Cumpar fân!


“Cumpar fân contra comision consistent”  Asa ar trebui sa sune un eventual anunt difuzat de Ministerul Dezvoltarii si Turismului pentru lansarea ultimei gaselnite in materie de achizitii publice.

Ce reprezinta notiunea de “fân”?  A nu se intelege ca am ceva cu cei care se indeletnicesc cu activitatile agricole, mai ales ca in tineretea mea revolutionara am practicat aceasta nobila arta si am mers la coasa aproape la fel de mult ca si Emil Boc. El insista si astazi dar e problema lui.  Fânul este ceva voluminos si impresionant la prima vedere dar care in esenta  nu valoreza aproape nimic si se vinde pe doi lei. Si a fost puternic mediatizat de catre Cassa Loco. O notiunea similara ar fi “vanzarea de foi A4” , asa cum defineste in mod generic un prieten ( Varteju) activitatatile de consultanta si financiar bancare. Comertul cu unele din produsele de mai sus poate fi extrem de profitabil atunci cand clientul nu stie sau nu vrea sa stie ce cumpara si care este valoarea reala a achizitiei. Fânul devine astfel marfa ideala.

Am facut aceasta introducere tehnica pentru a putea utiliza termenul de “fân” in explicatiile urmatoare si am scris cu diacritice, desi evit acest lucru, pentru a nu se crea confuzii cu notiunea de “fan” care este la fel da volatila. De cumparatul fanilor se ocupa Gigi cu mare succes.

Toata lumea s-a concentrat in cadrul frunzei-brand pe amaratul ala de desen care este din ce in ce mai evident ca a fost cumparat de pe Internet cu cateva zeci de Euro si a fost vandut pelicanilor, bine ambalat, sub forma de brand de tara pentru modesta suma de 900 mii de euroi. Ca sa fie gramada de fan completa, banoasa si pretabila unei investitii majore, frunzulita buclucasa a fost bine asezonata cu “identificari de target”, “studii de evolutie”, “studii sociologice”, “branding”  si alte condimente cu nume exotice si livrata esalonat pentru o perioada de 3 ani atat de frumos si eficient incat ai senzatia ca cei 75 de milioane euro ce vor fi astfel spulberati in neant sunt un adevarat chilipir. Sa nu va imaginati ca neantul de care vorbim e chiar o notiune abstracta. Cine are urechi de auzit si ochi sa vada a inteles deja cum e cu circuitul banilor in natura. La fel ca in cazul apei, tot ce se evapora dintr-un loc cu bani ai statului se condenseaza in straturile superioare ale atmosferei si ploua concentrat, tot cu bani, intr-un anumit cont aducand belsugul mult dorit posesorului. Coincidenta face ca firma spaniola care a avut cel mai bun pret la licitatie (dupa ce au fost descalificati alti 7-8 cu pret mai mic) sa aiba un contract de consultanta juridica cu o firma de avocatura printre ai carei actionari a fost la un moment dat o mare maestra a profesiei juridice pe nume Elena Udrea. Sigur nu era vorba de actualul ministru ci de o persoana cu nume identic a carei voce seamana perfect si care are doar o mare admiratie pentru doamna ministru, motiv pentru care il mai suna din cand in cand pe Turcescu sa-i zica una-alta.

A doua mare achizitie ce se pregateste este promovarera turismului romanesc pe Facebook. Ne-am dat dracului! S-ar putea interpreta ca in spatiul virtual e mult mai usor sa atragi turistii si site-ul de socializare are intradevar un numar impresionant de vizitatori. Sa presupunem ca un japonez amator de chestii exotice gaseste pe net reclama si-si cumpara un bilet de avion pe ruta Osaka-Vintu de Jos. Cum i se va explica nefericitului ca daca are chef sa vada “albastru de Voronet” trebuie mai intai sa scoata din buzunar “verdele de Washington” ca sa poata trece din avion pana in parcarea Otopenilor cu tot cu valiza, apoi sa se faca “rosu Burgund” dupa cele 10 ore de mers cu masina pana la Suceava dupa ce intre timp a vomitat pe la Focsani un “galben-lamai” dupa savurosul pranz cu mici traditionali ramasi in frigider de cand a sarbatorit Base in teritoriu ultimele inundatii.

Ceea ce este evident in strategia turistica actuala este ca a fost gasita in sfarsit o modalitate eficienta de smantanit fonduri europene ( pentru idiotii care cred ca banii europeni vin din alta parte le amintesc faptul ca sunt tot banii nostri plimbati un pic pe la Bruxelles in conditiile in care Romania de cand este UE-ista a platit cu mult mai mult decat a primit, la fel ca Germania). Greseala Monicai Ridzi a fost ca atunci cand s-a apucat de furat nu a fost deloc sofisticata. A facut o licitatie melteneasca cu scene al caror pret putea fi controlat, cu firme din Bucuresti si din acest motiv plateste acum. Plateste in sensul ca va tot face copii pana cand se va prescrie fapta, contribuind astfel la echilibrarea sporul natural de populatie aflat in declin.

Acum lucrurile se fac mult mai elegant. Totul se contracteaza acum prin Spania, America si alte zone pentru care cei de la DNA pot sa-si faca de pe acum rezervari la avioane pentru cand va pleca Base acasa iar succesorul sau se va apuca sa vada care-a fost treaba cu afacerile protejatei lui. In acelasi context, tot ceea ce se cumpara acum sunt numai lucruri ce nu se pot evalua sau compara.  CIne poate sa spuna ca frunza e scumpa sau e ieftina? A costat un milion. Dar de ce n-a costat 10 lei? De ce n-a costat 10 milioane? Spuneam zilele trecute ca un “bolovan slefuit”  de-al lui Brancusi s-a vandut cu 30 de milioane. Atunci ce ne tot legam de frunzulita ca a fost ieftina sau scumpa? Cam in aceeasi directie se merge si cu Facebook-ul. Se va plati la numar de psihopati care dau click pe reclama cu frunza dar nu va sti nimeni niciodata cati dintre acestia erau potentiali turisti, pedofili belgieni sau irakieni de-ai lui Bin Laden.

In aceste conditii ambele sunt afaceri perfecte. Nimeni nu are cum sa spuna ca n-au fost actiuni eficiente. Nimeni n-are cum sa dovedeasca in privinta pretului ca e mare sau mic. Toate bune si frumoase. De sa irosim altfel banii pe sosele si imbunatatirea serviciilor ca tot n-o sa vina nimeni.Si , in plus, fraierii aia cu pensiuni n-or sa dea niciun comision.

Deci cine-i jupân si vinde fân? Stiu eu pe cineva care cumpara.

2 Comments

  1. 13/08/2010 at 8:35 PM

    absolu just, six-ule !

    macar din punctu’ asta de vedere o sa fie vesel in rumunia…

    sa’i vedem pe urmasii lu’ base cum o sa cate acu’n caru’ cu fin

  2. 12/01/2011 at 10:13 PM

    […] e mai bun decat ala de anul trecut pe care am cheltuit doar doua sute de mii? Am mai pomenit asta si  aici. In aceste conditii un comision de 20-30% nu bate la ochi niciodata. Softol si know-how-ul au […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: