Basescu se ia dupa Becali sau invers?


Saptamana trecuta faceam o referire la meciul Dinamo-Steaua si la influenta acestuia asupra eradicarii crizei economice. In timpul discutiilor ce au precedat meciul in care se facea vorbire despre tentativa de “blat” a Stelei mi-a picat fisa asupra unei mari asemanari tactice intre patronul Stelei, Gigi Becali,  si patronul nostru al tuturor, Traian Basescu.

De foarte multi ani exista acuzatii cu privire la incercarile de trucare a meciurilor savarsite de Steaua ( si de Dinamo ca sa nu-mi sara in cap 50% din populatie conform statisticilor!). De fiecare data micile scandaluri sunt trecute sub tacere de catre presa din doua motive: majoritatea ziaristilor sportivi sunt suporteri declarati ai Stelei si daca nu sunt macar sunt constienti ca 50% dintre cititori sunt suporteri pe care nu e bine sa-i superi fiindca nu vor mai cumpara ziarul.

Spre deosebire de fotbal unde astfel de activitati sunt asimilate coruptiei, chiar daca Becali insista ca e vorba despre alta apucatura crestina, in politica, in special in cea de rit dambovitean, plata unui om al adversarului pentru a juca incorect este considerata abilitatea de negociere. Desigur nimeni nu a dovedit pana acum ca deputatii si senatori PSD sau PNL deveniti independenti ar fi primit cash-ul intru stimularea atitudinii dar nici nu cred ca exista fiinta rationala care sa inghita  gulguta cu devierea de la doctrina a vechii formatiuni politice ce determina lipsa de regasire a alesului in noua orientare. Si astfel cu entuziasm, unul cate unul, alesii “uninominali” se dau de partea celui ce are cascavalul. Oare nu tot blat ar trebui sa se cheme? Oare nu ar trebui ca gestul sa fie asimilat cu o fapta de coruptie si respectivul faptas sa fie dus la loc racoros ca sa nu se mai infierbante asa tare la fiecare alterare a orientarii ideologice?

In afara celebrei valize de la Cluj, pentru care Becali inca mai da cu subsemnatul, pipereanul a practicat o forma mult mai perversa de blat pe care insa nimeni sau aproape nimeni nu a sesizat-o si nu a condamnat-o suficient de convingator. De ani buni, de cate ori Steaua are de jucat un meci mai pe bune in provincie, Becali incepe sa-si dea cu parerea asupra jucatorilor adversi si, asa fara nicio legatura, arunca ipoteza ca din sezonul urmator ar fi interesat de aducerea la Steaua a unuia sau altuia dintre fotbalisti, de obicei a celor mai importante piese. La foametea ce exista in provincie orice jucator viseaza sa ajunga la o echipa cu pretentii de Europa si in majoritatea situatiilor jucatorii vizati au dat de pamant cu meciul contra Stelei fara sa fi primit niciun ban ci doar intentia exprimata a patronului stelist.  Ar trebui sa fie la mintea fotbalistului ca oricat de rupt in fund ai fi nu e bine sa te bagi in combinatie cu Becali ca o sa iesi si mai rupt dar tentatia e atat de mare incat rand pe rand acestia vin in Ghencea si dupa doua trei meciuri sunt facuti de toata ocara in direct pe la toate televiziunile tocmai de catre marinimosul patron.

Acelasi gen de perversiune este practicat si de actualul presedinte si este suficient sa amintesc aici de cazul lui Marian Sarbu. Oare ce rol a avut asupra lui acea nominalizare din decembrie cand se cocea guvernul Boc al n-lea? Cu cat elan s-a mai luptat el pentru social-democratie dupa ce a avut a pune in balanta ramanerea intr-un partid pentru cativa ani de opozitie sau saltul in cealalta barca cu servicii all-inclusive? Acelasi lucru s-a intamplat de-a lungul timpului cu mai multi oameni politici si vorbim aici de Oprea, de Catalin Predoiu, de nefericitul de Solomon si daca privim un pic mai extensiv problema putem sa-l adaugam cu succes pe lista chiar si pe Voiculescu-Felix  fara a carui contributie esentiala nu ar fi fost posibil primul guvern numit de Basescu in 2004.

Spre deosebire de Becali Basescu mai are un instrument destul de eficient pentru a se face iubit si stimat, respectiv DNA. Poate astfel aplica principiul consacrat de  management, acela cu utilizarea simultana a morcovului si a bastonului pentru capacitarea echipei din subordine. Nu ne putem plange de Basescu in aceasta privinta fiindca a utilizat si inca mai utilizeaza din belsug ambele instrumente iar acum are doi reponsabili loiali  numiti speciali pentru punerea in practica a celor doua directii. Daniel Morar face in ultimul timp si ore suplimentare si recolta de corupti la hectar e din ce in ce mai bogata iar de cealalta parte Elena Udrea tine baierele pungii doldora de cateva miliarde de euroi si imparte cu mare cumpatare, coincidenta, numai acolo unde se demonstreaza ca proiectul de dezvoltare e viabil. Viabil inseamna ca primarul sau deputatelul din zona se da de partea care trebuie.

Fiindca si Basescu si Becali sunt doi oamenui de succes ai momentului ce fac rating nebun la OTV indiferent de subiect sau perioada anului ma tot intreb care-i originalul si care-i copia. Cine pe cine imita?

Nu pot sa cred ca Dumnezeu a rasfatat atat de tare tarisoara asta incat sa o doteze simultan cu doua capacitati de asemenea anvergura.

PS.  La fel cum s-ar fi intamplat daca as fi scris despre fotbal o sa primesc probabil injuraturi multiple deoarece mai mult de 50% din chibiti ( tzutzeri) sunt in acest moment si stelisti si basescianisti. O sa-mi scada ratingul! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: