De ce nu cred eu ca pica Boc

Toata lumea e convinsa ca Boc va fi schimbat peste cateva zile. Realitatea TV tine deja AMR-ul. Antenele fac si desfac guverne. Deja schimabarea ministrilor si a guvernului este cotata pe la casele de pariuri. Toate sunt scenarii in care nu cred. De ce?

1. Basescu nu e inca invins, nu e izolat si nu e deloc neputincios

In aceste conditii nu are niciun motiv sa lase fraiele din mana. Atat timp cat guvernul este al lui poate controla si parlamentarii dandu-le fiecaruia “cu țârâita” dar suficient cat sa nu miste in front si sa voteze cum ii dicteaza constiinta (“Constiinta” e alt nume al lui Basescu). Va exista o remaniere dar numai de fatada. Va schimba cateva marionete cu altele de aceeasi calitate indoielnica. Cel mai probabil vor fi schimbati Seitan si Funeriu pentru ca inainte de a intra in guvern erau iste nimeni iar acum au devenit niste nimeni care enerveaza constant. De locurile UDMR-ului nu se va atinge iar UNPR-ului s-ar putea sa-i mai dea cate ceva. Nu cred ca va fi schimbat Blaga, Videanu sau Berceanu. Este insa foarte probabil ca o parte din insarcinarile lui Berc eanu sau ale lui Videanu sa fie transferate la Ministerul Dezvoltarii cu tot cu bugetul aferent sau numai bugetul. Banii trebuie dati numai pe maini bune si de incredere.

2. Nu e cel mai bun moment electoral pentru schimb de stafeta

Suntem la jumatate. Mai e suficient timp penntru ca alegatori sa uite nenorocirea facuta de PDL si sa se paota de vine pe altcineva incepand cu primavara urmatoare. E prea devreme sa lasi pe altul la putere caci exista riscul sa faca cine stie ce mare branza si atunci chiar se duce naibii PDL-ul. Aici nu stiu daca pericolul asta e prea mare avand in vedere ce capabili se gasesc si prin ograda opozitiei.

3. Boc e perfect

In sensul ca e idiotul perfect. Unde mai gasesti un individ capabil sa-l terfelesti in toate felurile posibile, sa-i dai rangi peste ochi, sa-l scuipi, sa-l injuri, sa-l faci de ras iar el sa vina mai departe sa sarute dreapta cu respect si recunostinta? El e singurul ce poate oferi lui Basescu sansa de a fi prim-ministru doar atunci cand se iau deciziile si de a primi in locul sau injuraturile poporului. Iar cand nu se va mai putea intinde pelteaua va fi trofeul perfect de aruncat in cusca cu lei. Cand poporul va dori sa sfasie pe cineva ii va fi servit Boc si astfel Zeus va fi pe mai departe aclamat. Exista varianta cu Udrea prim-ministru dar nu e fezabila din doua motive: acolo unde se afla acum  smantaneste suficienti bani ( mai mult de o treime din tot ce are guvernul) fara sa fie considerata principala vinovata a dezastrului iar daca ar pune-o premier i-ar fi destul de greu sa o conduca in stilu-i propriu pentru ca nu l-ar lasa inimioara s-o faca proasta in public asa cum face acum cu ala micu.

Cine a inteles? PNL se pare ca a inteles ca nu se va schimba nimic si atunci blufeaza cu venirea la guvernare si cu suspendarea lui Basescu fiind convinsi ca nu vor fi nevoiti sa si demonstreze ca o pot face. In schimb vor acumula capital electoral iar Crin se poate juca pe mai departe de-a seful de partid avand astfel posibilitatea sa-si promoveze puseurile retorice pe posturile nationale incalzind sangele liberal pana la nivelul constant de 20%.

Cine nu a inteles? PSD se pare ca e tentat sa se mai faca de ras inca o tura. Purtatorul de cuvant al lui Nastase, Victor Ponta, dupa ce s-a saturat de copilotat pe macadamul patriei a fost anuntat ca PSD a crescut in sondaje fara sa-si explice de ce. S-a gandit ca e cazul sa anunte ca vor si ei la guvernare dar numai dupa alegeri anticipate. Adica la calendele grecesti. Mai in gluma, mai in serios se pare ca totusi PSD chiar a inceput sa creada ca sunt capabili sa initieze o motiune de cenzura care sa si treaca si mai viseaza ca dupa aceasta isprava Basescu se va declara invins si le va oferi postul de prim-ministru. Nici nu stiu pentru care din motive ar trebui sa-i consider prosti. Pentru faptul ca isi imagineaza acest scenariu sau pentru faptul ca isi imagineaza ca acest scenariu le-ar fi favorabil.

Din ceea ce se poate interpreta pe baza ultimelor luari de pozitie si din ceea ce nu se poate interpreta dar se poate afla pe surse se pare ca totusi Basescu e pe cale sa-i mai pacaleasca o data. Le-a promis cate ceva iar Ponta a raspuns cuminte printr-un gest cavaleresc. Basescu a mizat pe orgoliul lui Nastase care nu va uita niciodata cum Prostanacul lui Iliescu l-a trecut acum cinci ani pe linia moarta a partidului si astfel setea lui de sange trebuia satisfacuta cu orice pret. Ratoiala la Geoana, actiune ce pare total ilogica privind din afara si presupunand ca liderii PSD sunt preocupati cu adevarat de viitorul partidului, a fost doar un semn catre Inalta Poarta de la Cotroceni ca, la o adica, se poate ceda capul lui Geoana ca ofranda. Doar nu credeti ca Basescu va accepta un alt guvern fara sa controleze sefia Senatului in cazul unei posibile suspendari. Astfel ca acum PSD, dupa ce a dat semnul de supusenie, se pregateste de  putere. Impresia mea e ca scenariul se va adeveri doar pe jumatate, in sensul in care PSD-isti, aflati in delir dupa recentul succes repurtat de Adrian Nastase care a prins cateva zeci de kilograme de stiuci fara ca macar sa-si murdareasca mansetele de la camasa alba pentru poze, vor pune botul si-l vor schimba pe Geoana cu un alt PDL-ist de incredere. Partea a doua cu motiunea de cenzura in care Boc este schimbat cu tata socru Sarbu nu cred ca o sa mai iasa pentru ca Basescu e recunoscut pentru cat de mult tine la cuvantul dat.  Si astfel se vor trezi in prag de iarna si fara Senat si cu banii luati.  Daca se va ajunge la schimbarea lui Boc cel mai probabil ca acesta o sa fie inlocuit cu Oprea. O  fi fost el Seful Mafiei Personale a lui Adrian Nastase  dar, dupa ce si-a dovedit priceperea pe campul de batalie si a luat cu glorie stea dupa stea de o sa fie in curand maresal in ritmul asta alert de avansari, e numai bun de condus Mafia Personala a lui Traian Basescu. Doar are in CV un post similar.

Asa ca sunt circumspect in privinta sanselor ca Boc sa nu bea vin si sa manance pastrama tot  la Palatul Victoria si in toamna asta.  Vor fi guvernele Boc V, VI, etc. Vor fi mai multi ca Ludovicii! Iar Bastilia nu da semne ca va cadea avand in vedere “mizerabilii” ce ne inconjoara.

Advertisements

Narcisism de Plescoi

Cand iti mor laudatorii trebuie sa gasesti o solutie, macar asa pentru moral si entuziasm personal, si o forma prin care sa te lauzi singur. Cand se inmultesc cei care injura si constati ca mai au si dreptate sa o faca ori pleci acasa ori te imbeti cu apa rece spunandu-ti ca cei care te lauda sunt mai multi decat cei care injura si, in mod democratic, esti de partea majoritatii.

Solutia ramasa atunci cand cei care injura sunt mai multi decat cei care lauda e o combinatie intre cele doua de mai sus. Adica te lauzi singur mult mai intens decat te pot injura ceilalti si astfel dimineata te scoli vesel, te uiti in oglinda, vezi cat esti de frumos/frumoasa si spui celebra fraza a ardeleanului narcisist: “Ioi, f…-m-as!”. In termeni psiho-medicali actiunea se cheama onanie. In termeni de comunicare se cheama strategie de imagine.

Se pare ca aceasta este ultima strategie de imagine la care a ajuns sa recurga Elena Udrea. E la capitolul in care atunci cand spune (tot dimineata si tot la oglinda!): “Oglinda, oglinjoara! Cine-i cea mai frumoasa, cea mai desteapta, cea mai capabila, cea mai manager, cea mai ministru din tara?” nu se mai aude decat un singur hahait din varful Cotrocenilor, si ala din ce in ce mai stins: “Ă-hă, ă-hă, ă-hă! Tu esti, păsărică blondă !”.

Astfel, pe langa tricotat live, mopuri prin scoli si pulpe albe in cizme Dior aruncate pe spinarea calului asortat la culoare, tanti Nutzi a gasit de cuviinta sa faca si un site in care sa se laude singura cu realizarile si caracterul de exceptie al domniei sale. S-a lansat astfel obsesie.ro, un blog unde “un tanar” , fascinat de frumusetea (sufleteasca bineinteles)  si priceperea ministresei tine un jurnal al activitatii de zi cu zi a blondei de la turism in care cu gingasia adolescentului indragostit combate “rautatile” mogulilor care ii ataca febletea. Cum ar veni, seara inainte de culcare, dupa ce impatureste cu grija afisul patat la colt al Pamelei Anderson si-l ascunde sub tablia patului ca sa nu-l gaseasca ma-sa, se revarsa cu patos in scris pe blog  despre realizarile de peste zi ale Elenei Udrea.

Dupa cum stim, doamna cu pricina nu este la prima incercare de acest fel, ea intervenind acum ceva vreme in emisiunea lui Turcescu si ludandu-se singura, chipurile fiind o admiratoare a Elenei Udrea. Acum incearca ceva mai subtil si ca sa nu mai aiba probleme cu urechile muzicale care ar fi putut sa o deconspire a inregistrat un site prin intermediul unei firme din strainatate si tine pagina pe un sever din America iar noi, creduli si prosti cum ne considera, nu ne primdem ca e tot ea cu alta identitate. Ma rog, aceeasi echipa de postaci PDL-isti.

Interesant este ca strategia s-ar putea sa tina iar Realitatea TV, a mogulului Vantu, pune umarul puternic la cresterea de trafic prezentandu-ne-o drept “victima” a unui mic obsedat. Ei sunt cei care acuza in permanenta activitatea Ministrului Turismului dar tot ei sunt cei care fac cea mai puternica reclama, ba cu Facebook-ul , ba cu blogul, acum cu aceasta mica smecherie.

Sper sa o ajute la fel de tare cum l-au ajutat pe Mircea Geoana la prezidentiale. Poate, cine stie, o tenteaza si pe Nutzi o ora de relaxare la spa la Vantu inainte de alegerile de la Primaria Generala.

Monument istoric sau de prostie? Manelismul (II)

Bulevardul Aviatorilor facea, sau face, parte din patrimoniul cultural al capitalei pavajul in piatra cubica al acestuia fiind considerat monument istoric. Pentru ca la noi iarna nu-i ca vara, in sensul ca e frig, iar vara nu-i ca iarna, in sensul ca e cald, de obicei suntem surprinsi de evolutia temperaturilor si de fiecare data soselele noastre se strica fie de la frig fie de la caldura. Ele sunt de fiecare data facute perfect numai de catre firme cu vasta experienta interna si internationala, se plateste intotdeauna mult mai mult decat face ( calitatea costa! ) insa avem ghinionul asta teribil ca iarna sa fie frig si vara sa fie cald. Cred ca la nemti sunt in mod constant 21 de grade Celsius pentru ca altfel nu-mi explic cum reusesc ei sa asfalteze fara gropi.

Dupa ce asta-iarna primul manelist al Bucurestiului s-a burzuluit un pic la drumari ca sa dea satisfactie presei dupa care si-au aranjat lucrurile conform cu aranjamentele initiale ne-a povestit si despre Bulevardul Aviatorilor ca el in marea-i competenta l-ar repara imediat dar nu poate fiindca e monument istoric. Pentru ca a pune piatra cubica pe un drum este o tehnologie ce ne depaseste pe noi romanii (procedeul este pe larg folosit in Europa de pe vremea Romei Antice dar la capitolul asta noi suntem urmasii lui Decebal) manelistii de la cultura au decis ca Bulevardul Aviatorilor poate fi monument si fara piatra cubica cu conditia ca piatra respectiva sa fie folosita la pavarea centrului vechi al capitalei. Dupa logica acestor retardati Masa Tacerii poate fi inlocuita oricand cu o masa si scaune de la Ikea si isi va pastra statutul de monument de patrimoniu cu conditia ca din piatra astfel disponibilizata sa se faca macar niste borduri in jurul Ministerului Culturii.

In concluzie s-a trecut la asfaltarea clasica a bulevardului. Ce se intampla cu piatra scoasa? Teoretic ea se va folosi pentru pavarea centrului istoric. Practic ea este scoasa si aruncata undeva pe la marginea Bucurestiului. Mult mai sigur este ca dupa ce se va “uita” despre ea sau se va considera ca nu merita efortul sa fie recuperata  cineva o va cumpara pe cativa lei o va scutura de praf si o va exporta pe bani grei in Italia pentru ca aia stiu sa o aseze pe drum una langa alta la acelasi nivel. Intre timp daca tot se asfalteaza se inlocuiesc si bordurile de beton ,vechi de aproape doi ani, de pe vremea lui Videanu cu unele noi, corespunzatoare, de piatra, importate din China de  Videanu. Se reabiliteaza cu aceasta ocazie si gazonul tip rolou de pe margine, vechi de aproape4 luni, cu unul nou ce se va ofili in 2 luni.

Si ca sa se respecte blazonul de monument istoric costul acestei asfaltari ordinare este cu adevarat istoric. Lucrarea a fost data in regim de urgenta ( adica fara licitatie ) unei firme dupa criteriul pretului cel mai scazut. Fiindca la “licitatie” a fost o singura firma pretul cel mai mic ofertat a fost de 93 milioane de lei (20 milioane de euro) pentru 2 km de sosea, cel mai mare pret la care s-a asfaltat vreodata om strada in Romania. Asta e! Monumentele istorice costa. Nu conteaza ca la suma respectiva, chiar si in Romania, se faceau 2 kilometrii de autostrada iar in America doar vreo 5 mile ca la ei se fac cu 4 benzi pe sens.

De ce este vorba despre manelism in aceasta poveste de succes a administratiei Oprescu? Pentru ca deciziile au fost luate dupa ureche, se canta fals dar totul se face cu mare galagie si cu blocat de strazi ca la nunta. Iar spre toamna Marele Administrator ne va explica “cat da bine” a rezolvat el problema si ne va jigni din nou intelectul cu soselele suspendate pe care ni le va construi el  in Bucuresti.

Si tot in categoria manelismului se poate include si faptul ca in timp ce maternitatea Giulesti, aflata in administrarea Primariei Generale, ardea cu tot cu copiii inauntru, Sorin Oprescu, de profesie medic, se afla in strainatate pentru rezolvarea unei probleme medicale a tatalui sau, de profesie securist, demonstrand astfel cata incredere trebuie sa avem in sistemul sanitar din vremea lui Basescu. Singurele masui pe care le-a considerat necesare au fost sa puna “manager” o doctorita celebra datorita scandalurilor iar la intoarcere sa-si prafuiasca putin costumul Armani pe calea Giulesti, in semn de compasiune, si sa ne spuna cat de repede va repara el spitalul cu pricina. De maine se trece la treaba. Bineintels ca fara licitatie ca e urgenta si se va alege prima firma care vine dupa crieriul pretului cel mai scazut.

(va urma)

Manelismul (I)

Am avut o revelatie. O fi de la caldura? Am inteles, in sfarsit, ce a vrut Basescu sa ne spuna cu cei 99% dintre romani ascultatori de manele. N-a fost doar o figura de stil. E evident ca nu au cum sa fie 99% dintre cetatenii romani fani ai lalaitului orientalo-dambovitean chiar si numai pentru simplu motiv ca intre 5 si 8 procente din populatia Romaniei raspunde frecvent cu “nem tudom Roman“. Insa Basescu nu a exagerat cu nimic. Manelismul este ceva mult mai profund. Este acel ceva ce ne marcheaza existenta ca popor balcanic. Manelismul reprezinta  stigmatul pe care, in prostia noastra, il etalam de cate ori avem ocazia pe post de blazon. Sub aceasta forma manelismul e paracticat intradevar de peste 99% dintre urmasii lui Traian (fratele lui Mircea sau dusmanul lui Decebal?!).

Notiunea de “manelism” nu exista in dictionarul limbii romane dar nu cred ca este cineva care sa nu inteleaga sensul acestui cuvant inventat. Mult mai grav e faptul ca aceasta stare de spirit a patruns in toaste domeniile acolo unde activeaza romani. Zilnic suntem inconjurati de manelism chiar daca nu il definim ca atare. Sunt sute de situatii, mai mult sau mai putin mediatizate, in care acest cuvant defineste cel mai bine atitudinea concetatenilor nostrii. Ceea ce face Boc la guvernare este manelism. Ceea ce se intampla la Steaua este manelism. Ceea ce se intampla in spitale e manelism tragic. O sa aduc argumente. Consider ca acesta este capitolul I pentru ca vorbim despre un subiect mult prea vast pentru a-l irosi intr-o singura postare de vineri seara pe care o vor vedea doar cativa rataciti.

Prin ce se caracterizeaza manelismul? O sa analizez varianta muzicala a manelei pentru ca este cea care a consacrat termenul. Pana sa-mi vina ideea acestui articol n-am stiut ca exista site-ul http://www.versurimanele.com unde gasesti, foarte bine clasificate, versurile pentru cateva sute de manele, considerate probabil varfurile creatiei de gen. Imi aduc aminte de acum 30 de ani, imediat dupa ce se inventase copiatorul in Romania ( nu posedau o asemena minune a tehnicii decat un numar mic de institutii ale statului iar copiile uzuale se faceau prin dactilografiere si se terminau invariabil cu sintagma “ss. indescifrabil” in loc de semnatura si la care n-am stiut niciodata de la ce vine “ss.”) si circulau sub forma de obiecte de pret niste copii ale partiturilor si versurilor din Beatles. Pe vremea respectiva era util sa vezi scrise versurile in engleza inainte de a le canta, evitand astfel sa ajungi celebru urland in gura mare refrenul cu “litza chitzalau”. E la fel de util si acum pentru pasionatii de manele carora le este greu sa retina versurile de mare valoare cantate cu multa mucozitate de catre celebritatile momentului.

Consider ca specific manelelor nu este timbrul oriental al muzicii deoarece manelistii nostrii fura melodii de la arabi, indieni, turci, greci, sarbi si alte natii fara nicio discriminare. Mult mai reprezentative sunt versurile care dovedesc de fiecare data o uimitoare putere de creatie a autorului.  Versurile se caracterizeaza in principal prin mesaje specifice inteligentei unui copil retard, lipsa legaturilor intre text si gramatica limbii romane si lipsa oricaror legaturi cu notiunile de rima, ritm si altele despre care ni se spunea la scoala ca definesc genul liric.

Am dat pe prima pagina de versurile pline de incarcatura politica si militantism ale lui Romeo Fantastik si mi-am zis ca ar fi mare pacat sa nu facem un pic de analiza literara mai ales ca ne aflam pe un blog politic.

Mesajul se incadreaza perfect atat contextului politico-economic cat si nivelului de inteligenta necesar pentru o manea de calitate. Mi-a sarit imediat in ochi influenta filosofiei eminesciene cu rima “haos/repaus”, probabil o defulare a efortului de Sisif necesar sustinerii de 3 , 4 ori a bacului fara nota de promovare. Mult mai originale si specifice sunt insa rimele “parcare/carne”, “rusinare/foame” si “toata/groapa”. Pentru asta ai nevoi de talent. Ia incercati sa pronuntati “carne” regland buzele si respiratia astfel incat sunetele scoase sa rimeze cu “parcare”. Eee? Intelegeti acum de ce doar unii sunt regii manelelor?

Au fost primele versuri de manea ce mi-au iesit in cale. Pentru oricare altele vom gasi aceleasi forme de manifestare a respectului pentru cultura si limba. De fapt limba lor este rromanes. De ce ar avea respect pentru a noastra?

Nu sunt eu primul care a descoperit manelele dar am vrut sa evidentiez ce insemana sa faci ceva fara cap si dupa ureche, mai mult sau mai putin muzicala. Viata reala tine sa nu-mi dea dreptate in privinta aprecierilor fiindca sunt convins ca vor fi mult mai multi cei care vor citi versurile lui Romeo Fantastik decat cei ce vor citi articolul meu de blog.

Si atunci sa nu-i dai dreptate lui Basescu? Nu spune el bine cand indeamna medicii si profesorii sa o taie prin strainataturi? Momentul este bun pentru ca Sarkozi tocmai a inaugurat o noua serie de schimburi culturale romano-franceze. Francezii ne trimit cateva avioane cu baieti amprentati, basca 300 de euroi de fes, iar in contrapartida doctorii si profesorii vor pleca ei singuri la Paris. Francezii fiind mai bogati isi permit sa plateasca ei drumul. Profii lui Basescu, in conditiile bugetului de austeritate, vor trebui sa plateasca singuri.

O vor face din toata inima.

(va urma – sper)

Cumpar fân!

“Cumpar fân contra comision consistent”  Asa ar trebui sa sune un eventual anunt difuzat de Ministerul Dezvoltarii si Turismului pentru lansarea ultimei gaselnite in materie de achizitii publice.

Ce reprezinta notiunea de “fân”?  A nu se intelege ca am ceva cu cei care se indeletnicesc cu activitatile agricole, mai ales ca in tineretea mea revolutionara am practicat aceasta nobila arta si am mers la coasa aproape la fel de mult ca si Emil Boc. El insista si astazi dar e problema lui.  Fânul este ceva voluminos si impresionant la prima vedere dar care in esenta  nu valoreza aproape nimic si se vinde pe doi lei. Si a fost puternic mediatizat de catre Cassa Loco. O notiunea similara ar fi “vanzarea de foi A4” , asa cum defineste in mod generic un prieten ( Varteju) activitatatile de consultanta si financiar bancare. Comertul cu unele din produsele de mai sus poate fi extrem de profitabil atunci cand clientul nu stie sau nu vrea sa stie ce cumpara si care este valoarea reala a achizitiei. Fânul devine astfel marfa ideala.

Am facut aceasta introducere tehnica pentru a putea utiliza termenul de “fân” in explicatiile urmatoare si am scris cu diacritice, desi evit acest lucru, pentru a nu se crea confuzii cu notiunea de “fan” care este la fel da volatila. De cumparatul fanilor se ocupa Gigi cu mare succes.

Toata lumea s-a concentrat in cadrul frunzei-brand pe amaratul ala de desen care este din ce in ce mai evident ca a fost cumparat de pe Internet cu cateva zeci de Euro si a fost vandut pelicanilor, bine ambalat, sub forma de brand de tara pentru modesta suma de 900 mii de euroi. Ca sa fie gramada de fan completa, banoasa si pretabila unei investitii majore, frunzulita buclucasa a fost bine asezonata cu “identificari de target”, “studii de evolutie”, “studii sociologice”, “branding”  si alte condimente cu nume exotice si livrata esalonat pentru o perioada de 3 ani atat de frumos si eficient incat ai senzatia ca cei 75 de milioane euro ce vor fi astfel spulberati in neant sunt un adevarat chilipir. Sa nu va imaginati ca neantul de care vorbim e chiar o notiune abstracta. Cine are urechi de auzit si ochi sa vada a inteles deja cum e cu circuitul banilor in natura. La fel ca in cazul apei, tot ce se evapora dintr-un loc cu bani ai statului se condenseaza in straturile superioare ale atmosferei si ploua concentrat, tot cu bani, intr-un anumit cont aducand belsugul mult dorit posesorului. Coincidenta face ca firma spaniola care a avut cel mai bun pret la licitatie (dupa ce au fost descalificati alti 7-8 cu pret mai mic) sa aiba un contract de consultanta juridica cu o firma de avocatura printre ai carei actionari a fost la un moment dat o mare maestra a profesiei juridice pe nume Elena Udrea. Sigur nu era vorba de actualul ministru ci de o persoana cu nume identic a carei voce seamana perfect si care are doar o mare admiratie pentru doamna ministru, motiv pentru care il mai suna din cand in cand pe Turcescu sa-i zica una-alta.

A doua mare achizitie ce se pregateste este promovarera turismului romanesc pe Facebook. Ne-am dat dracului! S-ar putea interpreta ca in spatiul virtual e mult mai usor sa atragi turistii si site-ul de socializare are intradevar un numar impresionant de vizitatori. Sa presupunem ca un japonez amator de chestii exotice gaseste pe net reclama si-si cumpara un bilet de avion pe ruta Osaka-Vintu de Jos. Cum i se va explica nefericitului ca daca are chef sa vada “albastru de Voronet” trebuie mai intai sa scoata din buzunar “verdele de Washington” ca sa poata trece din avion pana in parcarea Otopenilor cu tot cu valiza, apoi sa se faca “rosu Burgund” dupa cele 10 ore de mers cu masina pana la Suceava dupa ce intre timp a vomitat pe la Focsani un “galben-lamai” dupa savurosul pranz cu mici traditionali ramasi in frigider de cand a sarbatorit Base in teritoriu ultimele inundatii.

Ceea ce este evident in strategia turistica actuala este ca a fost gasita in sfarsit o modalitate eficienta de smantanit fonduri europene ( pentru idiotii care cred ca banii europeni vin din alta parte le amintesc faptul ca sunt tot banii nostri plimbati un pic pe la Bruxelles in conditiile in care Romania de cand este UE-ista a platit cu mult mai mult decat a primit, la fel ca Germania). Greseala Monicai Ridzi a fost ca atunci cand s-a apucat de furat nu a fost deloc sofisticata. A facut o licitatie melteneasca cu scene al caror pret putea fi controlat, cu firme din Bucuresti si din acest motiv plateste acum. Plateste in sensul ca va tot face copii pana cand se va prescrie fapta, contribuind astfel la echilibrarea sporul natural de populatie aflat in declin.

Acum lucrurile se fac mult mai elegant. Totul se contracteaza acum prin Spania, America si alte zone pentru care cei de la DNA pot sa-si faca de pe acum rezervari la avioane pentru cand va pleca Base acasa iar succesorul sau se va apuca sa vada care-a fost treaba cu afacerile protejatei lui. In acelasi context, tot ceea ce se cumpara acum sunt numai lucruri ce nu se pot evalua sau compara.  CIne poate sa spuna ca frunza e scumpa sau e ieftina? A costat un milion. Dar de ce n-a costat 10 lei? De ce n-a costat 10 milioane? Spuneam zilele trecute ca un “bolovan slefuit”  de-al lui Brancusi s-a vandut cu 30 de milioane. Atunci ce ne tot legam de frunzulita ca a fost ieftina sau scumpa? Cam in aceeasi directie se merge si cu Facebook-ul. Se va plati la numar de psihopati care dau click pe reclama cu frunza dar nu va sti nimeni niciodata cati dintre acestia erau potentiali turisti, pedofili belgieni sau irakieni de-ai lui Bin Laden.

In aceste conditii ambele sunt afaceri perfecte. Nimeni nu are cum sa spuna ca n-au fost actiuni eficiente. Nimeni n-are cum sa dovedeasca in privinta pretului ca e mare sau mic. Toate bune si frumoase. De sa irosim altfel banii pe sosele si imbunatatirea serviciilor ca tot n-o sa vina nimeni.Si , in plus, fraierii aia cu pensiuni n-or sa dea niciun comision.

Deci cine-i jupân si vinde fân? Stiu eu pe cineva care cumpara.

Meme, Piti, Gigi, …

Ce Basescu? Ce criza economica? Ce cod rosu de radiatii, furtuni, caldura, inundatii si alte extreme meteo? Pana si Partidul Poporului si programul de guvernare al lui Dan Diaconescu risca sa devina subiecte total neinteresante pe langa stirile care zguduie media in acest weekend.

Peste tot titluri belicoase: “Piturca si-a dat DEMISIA! Fanii vor sa intre pe stadion!” “Victor Piţurcă a demisionat de la Steaua” -Realitatea,  Antena 3 . Cinci televiziuni transmit in direct de la Stadionul Steaua. Se intrerup toate emisiunile si incep talk-showuri in care oameni de la care am pretentii incep sa analizeze cazul sub diverse aspecte, mediatic, juridic, tehnic pana si psihologic si sociologic. Se pornesc transmisiile duplex, triplex, x-plex de la stadion, “palat”, etc. Sunt sunati toti cunoscatorii din domeniu sa-si dea cu parerea. Ce mai, show de zile mari!

Stau sa ma intreb daca sunt eu singurul defect sau mai sunt si altii care realizeaza cat de penibile e situatia. Inteleg ca sunt multi suporteri ai Stelei care sunt interesati de subiect dar pe caldura asta sunt si ei ascunsi pe la umbra, beau o bere si cred ca pe arsita asta chiar li se rupe de Gigi.  De ce trebuie sa devina parte a interesului national cearta, gesturile ori declaratiile unor idioti ( idiot = categorie psihologica ce defineste indivizi cu nivel de inteligenta echivalent cu cel al unui copil de 3-4 ani )?.

Sa-i luam pe rand:

Piti – a jucat fotbal si a fost un atacant bun. A facut parte din celebra echipa a Scornicestiului ce a ajuns in Divizia A la 4 ani de la infiintare, fiind promovata pe vremea lui Ceausescu si sub conducerea lui Mitica Dragomir apropape la fel de repede cum a ajuns Gabriel Oprea de la plutonier de intendenta – “izmenar”,  la general cu patru stele si Ministru al Apararii Nationale pe vremea lui Basescu.  Ajuns apoi la Steaua a facut parte din echipa cea mare a anilor ’80. Desi a jucat la cel mai inalt nivel, si bine, a ramas celebru pentru golul cu ceafa inscris involuntar intr-un meci Romania -Turcia la o degajare a portarului ( anulat de arbitru care n-a vazut faza) si pentru inclinatiile sale deosebite pentru jocurile de noroc. Ca antrenor a fost la fel de bun si a avut o traiectorie continuu ascendenta pana cand, nu se stie din ce motiv , s-a pus rau cu Regele Hagi si cu fratii Becali si astfel s-a dus. Culmea e ca de fiecare data cand revine are performante dar cu toate astea nu reuseste sa fie remarcat de o echipa mare sau mica din Europa.

Gigi – un crescator de oi modest din Pipera care, pe timp de noapte, avea si o meserie cum cerea datina vremii si activa ca portar la ICCE Baneasa. Dupa revolutie s-a apucat de adus blugi din Turcia si pentru ca era prea greu pentru el sa faca afaceri cu schimb valutar asa cum faceau verii lui in fata la Lido s-a gandit ca cel mai bine isi baga banii in pamanturi. A avut intuitia sa faca acest lucru pe vremea cand inca nu se prinsesera toti fraierii ca valoarea ternurilor va creste. Nici el nu cred ca s-a prins dar pentru ca era “in bransa” a fost bagat in fata la niste matrapazlacuri cu terenurile armatei de unde s-a trezit dintr-o data cu mai multi bani decat stia sa scrie pe hartie. A fost in acelasi timp si protejat pentru a ascunde numele adevaratilor beneficiari ai afacerii si dintr-o data a devenit o mare personalitate publica. Fara sa-si dea seama terenurile lui au inceput sa creasca in valoare si s-a trezit la un moment dat ca avea 2-3 miliarde de Euro ( zicez el!). A venit criza si a ramas cu mult mai putin. Intre timp insa a devenit mare “om de afaceri”, ‘investitor in fotbal”, europarlamentar si lider absolut de audienta batandu-i la fundul gol pe Nikita, Naomi si Piticul Porno. Si, era sa uit, patron, finantator, presedinte, antrenor si ce mai e nevoie la Steaua.

Meme – n-are legatura cu subiectul din Ghencea decat prin deviere caci tocmai si-a dat si el demisia ieri de la Urziceni. Era bagator de seama pe la Combinatul Siderurgic din  Galati inainte de privatizare. Pentru ca nu avea cine altcineva, a primit el insarcinarea de a se ocupa de echipa Otelul Galati. Echipa era un mijloc de a smantanii niste banisori frumosi de la Combinat si astfel Mihai Stoica a devenit persoana influenta in zona si in lumea fotbalului. A profitat de faptul ca la Steaua a devenit proprietar un personaj extrem de inteligent, descris in paragraful anterior, si a ajuns si el in Ghencea pe post de manager unde s-a transformat in brandul “Meme”. Printre actiunile lui remarcabile se numara un pumn in gura dat unui suporter, care se zice ca l-a costat pe Becali aproximativ 10000 de euro, si un transfer la Steaua a unui columbian gasit liber de contract prin aeroport, care se zice ca l-a costat pe Becali in jur de 2 milioane de euroi. Astfel devenit presedinte de fotbal consacrat s-a transferat la Unirea Urziceni unde a stat pana ieri cand s-a convins ca alti bani nu mai pupa de la patron si a demisionat. Cica acum e mare bataie pe el intre cluburile din tara.

De ce am povestit despre fiecare? Pentru a incerca sa va conving ca este vorba despre niste indivizi a caror conditie a fost cu mult depasita. Punctele comune prin care s-au remarcat pana acum sunt lipsa acuta de educatie, IQ sub nivelul delfinilor si un tupeu extraordinar. Cel putin pentru data de astazi sunt dusmani declarati luati doi cate doi. Au avut sansa sa se invarta mereu pe langa fraieri cu multi bani de pe urma carora au castigat gramezi de parale si de fiecare data s-au comportat precum porcii care isi baga in mod firesc si natural picioarele in troaca din care mananca.

Au devenit persoane publice si mari vedete mediatice datorita unor amarati de ziaristi sportivi care, incercand sa manance si ei o paine, i-au laudat pana cand au inceput si ei sa creada ca sunt intradevar niste mari valori ale patriei noastre iubite. Si nu sunt singurii. Ei sunt doar cei mai galagiosi. Exista o gramada de astfel de nonvalori care din moltive de audienta au fost transformate involuntar  in repere morale si modele pentru copiii nevinovati. Au fost cu totii ridicati la rangul de “Nea” si peste tot in lumea fotbalului o sa auziti de Nea Gigi, Nea Piti, Nea Ando, Nea Jan si altii Nea, particula reprezentand deopotriva o formula de politete si una de recunoastere a rangului si autoritatii. Ierarhia fotbalistica are la baza “baietii” care “dau totul pe teren” dar uneori “nu-si doresc la fel de mult victoria ca adversarii” si care datorita inteligentei lor proverbiale sunt in permanenta inconjurati de bombe mai mult sau mai putin sexy, apoi exista unul sau mai multi de “Nea” care se ocupa de echipe fiecare dupa cum ii duce capul, toti acesti Nea fiind pastoriti la randul lor de cate un patron, finantator sau alta titulatura care in esenta ii ofera ocazia cetateanului respectiv sa spale bani, sa castige imagine publica  si sa se vada la televizor iar in varful piramidei se afla Nasul si Mitica zis Corleone, cei doi vectori ai civilizatiei romanesti postrevolutionare.

Cu riscul de a ma repeta ma intreb din nou de ce trebuie sa ascultam in prime-time agramatismele gangurite de acesti “neica nimeni” ai societatii romanesti? De ce trebuie sa vad intreaga zi ruland pe banda galbena, rosie sau albastra citate celebre formate din grupuri de cate patru-cinci cuvinte dintre cele maxim 50 care compun vocabularul acestor indivizi? O fi si arta asta a televiziunii ceva ce n-am inteles eu prea bine. Sau e o alta manevra de-a lui Basescu de a devia atentia publicului de la frunza ce sta sa cada a Elenei Udrea?

Probabil ca pe toti ne ia capul la un moment dat si nu mai realizam ce spunem din moment ce il ascult inclusiv pe Maestrul Arsinel care cu o voce sugrumata ne marturiseste ca “stirea demisiei lui Piturca a picat ca o bomba” !

Frumoasa tara! Incep sa-i dau dreptate si sa devin fanul lui Mircea Badea. Daca totusi va pasioneaza astfel de conflicte va recomand pe Animal Planet seria Monkey Business unde lucrurile se petrec absolut la fel.  E vorba tot de lupta pentru dominatie in grup, despre lupta pentru banane, batai pentru locul din varful copacului. Ca sa nu mai vorbim despre personaje si dialoguri. Perfect identice.

UPDATE ERATA: Am gresit cu privire la golul cu ceafa al lui Piturca. Ca sa respectam adevarul istoric trebuie sa mentionez ca era un meci Steaua-Galatasaray. Imi aminteam ca erau niste turci. Puteti viziona golul urmarind link-ul de la comentarii. Multumesc pentru corectura.

Ratacit prin Gradinile Carpatice

Orasul Targu Jiu are aspectul tipic de oras turcesc in care progresul tehnic a patruns mai brusc decat era cazul iar aspectul fatadelor si al organizarii zonelor comerciale dau senzatia ca arhitectii au fost exterminati in oras in urma cu cel putin 100 de ani. Insa tocmai acum 100 de ani prin orasul asta isi facea  de cap, la modul artistic,  un tip pe nume Brancusi devenit ulterior artist francez de origine romana.

Noi nu prea l-am bagat in seama decat prin 1991 cand aflati inca sub influenta suflului revolutionar am emis o bancnota de 500 de lei cu chipul sau, dupa mine una dintre cele mai urate bancnote romanesti. (Poza e de pe okazii.ro de la un cetatean care vinde bancnote vechi. ii fac reclama! 🙂 )  Noroc cu Petre Roman care a devalorizat atat de repede leul incat hartia care la inceput facea cat 5 balcesti albastrii ( aproape un sfert de salariu inca ne-boc-basescizat) a fost transformata intr-o moneda obosita de aluminiu la fel de urata. Astfel am uitat din nou rapid de Brancusi. Ciudat insa ca francezii si americanii nu vor sa uite si anul trecut o lucrare de-a sa a stabilit un nou record fiind vanduta cu 29 milioane de euro.

Si probabil am fi uitat complet despre lucrarile lui Brancusi iar prin parcul cu pricina acum am fi vazut niscai vile cu piscina si “casa poarta”, dupa modelul modest al lui Videanu, daca ansamblul monumental de la Targu Jiu nu ar fi fost inclus in patrimoniul UNESCO si daca nu era rost de ciupit niste paralutze de la Banca Mondiala pentru restaurare.  Operele sunt intradevar impresionante.  Dar daca nu ai apucat sa citesti pe wikipedia ce si cum cu sculpturile astea risti sa te asezi la Masa Tacerii si sa scoti ardeleneste ceapa si slana pentru o gustare de vara.  E drept ca n-ai apuca sa scoti si brisca pentru ca e un gardian in permaneta acolo care sa te impiedice sa faci asta si probabil in timp ce te ridica sa te dea afara din parc iti transmite si informatia ca ar fi vorba de o opera de arta extraordinara. Daca nu face asta nu ai nicio sansa sa afli cei cu pietrele alea cioplite in capat de aleee.

Revenind la Banca Mondiala care a finantat restaurarea, tot ei i se datoreaza si singura explicatie cu privire la ce e cu operele respective prin amplasarea unui mic panou de tabla in romana si engleza la una din intrarile in parc. Si apropos de parc, daca n-ai sansa sa-ti bubuie cauciucul exact in dreptul intrarii risti sa treci linistit cu masina catre meciul de acasa al Pandurilor si sa nu stii ca acolo e Poarta Sarutului.

Poate am fost eu neatent dar n-am vazut nicaieri in oras niciun semn care sa indice calea catre aceste monumente. E plin insa de indicatoare catre Stadion, Interex si Filiasi, obiective mult mai solicitate de catre turistii ce trec prin Targu Jiu. Poate ca intentionat n-au fost puse ca sa poata fi instalate noile indicatoare 3D comandate de Nutzi luna trecuta.

In ciuda geniului sculptorului lucrarile poate n-ar fi fost realizate niciodata daca n-ar fi existat fudulia romaneasca. Brancusi a fost platit sa lucreze de catre Liga Nationala a Femeilor din Gorj. Nu face nimeni legatura ca presedinta Ligii nu era nimeni alta decat sotia primului ministru si ca in perioada de criza de dinainte de al doilea razboi n-ar fi dat nimeni bani pentru opere de arta daca nu era o situatiune de amor. Cam cum se procedeaza si astazi cu Liga Femeilor din Plescoi ce are pe mana prin Ministerul Dezvoltarii o treime din bugetul guvernului. Si tot pe baza de sentiment ca doar nu pe competenta.

In mod ciudat am vazut si o familie care vorbea in franceza si facea poze in mod egal la aleea cu scaunele de piatra si la gramada de peturi stranse de Jiu la marginea digului. Ma intreb cum au reusit sa gaseasca parcul? Si inainte de asta cum au gasit orasul Targu Jiu? Si cum de-au nimerit in Romania? Dupa ce ca n-avem ce expune strainilor cand se reatacesc pe  la noi si ca-i obligam sa-si rupa amortizoarele prin toate gropile daca poftesc cumva  la cultura noastra populara, chiar si atunci cand am avea ceva cu adevarat de aratat lumii intregi ne batem joc in stilul nostru national consacrat. Cat de greu ar fi fost sa montezi cateva indicatoare in oras si cateva panouri in care sa explici istoria si semnificatia fiecarei opere in parte? Macar cateva cuvinte, atat cat sa nu fi nevoit sa te zgaiesti ca prostu la bolovani si sa poti retine o fraza cu care sa te dai doct la prima discutie inteligenta in jurul unei sticle de vin.

Ar fi fost o actiune mult mai utila decat vanturatul frunzelor pe la galbejiti. Cred ca abia acum am identificat simbolistica noului brand de tara. Cred ca frunza vrea sa aminteasca despre crenguta de salcie verde cu care se ademenesc caprele atunci cand vrei sa le prinzi si sa le mulgi. Dar cat de proasta trebuie sa fie o capra ca sa se lase mulsa atunci cand o chemi doar cu crengi uscate iar la final ii tragi si-o cizma pe spinare intru evidentierea traditiei si ospitalitatii carpatine?

Brandul Romania

S-au incheiat inundatiile, sau mai bine zis nu mai reprezinta interes pentru public, cu criza ne-am obisnuit, pestii morti s-au strans si degeaba incearca astia sa ne sperie cu cod rosu de radiatii solare ca nu punem noi botu’ la niste ultraviolete ieftine dupa ce ne-am calit saptamana de saptamana la infrarosiile de sub cefele de porc sfarainde. Vorba ceea: suntem aici de 2000 de ani!

Pusi astfel la adapostul urgiilor naturale si guvernamentale putem de aproape o saptamana sa ne concentram pe o notiune mult mai sofisticata, brandul (!!) si nu orice fel de brand ci “brandul de tara”. Sunt convins ca o mare parte din cei 99% de manelisti care se zgaiesc la sticla isi pun intrebari de genul: “Cine a dat cu brandul si cine si-a furat-o? “,”De ce zic astia “brend” la brand?” si asa mai departe. Chiar si unii mai cititi pot cadea in capacana daca citesc ce spune DEX-ul despre brand si risca sa ajunga la aceleasi intrebari fundamentale de mai sus.

Dar, ca popor de origine latina jinduind la vestul salbatic si banos, cred ca ar fi mult mai cool sa ne focusam pe notiunea de brand pe care o cunoaste orice junior art director, copy-writer sau designer din agentiile de P.R. fara a fi nevoiti sa faca nici macar un  download sau search pe net pentru chestia asta.

In mod eronat toate media s-au aruncat la lupta crancena, care sa-i dea jos frunza Elenei Udrea ridicata la rang de Eva sperand ca ne vor arata astfel adevarul gol-golut, care straduindu-se sa traga perdeaua si sa acopere subiectul cu fel de fel de boarfe aflate la-ndemana de frica sa nu-si ia vreo scatoalca de la Adam care aflat sub impresia dilemei culegerii sau nu a fructului oprit s-a gandit ca cel mai bine e sa scuture marul si daca pica, pica daca nu, nu. Problema reala mi se pare ca nu este de fapt frunza, devenita acum celebra si care conform cumunicatelor de la Ministerul Turismului nu e nici macar frunza ( se pare ca a costat 95.000 de euroi pentru ca toata lumea crede ca e o frunza cand de fapt ea este un munte cu coamele inverzite pe langa care curge un raulet albastru!!!), ci faptul ca nu facem altceva decat sa perpetuam adevaratul brand de tara, Romania, cel pe care il purtam in noi si-l etalam inconstient ori de cate ori avem ocazia cu o lejeritate demna de invidiat.

Mai intai, ce este un brand? “Asocierea automata, puternica si persistenta dintre un produs sau serviciu (cu toate atributele aferente) oferite de o companie si un concept sau o experienta unica, in mintea clientilor acesteia”  zice un guru in branding de pe la noi, Stefan Liute. “Un brand de oras(regiune) – tara-  presupune o asociere a locului cu o imagine clara, cu putine cuvinte care sa produca acel declic mental pozitiv ce valorizeaza tot ceea ce este legat de acel loc.” – am gasit in alta parte pe net. Definitiile sunt clare si de bun simt.

Si realitatea ultimelor zile a confimat din plin ceea ce se spune in definitie. In ce tara se poate sa cheltui sute de mii de euro pentru o imagine luata de pe Internet cu cativa dolari? In ce tara se promoveza obiective turistice (multe cu un caracter turistic indoielnic dar nu asta ar fi problema ) fara a avea posibilitatea reala de a ajunge acolo in mod relaxat, de exemplu cu masina in maxim 2 ore?  In ce tara s-au cheltuit pe studii de fezabilitate cu privire la autostrazi echivalentul in bani al construirii unei autostrazi Bucuresti-Viena? In ce tara esti luat la palme de chelner daca nu-ti place mancarea? In ce tara m-am trezit azi-dimineata pe parbriz cu o punga de resturi de mancare aruncata din mers de idiotul ce rula in fata mea intr-un BMW cu numar de Bulgaria (inmatriculat la Ruse pe motiv de taxa de poluare)?

Toate cele de mai sus v-au dus imediat, conform definitiei, la o asociere clara cu locul unde se petrec: Romania.

Chiar filmul evenimentului de lansare se inscrie perfect in notiunea de a face  ceva “romaneste”. Poate comentariile mele nu sunt tocmai obiective dar de ce s-a facut lansarea la Shanghai cand majoritatea “turistilor” veniti din China in Carpathian Garden se opresc cu turismul la Dragonul Rosu unde vand “conversi” la 50 de lei duzina daca nu cumva itinerariul lor se termina cu o croaziera la valiza pe raul Colentina. Apoi toata povestea asta tipic romaneasca in care, daca tot s-au dat o caruta de bani, nu s-a putut realiza ceva original ci doar o copie de prost gust a ceea ce se gasea pe net. Apoi tot Nastase, Nadia si Hagi care printr-o ciudata coincidenta  sunt platiti de catre Ministerul Turismului sa promoveze tara ( oricum au facut-o benevol mult mai bine decat restul de 20 de milioane) desi reprezinta in acelasi timp si imaginea unei banci la care tanti Udrea are un credit de 3 milioane de euro de grija caruia nici nu mai doarme noaptea cand face pauza intre cele doua insarcinari de la turism si dezvoltare regionala. Apoi avionul plin cu  toti fomistii luati moca in excursie pe banii statului si care profitand de ocazie si-au umplut sarsanalele cu chinezarii mult peste imaginatia inginerilor de la Airbus. Apoi din nou scandalul in care ca de obicei se descopera ca licitatia a fost manarita si ca au fost descalificate toate firmele care erau mai bine clasate dec at cea care trebuia sa castige. Apoi muschi pe la teveuri si pareri din partea milioanelor de experti pe care ii avem in orice domeniu. Explicatia lui Prigoana cu bulgarii care platesc televiziunile sa prezinte pesti mosrti la Mamaia. Abureala ca nu se va plati nimic din banul public care sa deschida de fapt calea unei negocieri ulterioare prin care contractul sa se suplimeteze cu 30-40% pentru niste clarificari (pe pariu?). Apoi comunicatul prezidential, salvator si pertinent,  prin care tatucul nostru ne linisteste spunandu-ne, el cel priceput si in ale artei si frumosului, ca e destul de bine realizata frunza dar mai trebuie facute cateva retusuri pe ici pe colo (probabil niste nervuri mai portocalii ca sa simbolizeze culoarea sangelui ce ne curge prin vene!).

Acesta este de fapt brandul nostru de tara pe care ni l-am creat prin stradania stramosilor si la consolidarea caruia contribuim cu totii zi de zi. Acesta este brandul Romania.