Ratacit prin Gradinile Carpatice


Orasul Targu Jiu are aspectul tipic de oras turcesc in care progresul tehnic a patruns mai brusc decat era cazul iar aspectul fatadelor si al organizarii zonelor comerciale dau senzatia ca arhitectii au fost exterminati in oras in urma cu cel putin 100 de ani. Insa tocmai acum 100 de ani prin orasul asta isi facea  de cap, la modul artistic,  un tip pe nume Brancusi devenit ulterior artist francez de origine romana.

Noi nu prea l-am bagat in seama decat prin 1991 cand aflati inca sub influenta suflului revolutionar am emis o bancnota de 500 de lei cu chipul sau, dupa mine una dintre cele mai urate bancnote romanesti. (Poza e de pe okazii.ro de la un cetatean care vinde bancnote vechi. ii fac reclama!🙂 )  Noroc cu Petre Roman care a devalorizat atat de repede leul incat hartia care la inceput facea cat 5 balcesti albastrii ( aproape un sfert de salariu inca ne-boc-basescizat) a fost transformata intr-o moneda obosita de aluminiu la fel de urata. Astfel am uitat din nou rapid de Brancusi. Ciudat insa ca francezii si americanii nu vor sa uite si anul trecut o lucrare de-a sa a stabilit un nou record fiind vanduta cu 29 milioane de euro.

Si probabil am fi uitat complet despre lucrarile lui Brancusi iar prin parcul cu pricina acum am fi vazut niscai vile cu piscina si “casa poarta”, dupa modelul modest al lui Videanu, daca ansamblul monumental de la Targu Jiu nu ar fi fost inclus in patrimoniul UNESCO si daca nu era rost de ciupit niste paralutze de la Banca Mondiala pentru restaurare.  Operele sunt intradevar impresionante.  Dar daca nu ai apucat sa citesti pe wikipedia ce si cum cu sculpturile astea risti sa te asezi la Masa Tacerii si sa scoti ardeleneste ceapa si slana pentru o gustare de vara.  E drept ca n-ai apuca sa scoti si brisca pentru ca e un gardian in permaneta acolo care sa te impiedice sa faci asta si probabil in timp ce te ridica sa te dea afara din parc iti transmite si informatia ca ar fi vorba de o opera de arta extraordinara. Daca nu face asta nu ai nicio sansa sa afli cei cu pietrele alea cioplite in capat de aleee.

Revenind la Banca Mondiala care a finantat restaurarea, tot ei i se datoreaza si singura explicatie cu privire la ce e cu operele respective prin amplasarea unui mic panou de tabla in romana si engleza la una din intrarile in parc. Si apropos de parc, daca n-ai sansa sa-ti bubuie cauciucul exact in dreptul intrarii risti sa treci linistit cu masina catre meciul de acasa al Pandurilor si sa nu stii ca acolo e Poarta Sarutului.

Poate am fost eu neatent dar n-am vazut nicaieri in oras niciun semn care sa indice calea catre aceste monumente. E plin insa de indicatoare catre Stadion, Interex si Filiasi, obiective mult mai solicitate de catre turistii ce trec prin Targu Jiu. Poate ca intentionat n-au fost puse ca sa poata fi instalate noile indicatoare 3D comandate de Nutzi luna trecuta.

In ciuda geniului sculptorului lucrarile poate n-ar fi fost realizate niciodata daca n-ar fi existat fudulia romaneasca. Brancusi a fost platit sa lucreze de catre Liga Nationala a Femeilor din Gorj. Nu face nimeni legatura ca presedinta Ligii nu era nimeni alta decat sotia primului ministru si ca in perioada de criza de dinainte de al doilea razboi n-ar fi dat nimeni bani pentru opere de arta daca nu era o situatiune de amor. Cam cum se procedeaza si astazi cu Liga Femeilor din Plescoi ce are pe mana prin Ministerul Dezvoltarii o treime din bugetul guvernului. Si tot pe baza de sentiment ca doar nu pe competenta.

In mod ciudat am vazut si o familie care vorbea in franceza si facea poze in mod egal la aleea cu scaunele de piatra si la gramada de peturi stranse de Jiu la marginea digului. Ma intreb cum au reusit sa gaseasca parcul? Si inainte de asta cum au gasit orasul Targu Jiu? Si cum de-au nimerit in Romania? Dupa ce ca n-avem ce expune strainilor cand se reatacesc pe  la noi si ca-i obligam sa-si rupa amortizoarele prin toate gropile daca poftesc cumva  la cultura noastra populara, chiar si atunci cand am avea ceva cu adevarat de aratat lumii intregi ne batem joc in stilul nostru national consacrat. Cat de greu ar fi fost sa montezi cateva indicatoare in oras si cateva panouri in care sa explici istoria si semnificatia fiecarei opere in parte? Macar cateva cuvinte, atat cat sa nu fi nevoit sa te zgaiesti ca prostu la bolovani si sa poti retine o fraza cu care sa te dai doct la prima discutie inteligenta in jurul unei sticle de vin.

Ar fi fost o actiune mult mai utila decat vanturatul frunzelor pe la galbejiti. Cred ca abia acum am identificat simbolistica noului brand de tara. Cred ca frunza vrea sa aminteasca despre crenguta de salcie verde cu care se ademenesc caprele atunci cand vrei sa le prinzi si sa le mulgi. Dar cat de proasta trebuie sa fie o capra ca sa se lase mulsa atunci cand o chemi doar cu crengi uscate iar la final ii tragi si-o cizma pe spinare intru evidentierea traditiei si ospitalitatii carpatine?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: