astept cu interes s-0 vad mai des pe sefa de cabinet, Nicoleta Luciu!

Dati-mi saptamana inapoi!

Din cauza asteniilor de primavara n-am mai gasit timp sa scriu tampenii pe blog de aproape o saptamana. Tocmai s-a terminat “Roblogfest”-ul unde ne-am umplut de glorie si eu ( am iesit pe 27 din 58 ) dar si ei, organizatorii, care au realizat un show de premiere mult mai slab decat Cantarea Romaniei, faza pe intreprindere. Se pot supara pe mine dar inca ma mai intreb care-o fi fost scopul competitiei?

Ma asteptam ca in timpul in care eu m-am relaxat (n-am fost la spa! ) sa se clarifice o gramada de probleme si imi frecam mainile pregatindu-ma sa comentez marile evenimente ce ar fi trebuit sa aiba loc.

Constat insa ca marele posesor de caracatita, Voicu, continua sa fie difuzat in foileton si, incet, incet se incearca implicarea lui Geoana, macar un SMS toto o fi primitsi el, ca poate asa PDL impusca in sfarsit doi iepuri dintr-un foc: il leaga si pe Voicu si-i fac vant si lu’ Mirciulica din varful Senatului. Cred ca ambele victime pot concura la premiul de cel mai sincer politician al saptamanii. Geoana pentru ca sustine consencvent ca n-are niciun amestec in aranjamentele lui Voicu si e destul de credibil avand in vedere cate calcaie peste ochi a luat in ultimul an ceea ce ar fi fost greu de realizat daca ar fi fost un mare combinator. Voicu e sincer pentru ca dupa ce-ai fost la o tandara de ministerul internelor atunci cand ti se zornaie catusele 24 din 24 la urechi e foarte normal sa-ti creasca pulsul si sa te intepe inima.

De partea puterii, Boc isi continua marsul triumfal al incompetentei pe timp de criza si balbaie mai departe diverse tentative de masuri economice care se dovedesc perdante din fasa in timp ce profesorii si pensionarii se pregatesc sa lege postul Pastelui de cel al Craciunului ca asa pare mai crestineste si sa faca o foame innadita pana spre iarna viitoare.

Baietii lui Borcea n-au reusit sa treca nici etapa asta pe primul loc cu toata stradania Stelei, singura satisfactie in randul cainilor fiind pentru Adrian Cristea care intre timp i-a suflat blonda lui Bote. Mare realizare!

Nici macar Nasul Moraru n-a reusit inca sa se dumireasca ce-a fost cu turistii rusi si care a fost contributia KGB-ului la revolutia romana. Asa ca face o pauza si se ocupa si el de Voicu si de soacra lui Geoana. De fapt reuseste sa faca o conexiune foarte frumoasa. L-a identificat pe Catalin Voicu in imaginile de la Revolutie. Acum toate se leaga in marele puzzle de la B1. Voicu, revolutie, KGB, rusi, Geoana la Moscova, Vanghelie la Sectorul 5, Ion Iliescu. Se vede cu ochiul liber. Singura solutie ramane “reformarea statului asa cum a decis poporul la referendum!” si mai multe fonduri pentru Udrea la turism si dezvoltare.

Cum s-ar zice saptamana asta a trecut degeaba pe langa noi ca n-am rezolvat nimic. Cum mai trece timpul!

Postul cel Mare si prostul cel mare

De cand am intrat in UE porcii nu se mai injunghie ci se “asomeaza”, Adica nu se mai taie in batatura pe gramada de paie ci se merge la centrul comunei unde exista dispozitivul si se asigura animalului o moarte decenta . Branza nu mai poate fi vanduta de cioban decat in jurul stanii. Exista doua variante: ori mergem la cumparaturi in creierii muntilor ori facem stana in Parcul Tineretului ( oricum au pus geana pe el baietii lui Oprescu si o sa avem in curand blocuri! credeati ca “gluma” cu casa lu’ ma-sa pe locul Arcului de Triumf e intamplatoare? ).

Traditiile pascale par sa nu fie insa la fel de afectate si mielul inca mai poate fi sacrificat legat de caruta. Probabil si aici ca si in viata de zi cu zi exista niste prioritati la acordarea drepturilor. Mai intai porcii si mai pe urma mieii.

De anul trecut s-a creat o noua traditie in perioada postului mare. Pentru imbierea poporului la meditatie ni se prezinta cate un “martir” ce se sacrifica intru mantuirea noastra si sufera in aceasta perioada pentru spalarea pacatelor. Anul trecut fraierul de serviciu a fost Gigi Becali care ne-a facut sa ne cutremuram (mai mult de ras) la vorbele “Barabas liber, Isus pe cruce!” rostite pe fond muzical de zanganit metalic. Nu ne-am prins nici pana acum cine-a fost mai exact Barabas pentru ca de Pastele trecut toti talharii momentului au fost liberi. 🙂

Anul acesta a venit randul lui Catalin Voicu. Aceeasi precipitare mediatica, discutii interminabile, “profesionalism desavarsit” in randul anchetatorilor, deontologi pe la TV, moralisti in valuri. Totul pare perfect pentru a fi livrat amarastenilor ce tocmai au profitat de post si au facut ceva economie la carne, ca tot n-aveau cu ce s-o cumpere. Din pacate pentru Voicu se pare ca ancheta chiar are repercusiuni asupra starii lui de sanatate, dar acest lucru nu-i va impidica pe vasnicii aparatori ai legii sa-l trateze cu doua bratari inainte de a i se da lumina.

Comparand cele doua cazuri constatam doua elemente comune remarcabile: PROSTIA si TRUFIA.

Ambele personaje se afla la un punct in care conditia lor a fost depasita cu cateva clase. Ambii dau dovada de o inteligenta sub medie, fiind mai mult “filosofi prin nastere” decat prin invatare. Ambii sunt predispusi la mici gainarii cu pretentii de crima internationala. Banii n-au satisfactie pentru ei fiindca se obtin prea usor. Legea era prea jos fata de piedestalul pe care se autoinstalasera si pentru puterea lor de a intelege lucrurile. Erau intangibili in maretia lor. Ambii (daca dovezile sunt reale ;  credibile sunt) au incalcat flagrant legea dar sunt convinsi ca au facut de fapt un act de dreptate sau eroism. Si, fiindca prostul nu-i prost destul daca nu e si fudul, le mai lipsea un singur element pentru atingerea fericirii depline.  Aveau nevoie ca de aer de o reala recunoastere publica pentru valoarea de care numai ei erau constienti ca o au.

Nu stiu daca se bucura acum de prea multa recunostere  dar notorietate au castigat amandoi suficienta si pentru generatia ce va sa vie. Si la urma urmei nu strica in Saptamana Mare sa ai parte de un pic de post si rugaciune sincera si sa poti, chiar si in lipsa camerelor de luat vederi, sa  murmuri cateva cuvinte pentru slava Celui de Sus. Amin.

PS. Tocmai s-a dat stirea ca Anghel de la Baia Mare ar putea fi liber saptamana viitoare. Deci e nevoie de altcineva inauntru.

UPDATE: Mi-a amintit cineva pe VoxPublica (multam’ Ariel!) ca traditia prostului de Paste e mai veche cu un an. In 2008, exact in aceeasi perioada , o alta “victima” a fost chipurile impidicata sa candideze. E vorba de Sorin Oprescu ce a jucat atunci rolul victimei, toata lumea a stat buluc pe televizor, a iesit primar iar acum profitam cu totii: avem ceasuri poleite cu aur in Bucuresti iar gropile sunt numarate si trecute pe inventar.

La Piovra – serie noua

Va mai amintiti celebrul serial inceput in 1985,  La Piovra ( Caracatita) ce a produs mai mult de 10 sezoane si a avut ca obiect de studiu mafia siciliana? Va mai amintiti de Silvia Conti, Corrado Cattani si Tano Cariddi?

Serialul despre care vorbesc a fost difuzat in Romania pe vremea FSN-ului (primul) si ne facea ca viata noastra de zi cu zi sa ni se para mult mai suportabila in comparatie cu grozaviile din filmul cu pricina. Era doza de circ pe care guvernarea de atunci o administra profilactic poporului inca nevaccinat la noul virus ce abia patrundea in tara, coruptia de tip democratic.

Tano Cariddi era mafiotul ce a evoluat de tanar in directia crimei organizate, a stat mereu aproape de marii mafioti si prin ambitie a reusit sa devina la un moment dat vioara prima a matrapazlacurilor cu implicatii internationale.

Urmarim de mai multe zile un serial identic difuzat insa sub alta forma. Tehnica media a evoluat in ultimii 20 de ani. Personajul central este Catalin Voicu. Tot pentru a ni se face viata mai usoara nu ni se prezinta tot filmul deodata. Ni se livreaza in doze bine cantarite astfel incat sa nu epuizam toata placerea intr-un singur weekend si apoi sa privim din nou la dezastrul economic. Nu se intreaba nimeni de unde apar acele stenograme in fascicole de aceleasi marimi si in cadrul carora la fiecare episod mai este introdus cate un personaj nou, obligatoriu cu notorietate si obligatoriu din lumea opozitiei. Toata lumea trebuie sa priceapa ca acest Voicu este capul caracatitei si ca daca Geoana castiga alegerile sfarsitul lumii venea in Romania cu doi ani mai devreme de 2012. Am avut mare noroc cu Fat Frumos din Lacrima ( adica scapa cate o lacrima la momentul oportun) venit providential calare pe un Logan (calul alb il foloseste Elena Cosanzeana la promovari turistice!) si pregatit sa taie capetele balaurului. Oare? Nu cumva e precum balurul din poveste la care pentru fiecare cap taiat cresteau alte doua in loc? A gasit oare Traian sabia vrajita?

Ce nu se potriveste cu scenariul initial:

1. Fetzele!  Tano Cariddi avea stil si inteligenta. Catalin Voicu are aspect de infractor de drept comun dar se recomanda ideal pentru functia de Ministru de Interne. Doar era general de politie. Trebuie sa te identifici cumva cu bransa in care lucrezi. Ati urmarit cele doua clipuri?  Mai trebuie date explicatii cu privire la diferente?

2. Fetele!   Silvia Conti era o procuroare independenta, idealista, avida de dreptate. Daniel Morar este un procuror dependent, conformist si pus pe ametit dosare ce nu se termina niciodata. Pentru ambele protagoniste insa comisarul/marinarul are sentimente de respect si admiratie.

3. Muzica! Coloana sonora originala era in concordanta cu tensiunea filmului. Coloana sonora actuala e ceva mai pe placul si intelesul publicului romanesc.

4. Ultimul sezon din La Piovra se termina prin distrugerea odata cu moartea lui Tano a celebrei “arhive” in care erau trecute toate fraudele, toti politicienii corupti si toate faptele lor reprobabile. Filmul sugera ca s-a sfarsit doar o epoca dar caracatita traieste. Prin disparitia arhivei mafia contionua sa existe si toti cei implicati incepeau o viata noua. Oare miza actuala este starpirea cu adevarat a caracatitei sau miza ramane tot distrugerea arhivei?

Nu m-am prins cine-i Cattani.

Vizionare placuta!

Din reforma in reforma o sa vorbim maghiara oficial

Spre deosebire de alte partide care se straduiesc sa-si promoveze o doctrina proprie care sa se situeze undeva intre stanga si dreapta dupa cum li se pare ca ar fi mai multe locuri libere, UDMR are acel 7-8% rezervat si singura lor grija este ca ungurii sa stie ca ei exista.

Situatia este extrem de convenabila in conditiile in care din 1990 pana astazi UDMR a lipsit doar sporadic de la guvernare si cu toate astea sunt ultimii dintre politicieni pe care cineva i-ar acuza de esecurile economice sau democratice ale tarii. Au stiut in permanenta sa-si negocieze voturile cu cei care s-au aflat pe rand la putere fara sa le pese de orientarea respectivilor si asigurand astfel prosperitatea liderilor formatiunii.

Maghiarii din Romania n-o duc nici mai bine nici mai rau decat romanii din Romania. In fiecare martie temperatura in zona cu populatie preponderent maghiara creste brusc desi la Miercurea Ciuc primavara vine abia pe la jumatatea lui aprilie. Pe 15 martie se sarbatoreste  Ziua Maghiarilor de Pretutindeni iar pe 20 martie se comemoreaza “evenimentele” de la Tg. Mures din 1990. Despre respectivele evenimente nici astazi opnia publica nu e pe deplin lamurita si de pierdut au avut si au in continuare ambele tabere, iar ziua de 15 e o sarbatoare pe care o pot celebra linistiti fara ca acest lucru sa ne aduca noua romanilor o mare atingere. Oare cum ar fi trebuit sa reactioneze nemtii pe vremea lui Ceausescu atunci cand noi de 23 august ne infierbantam si ne laudam cu marea noastra isprava de intoarcere a armelor care la modul cinstit nu este altceva decat o tradare a unei aliante indiferent de motivatiile pe care le gasim pentru justificarea gestului. In niciun caz nu a fost un act eroic.

Ca de fiecare data si anul asta UDMR si fratiorul mai mic au gasit potrivit sa spuna cateva vorbe dragi minoritatii pentru a le reamintii cine sunt protectorii lor. Nu-i impiedica nimeni pe unguri sa-si foloseasca limba materna si nici sa invete in limba materna si nici macar nu sunt obligati sa invete limba romana asa cum arabii care cer cetatenia sunt nevoiti. As putea sa amintesc despre fratele bunicului meu, ucis in primul razboi mondial, si care apare in toate actele vremii sub numele de Ianos Miklos Puscaru in conditiile in care strabunicii il botezasera Ioan Mihai Puscaru. Nici macar asta nu li se intampla. Ideea de autonomie a regiunii ar fi un mic dezastru economic pentru ei deoarece este zona cel mai putin dezvoltata industrial. Nu din cauza persecutiei ci pentru ca, pur si simplu, cea mai mare suprafata a judetelor Harghita si Covasna este acoperita de paduri pe care se straduieste din greu Verestoy Attila sa le puna la pamant si sa faca teren arabil. Sunt mai organizati si mai gospodari decat romanii, chiar decat cei din Ardeal ( am plecat din Brasov de 25 de ani dar si acum cumpar unt exclusiv de la Covalact sau de Harghita ) dar sunt la fel de saraci ca si ceilalti romani si nu din vina romanilor.

Dar oamenilor simpli nu li se explica acest lucru iar ei nu asculta nimic din ce li se spune in limba romana. Sunt in acest fel o masa de manevra perfecta. Daca trebuie sa strige autonomie, autonomie vor striga.La fel cu limba maghiara declarata limba oficiala. Nu le spune nimeni credibil ca acest lucru nu le va aduce in niciun caz bunastarea.

In criza de personal ( a ajuns sa-si ia si bona din Thailanda 🙂 ) Victor Ponta a incercat si el sa profite un pic de situatia creata si sa-i fure caimacul lui Vadim Tudor mizand si el pe nationalismul romanilor din zona. Gestul nu-i va aduce lui niciun vot, in schimb va consolida pozitia UDMR in randul propriului electorat. De fapt chiar UDMR are nevoie ca cineva sa se opuna pentru a-si justifica existenta. Cum Vadim s-a cam inmuiat in ultimii ani initiativa lui Ponta este perfecta.

Ceea ce reprezinta insa o situatioe periculoasa este atitudinea pasiva a PDL in aceasta chestiune. Am mai scris acum cateva zile ca ambitia prosteasca a PDL si a lui Basescu de a schimba Constitutia in numele unei ipotetice modernizari a statului ii poate pune in pozitia de a face niste concesii regretabile. Asa cum legea impartirii administrativ teritoriale a tarii a trecut prin senat prin adoptare tacita este posibil ca PDL sa accepte si alte lucruri la fel de grave. Grave nu prin efectul imediat ci prin precedenul pe care il creeaza astfel de initiative. UDMR are rabdare si este adeptul pasilor marunti dar siguri. Pentru placute bilingve au avut nevoie de 8 ani dar le-au obtinut. La fel vor face cu fiecare din punctele pe care si le-au stabilit de fapt ca repere ale doctrinei democrat-maghiare.

Marko Bela e cel mai vechi conducator din Romania daca ii dam deoparte pe Mugur Isarescu si pe Mircea Sandu. Nu a comentat nimic atunci cand adunarea alesilor locali din Tinutul Secuiesc (care nu exista dupa Vadim si Ponta) in schimb astazi a spus ca “orice articol din Constitutie e modificabil, inclusiv cel cu privire la limba oficiala”.

In timpul asta Emil Boc repeta ca un patefon stricat ceea ce l-a invatat Basescu la ultima sedinta de spalare a creierului: “Putem negocia orice cu exceptia reducerii numarului de parlamentari si impunerea parlamentului unicameral”. Inconstienta de moment a portocaliilor de a apara o astfel de initiativa cu orice pret sau poate disperarea guvernului Boc de a-si acoperi incompetenta si neputinta in fata crizei prin clamarea reformei statului pe post de panaceu ii (ne) poate duce  la situatia absurda in care sa faca “reforma statului” doar ca sa se termine o data cu ea. Cum nici macar PDL-istii nu sunt cu totii convinsi ca e nevoie de o astfel de reforma ajutorul UDMR devine  esential la vot in conditiile in care Basescu va insista sa-si puna in aplicare prostia cu care a aburit poporul la referendum. Iar UDMR va cere ceva in schimb.

Ce-ar putea cere? O alta reforma economica sau limba maghiara?

Partidul relaxatilor

Daca tot e primavara si presa n-are alte subiecte de comentat in afara catorva incercari de greva ale unor  fraieri ce abia acum s-au prins ce face Boc cu veniturile lor  PDL a considerat oportun sa anime putin atmosfera si sa anunte cu surle si trambite despre marea transformare ce o sa aiba loc in cel mai puternic dintre partidele prezidentiale. Fiind adevaratul partid aflat la guvernare, fara probleme (nici macar de constiinta) si fara alte griji in afara dosirii banilor din buget PDL-istii au timp sa se gandeasca mai lejer la ceea ce e de schimbat prin ograda proprie. Spun fara probleme deoarece problemele economice sunt strict ale cetatenilor nu ale guvernului in viziunea politica a lui Emil Boc.

Directiile esentiale ale reformei au fost trasate astazi inca de la sedinta ce a stabilit datele pentru modificara statutului si pentru alegerea noii conduceri.

Primul punct important, cel cu sigla partidului, ce a generat emotii nebanuite si a generat lungi dezbateri filozofice despre mere, pere si noduri marinaresti  s-a decis in final in favoarea pastrarii intacte a trandafirului. Asta inseamna ca mai e loc inca pentru revolutia portocalie. E posibil sa fie vorba si de o oarecare superstitie in evitarea schimbarii siglei dupa ce s-a vazut patania lui Nastase cand prin 2002 a trecut PSD-ul pe fond albastru.

Al doilea punct esential al reformei este renuntarea la cratima din “PD-L”. Gestul, desi marunt,  este plin de semnificatii. Liberalii care au venit in PDL pot considera ca acest moment marcheaza integrarea lor completa si definitiva si nu mai e cazul sa asculte pe la toate cumetriile glumele nesarate ale lui Crin Antonescu cu “partidul democrat minus liberal”. In plus la orizont se intrevede o noua fuziune intre PDL si partidul independentilor lui Oprea care s-a desprins din PSD exact dupa modelul prin care Stoica si Stolojan au roit-o cu baietii lor din PNL. Si liberalii (fostii) si-au facut mai intai un partidulet iar abia mai  pe urma s-au strans cu mic , cu mare in partidul conducatorului iubit. De ce nu se inscriu baietii astia mai bine direct in PDL? Pentru ca nu poti veni din prima zi la sediul central si sa ai imediat pretentii la functii de conducere in partid. In schimb daca fuzioneaza doua partide nu e nicio problema sa dublezi functiile de conducere iar noii veniti pot accede la varf conform negocierilor anterioare.

Din acest motiv era esentiala elimarea temporara a cratimei pentru ca dupa urmatoarea fuziune va fi iar nevoie de ea cand partidul se va numi PDL-I sau PDL-S ( de la independenti sau de la socialisti). Cu doua cratime nu se putea. Nu stiu de ce se lungeste atat de mult suspansul si nu se trece direct la varianta finala sau, mai bine zis, nu se revine la varianta initiala. Primul nume sub care s-a consacrat partidul stat de rit nou a fost FSN si asa ar trebui sa-i ramna numele ca sa nu mai faca electoratul confuzii si sa-si imagineze cine stie ce progrese economice sau democratice. De acolo au plecat si, incet, incet tot acolo se va ajunge. Doar ca intre timp, pentru amuzament, economia socialista functionala lasata de Ceausescu a devenit economie capitalista schiloada iar fabricile de atunci ale statului, adica ale noastre, au trecut in proprietatea privata a  membrilor FSN, de atunci si de acum, evidentiind astfel diferenta esentiala intre capitalism si comunism.

Tot de la vechea fuziune PDL a ramas cu meteahna unui numar mare de primi-vice-presedinti. Ideea de “prim-vice-presedinte” e necesara pentru a se putea remarca in randul pretendentilor la titlul suprem pe cel care este potentialul inlocuitor al sefului. E cel care se pregateste sa ia locul presedintelui in caz de doamne-ajuta sau doamne-fereste. Pana si raposatul Ceausescu avea un prim ministru si un singur prim-vice-prim-ministru in persoana mult iubitei si stimatei. PNL a renuntat la functie ca sa fie siguri ca nimeni nu-i ravneste locul lui Crin.

Cand PLD a intrat in PD-L a fost semnat un protocol de fuziune in care s-au introdus doua functii de prim-vice-presedinte pentru a avea loc sa se manifeste cate unul din fiecare tabara. Se pare insa ca asta s-a transformat intr-o idee fixa in mintea democratilor din moment ce propunerea pentru viitoarea structura face vorbire despre patru primi-vice-presedinti.

In cazul PDL situatia este totusi de inteles avand in vedere ca adevaratul presedinte al partidului ocupa momentan o alta functie de presedinte si actualul presedinte al partidului este de fapt prim-vice-presedintele partidului. E vorba doar de o conventie cu privire la denumirea publica a unor functii. Cand Basescu se va retrage din politica (la sfantul asteapta!) Boc va deveni in sfarsit presedinte plin si restul functiilor vor fi ca si la alte partide. Asta daca isi imagineaza cineva ca PDL fara BAsescu va mai exista ca partid.

Ca sa nu se spuna ca in PDL nu e dezbatere si diversitate de idei au loc acum “dispute” averbe cu privire la alegerea pe lista sau uninominal a vicepresedintilor si a primilor si a secunzilor si a ce-or mai fi pe acolo. Discutiile sunt cvasi-inutile deoarece vitorul presedinte este tot Emil Boc si, cel mai probabil, nu va exista niciun contracandidat nici macar de complezenta. Iar restul functiilor oricum nu au nicio importanta in conditiile in care regula de baza este ca nimeni nu misca in front. Cu sau fara functii actiunile lor viitoare vor fi in continuare dictate exclusiv de la Cotroceni si controlate in cel mai mic detaliu. Pana la conferinta nationala se va primii lista cu toata conducerea si va fi votata in unanimitate ca asa e democratic, indiferent daca e pe lista sau uninominal. E mai bine pe lista fiindca altfel ar fi tentati membrii de rand sa o voteze pe Udrea pentru toate cele patru posturi de prim-vice si ar ramane trei posturi neocupate. 🙂

De aceea toata discutia intre Anastase, Stolojan si Stoica pentru modul in care se va face alegerea conducerii, care este deja aleasa, e doar pentru delectarea noastra a celor care punem botul la astfel de smecherii.

Si inca ceva. Monica Iacob Ridzi nu mai conduce tineretul PDL. Dar nu-i corect! Nici macar nu a fost trimisa in judecata asa ca pana la plangerea la CEDO impotriva arestarii mai are timp de doua -trei mandate. Sau acum ca e pe mana DNA-ului a fost inclusa in lista seniorilor din partid? 🙂

Dilema noua din Zambaccian

Nastase a inceput incet, incet sa-si intre in rol si sa exprime direct opiniile partidului renuntand din ce in ce mai des la tanarul sau purtator de cuvant, Victor Ponta. L-a lasat sa mearga singur la Cotroceni crezand ca e destul de copt si incercand sa faca pe spiritualul l-a trimis marinarul dupa tigari instantaneu.

Asa ca Adrian si-a luat inima in dinti si a trecut la ofensiva dand singur declaratiile de presa. Cat a fost vorba de masuri economice si geopolitica mishtourile sale fine la adresa lui Basescu si Boculetz au fost bune pentru comentat in ziare. In cazul ultramediatizat al lui Catalin Voicu are insa unele retineri majore.

Voicu ii e la fel de drag precum Traian Basescu si ar vota pentru arestarea amandurora cu patru maini, doua de la el si doua de la matusa Tamara, dar cand aude de arestari il ia cu fiori reci pe spate. Pentru ca nu-i bine sa vorbesti de streang in Palatul Parlamentului.

Pentru PSD ar da bine sa se disocieze de Voicu la fel cum Basescu nici n-a clipit de trei saptamani de cand Solomon sta la racoare dupa ce mai deunazi sarbatoreau impreuna pe scena realegerea presedintelui. REnuntarea la Voicu ar fi un  semnal ca la conducere a venit o echipa noua cu principii noi si, in plus, e un moment perfect pentru plata politelor interne castre Vanghelie. Din cele 6 gasti ale PSD-ului de acum cateva luni ar ramane viabile doar doua contopite, vechii activisti Iliescu si Nastase sustinuti de grupul baronilor din teritoriu. Vanghelie ar sta cu ciocu mic ca “ce dracu sa faca?” dupa cum se exprima chiar el. Din punctul asta de vedere decizia ar trebui sa fie foarte usoara: PSD voteaza pentru arestarea lui Catalin Voicu desi nu sunt convins ca ar exista in lege o astfel de posibilitate, ca Parlamentul sa se exprime asupra arestarii..

Dar seara cand se duce acasa si vede placuta verde cu albastru pe care scrie “Muzeul Zambaccian” si-l loveste-n ochi o reflexie de la termopanul casutei, Adreian Nastase are o cu totul alta perspectiva  in privinta cererii DNA. El reuseste cu greu de peste 4 ani sa-i tina la usa si sa le predea rand pe rand procurorilor articolele din codul de procedura penala, jongland frumos cu regulamentele camerei deputatilor si mai nou trecand la interpretarea Constitutiei. Strategia i-a reusit pana acum si datorita faptului ca in favoarea lui a votat mereu si Vanghelie si acolitii lui. In plus precedentul creat ar fi extrem, de periculos. Maine poimanine te trezesti cu nesimtitii astia de procurori ca vor cere ceva asemanator si in legatura cu persoana sa. Si atunci e mult mai bine sa-i trimiti la gara din prima. Asta daca se mai poate fiindca in comisii si prin parlament PSD-isti sunt din ce in ce mai rari de cand cu molima asta de dupa congres. Iar daca-l lasa pe Che Guevara de capul lui asta ar fi in stare sa-i faca pe plac lui Basescu numai de dragul adrenalinei.

Asa ca cel mai bine e sa-l trimita pe Ponta la  raliulile lui  si sa ia fraiele partidului ca nu se mai poate. S-a ajuns in situatia in care nici macar o spaga nu se mai poate da fara sa te asculte un procuror. Unde o sa ajungem cu lipsa asta de intimitate? Vorba (stenografiata) lui Catalin Voicu: “Asta-i Romania lui Basescu!” 🙂


UPDATE: Pana la urma presedintele numit a luat decizia suspendarii din PSD a lui Voicu. Senatorii ce vor spune?

Ce-ai domle cu copiii mei?

In ultimii 10 ani au existat 7 regulamente diferite pentru admiterea la liceu si inca nu e gata. Toti ministrii care trec pe la invatamant tin mortis sa-si lase amprenta sperand ei ca la un moment dat posteritatea le va fi recunoscatoare pentru cotitura pe care , chipurile, au marcat-o in evolutia educatiei. In realitatea cred ca posteritatea nu se va sinchisi nici sa le aminteasca numele darmite sa le aduca vreun mare omagiu.  In schimb contemporanii lor sunt in permanenta cu numele lor pe buze si in special cu referiri la mamele domniilor lor.

Salariile profesorilor sunt mai mereu undeva la limita de subzistenta motiv pentru care in sistem au mai ramas doar cei extrem de talentati si de pasionati sau cei care sunt incapabili sa practice o alta meserie. Prima categorie este din ce in ce mai rara si in zece ani probabil copiii nostri vor fi educati de cei care la vremea lor erau printre ultimii din clasa.

A fost lansata de multi ani ideea ca fiecare scoala are libertatea de a alege manualele de studiu si astfel s-a dat liber pentru tiparirea a tone de maculatura fara pic de valoare stiintifico-educativa dar pentru care Ministerul plateste in fiecare an drepturi de autor.

Multe scoli stau sa cada, nu au caldura sau grupuri sanitare in schimb ambitia de ctitor a lui Adrian Nastase mai are ecouri si-n zilele noastre cand Elena Udrea construieste ultimele sali de sport din ciclul de cate mii pentru care s-au cheltuit bani grei, s-au dat spagi grase si acum sunt utile pentru cate un meci de fotbal in sala intre primar, consilieri si prietenii lor.

Nimeni nu a facut nicio schimbare in privinta materiei pe care trebuie sa o invete acesti copii si in continuare la finalul liceului sunt testati daca sunt capabili sa deriveze sau sa integreze o functie dar nimeni nu observa ca sunt lipsiti de discernamant atunci cand se reped sa-si ia televizor LCD prin credit doar cu buletinul. In fiecare an liceul este terminat de o armata de oameni care nu stiu sa faca nimic util pentru societate, nimeni nu are o meserie si cei mai multi abia banguie limba romana. Pentru multi nici nu e necesar deoarece in curand vor vorbi in italiana sau spaniola iar bastinasii de acolo vor considera ca inca nu au invatat corect limba nu ca sunt idioti.

Colac peste pupaza, daca tot n-au invatat nimic in 12 ani un mare procent dintre absoventii de liceu au posibilitatea sa se desavarseasca facand o facultate la Spiru Haret, dand examene prin Internet si luand diploma mai usor decat si-a luat carnetul primarul Piedone la Pitesti.

Din tot peisajul evident dezastruos descris mai sus ministrii care trec pe la invatamant nu considera ca ar fi nimic de reparat. Toti au un sigur scop din momentul numirii. Sa modifice ceva la examenul de admitere in liceu.

Sa nu mai vorbim de ambitia bolnavicioasa a lui Boc de cand tot e prim-ministru prin diverse guverne de a  diminua numarul de profesori sau de a le taia din salarii. La fiecare schimbare de guvern s-au infiintat mii de posturi in diverse agentii si “deconcentrate” pentru a multumii toti platitorii de cotizatii ai partidului.  Simultan pe fondul tanguieli cu numarul prea mare de functionari publici sunt dati afara profesori pentru ca atunci cand e vorba de concedieri si ei devin functionari.

Iar mai nou bravul ministru a lansat o fraza, sa-i spunem “interesanta”,  care demostreaza viziunea lui asupra reformei: “inca n-a murit niciun profesor de foame”. Corect. Mai e de lucru la capitolul asta si am senzatia ca actualul guvern si domnul Funeriu sunt pe cale sa atinga si aceasta mirifica performanta.

Poetul Mircea Dinescu cu talentu-i bine cunoscut in manuirea cuvintelor si evident marcat de  coerenta si luciditatea ce caracterizeaza activitatea acestui ministru a concentrat intr-un vers alb quintesenta trairilor celor ce au copii si intentioneaza sa le ofere si o bruma de educatie, vers pe care l-a recitat la Realitatea TV: “Eu cred ca e un dobitoc!”

Acum ar trebui sa facem o analiza literara. Ce sentimente a dorit sa ne transmita autorul prin versul de mai sus?

Basescu se ia dupa Becali sau invers?

Saptamana trecuta faceam o referire la meciul Dinamo-Steaua si la influenta acestuia asupra eradicarii crizei economice. In timpul discutiilor ce au precedat meciul in care se facea vorbire despre tentativa de “blat” a Stelei mi-a picat fisa asupra unei mari asemanari tactice intre patronul Stelei, Gigi Becali,  si patronul nostru al tuturor, Traian Basescu.

De foarte multi ani exista acuzatii cu privire la incercarile de trucare a meciurilor savarsite de Steaua ( si de Dinamo ca sa nu-mi sara in cap 50% din populatie conform statisticilor!). De fiecare data micile scandaluri sunt trecute sub tacere de catre presa din doua motive: majoritatea ziaristilor sportivi sunt suporteri declarati ai Stelei si daca nu sunt macar sunt constienti ca 50% dintre cititori sunt suporteri pe care nu e bine sa-i superi fiindca nu vor mai cumpara ziarul.

Spre deosebire de fotbal unde astfel de activitati sunt asimilate coruptiei, chiar daca Becali insista ca e vorba despre alta apucatura crestina, in politica, in special in cea de rit dambovitean, plata unui om al adversarului pentru a juca incorect este considerata abilitatea de negociere. Desigur nimeni nu a dovedit pana acum ca deputatii si senatori PSD sau PNL deveniti independenti ar fi primit cash-ul intru stimularea atitudinii dar nici nu cred ca exista fiinta rationala care sa inghita  gulguta cu devierea de la doctrina a vechii formatiuni politice ce determina lipsa de regasire a alesului in noua orientare. Si astfel cu entuziasm, unul cate unul, alesii “uninominali” se dau de partea celui ce are cascavalul. Oare nu tot blat ar trebui sa se cheme? Oare nu ar trebui ca gestul sa fie asimilat cu o fapta de coruptie si respectivul faptas sa fie dus la loc racoros ca sa nu se mai infierbante asa tare la fiecare alterare a orientarii ideologice?

In afara celebrei valize de la Cluj, pentru care Becali inca mai da cu subsemnatul, pipereanul a practicat o forma mult mai perversa de blat pe care insa nimeni sau aproape nimeni nu a sesizat-o si nu a condamnat-o suficient de convingator. De ani buni, de cate ori Steaua are de jucat un meci mai pe bune in provincie, Becali incepe sa-si dea cu parerea asupra jucatorilor adversi si, asa fara nicio legatura, arunca ipoteza ca din sezonul urmator ar fi interesat de aducerea la Steaua a unuia sau altuia dintre fotbalisti, de obicei a celor mai importante piese. La foametea ce exista in provincie orice jucator viseaza sa ajunga la o echipa cu pretentii de Europa si in majoritatea situatiilor jucatorii vizati au dat de pamant cu meciul contra Stelei fara sa fi primit niciun ban ci doar intentia exprimata a patronului stelist.  Ar trebui sa fie la mintea fotbalistului ca oricat de rupt in fund ai fi nu e bine sa te bagi in combinatie cu Becali ca o sa iesi si mai rupt dar tentatia e atat de mare incat rand pe rand acestia vin in Ghencea si dupa doua trei meciuri sunt facuti de toata ocara in direct pe la toate televiziunile tocmai de catre marinimosul patron.

Acelasi gen de perversiune este practicat si de actualul presedinte si este suficient sa amintesc aici de cazul lui Marian Sarbu. Oare ce rol a avut asupra lui acea nominalizare din decembrie cand se cocea guvernul Boc al n-lea? Cu cat elan s-a mai luptat el pentru social-democratie dupa ce a avut a pune in balanta ramanerea intr-un partid pentru cativa ani de opozitie sau saltul in cealalta barca cu servicii all-inclusive? Acelasi lucru s-a intamplat de-a lungul timpului cu mai multi oameni politici si vorbim aici de Oprea, de Catalin Predoiu, de nefericitul de Solomon si daca privim un pic mai extensiv problema putem sa-l adaugam cu succes pe lista chiar si pe Voiculescu-Felix  fara a carui contributie esentiala nu ar fi fost posibil primul guvern numit de Basescu in 2004.

Spre deosebire de Becali Basescu mai are un instrument destul de eficient pentru a se face iubit si stimat, respectiv DNA. Poate astfel aplica principiul consacrat de  management, acela cu utilizarea simultana a morcovului si a bastonului pentru capacitarea echipei din subordine. Nu ne putem plange de Basescu in aceasta privinta fiindca a utilizat si inca mai utilizeaza din belsug ambele instrumente iar acum are doi reponsabili loiali  numiti speciali pentru punerea in practica a celor doua directii. Daniel Morar face in ultimul timp si ore suplimentare si recolta de corupti la hectar e din ce in ce mai bogata iar de cealalta parte Elena Udrea tine baierele pungii doldora de cateva miliarde de euroi si imparte cu mare cumpatare, coincidenta, numai acolo unde se demonstreaza ca proiectul de dezvoltare e viabil. Viabil inseamna ca primarul sau deputatelul din zona se da de partea care trebuie.

Fiindca si Basescu si Becali sunt doi oamenui de succes ai momentului ce fac rating nebun la OTV indiferent de subiect sau perioada anului ma tot intreb care-i originalul si care-i copia. Cine pe cine imita?

Nu pot sa cred ca Dumnezeu a rasfatat atat de tare tarisoara asta incat sa o doteze simultan cu doua capacitati de asemenea anvergura.

PS.  La fel cum s-ar fi intamplat daca as fi scris despre fotbal o sa primesc probabil injuraturi multiple deoarece mai mult de 50% din chibiti ( tzutzeri) sunt in acest moment si stelisti si basescianisti. O sa-mi scada ratingul!  🙂

Basescu – Negociator II

Astazi a avut loc cea de a doua repriza de consultari cu partidele politice pe tema initierii procedurii de revizuire a Constitutiei. Dupa ce ieri au spus pas si l-au lasat pe Basescu sa se expuna doar la friendly fire astazi PNL si PSD sau prezentat la discutii. Partial pentru ca Antonescu nu s-a mai deranjat sa vina personal si a trimis doar o delegatie. Pana la urma a procedat destul de corect pentru ca rezultatul era de asteptat iar Ponta fiind prezent nu a reusit decat sa se expuna mishto-ului prezidential.

Ca sa ne convinga inca o data ca nu sufera de nimic Basescu a procedat cum stie el mai bine. A ascultat cuminte ce vor partidele de opozitie dupa care ne-a expus concluzia personala care, daca n-ai stii cu cine ai de a face te-ar face sa crezi ca televiziunile au gresit la montaj.

PNL a spus clar ca vrea republica parlamentara cu bicameralism iar PSD a spus clar ca doreste o republica semiprezidentiala cu parlament bicameral asimetric.

Basescu a luat nota si ca sa-i impace si pe unii si pe altii a gasit o solutie care, dupa parerea lui convine ambelor tabere, respectiv “parlamentul unicameral cu maxim 300 de membrii asa cum a decis poporul prin refrendum”.  Plus necesitatea de reforma a statului asa cum .. bla, bla,…

Iar daca ati observat de o vreme in jurul dumneavoastra ca va merge din ce in ce mai bine si nu stiati carui fapt se datoreaza belsugul si bunastarea care va napadesc premierul Emil Boc ne-a explicat astazi ca “suntem pe drumul cel bun” si ca masurile anticriza sunt extrem de eficiente.

Asa da! Multumim din inima partidului!

PS:  Nu se pot trece cu vederea picioarele-n gura pe care Basescu i le-a aplicat lui Ponta inca de la deschiderea negocierilor. Trebuie sa recunoastem ca experienta castigata in carciumile din port e mult mai eficienta decat studiul individual la biblioteca din Zambaccian dar si ca Titulescutzu s-a bagat singur in gura lupului:

Ponta: – Lipsind Crin Antonescu, eu nu ştiu ce să fac!

Basescu: – Asta nu am dubii, dar puteaţi să-l luaţi pe Adrian Năstase, să ştiţi ce să faceţi.”

« Older entries