Platiti sa fie cu Basescu


Una din emisiunile de succes de la Discovery este “Dirty jobs” in care un cetatean se pune pentru o zi in situatia diversilor lucratori ce au de prestat cate o activitate mizerabila. Chiar daca majoritatea meseriile probate acolo  sunt de natura sa provoace scarba celor din afara exista oameni care pentru o anumita remuneratie isi inving repulsia si fac treaba respectiva.  Nu stiu daca realizatorii postului respectiv au luat in calcul si meseria de “scriitor de partid” dar situatia politica din Romania contemporana creaza premisele categorisirii acestei preocupari in randul “meseriilor murdare”.

Cenzura si manipulare au existat si vor exista in orice epoca. De cele mai multe ori este vorba despre o  strategie de  comunicare, care in momentul in care situatia e scapata de sub control, impune manipulare sau propaganda. In majoritatea cazurilor si in principal in zona regimurilor cu inclinatii spre dictatura scrisul in favoarea puterii se obtine prin intimidarea autorilor. Daca nu se scrie in favoarea puterii se considera automat ca ceea ce se scrie este impotriva iar acest lucru este transformat in delict si pedepsit corespunzator.

De cand cu democratia si cu evolutia media lucrurile s-au complicat. Democratia nu permite, cel putin teoretic, practicarea intimidarii si incriminarea delictul de opinie. Evolutia tehnologica a spart posibilitatea monopulului de stat asupra surselor de informare, internetul permitand oricui si cu resurse modice sa-si exprime opinia si sa conteste fara oprelisti derapajele puterii.

Pe vremea lui Ceausescu toata lumea “canta Romania si conducatorul iubit”. Nimeni nu credea in balivernele respective  dar in acest mod se umplea spatiul informational si se elimina posibilitatea existei unor opinii contrare. A fost metoda vremii. Iliescu s-a trezit intr-o democratie, neplanificata la momentul acapararii puterii, vaduvit de acest instrument. A ales sa foloseasca varianta mai simpla cu cenzura tehnica. TVR-ul, singura televiziune din anii ’90, era controlata la sange si astfel la popor nu ajungeau decat acele stiri care favorizau regimul. Ziarele, initial libere, erau controlate datorita monopolului asupra hartiei. Printr-o coincidenta stranie toate acele publicatii care exagerau in critica puterii politice incepeau sa aiba dificultati in aprovizionarea cu hartie si, incet, incet dispareau sau se dadeau pe brazda. Constantinescu n-a fost dictator si tocmai de aceea epoca lui a fost o mare debandada. Avansul tehnologic si aparitia mai multor televiziuni l-au pus pe Nastase in situatia de a gasi solutii noi. Si astfel a fost inaugurata epoca in care banul a devenit generatorul stirilor pozitive. Publicitatea de la stat era o sursa de venituri atat de placuta si facila pentru foarte multe publicatii incat era o placere sa scrii despre cel mai performant prim-ministru si sa treci cu vederea marile manarii ale privatizarilor care au dus la jefuirea economiei si la generarea unor datorii la care mai platim si astazi.

Basescu, ultimul dintre dictatorii in a caror epoca am onoarea sa traiesc, a fost nevoit sa apeleze la cea mai perversa dintre metode. Aceea de a plati oameni care, pe fata sau sub protectia anonimatului, sa scrie sau sa afirme lucruri care sfideaza logica, bunul simt si orice alt sentiment cat de cat pozitiv. Astfel au aparut doua categorii de indivizi care aduc osanale conducatorului si gastii lui.

Cei care aveau o oarecare notorietate au fost convinsi sa-si calce in picioare demnitatea ( daca au avut) si sa-si puna chezasie bruma de incredere publica de care beneficiau in scopul propagandei prezidentiale. Nu ma refer aici la politicieni pentru ca ei sunt obligati de apartenenta si ierarhia de partid  sa sustina un anumit punct de vedere si, in plus, declaratiile lor nu se bucura de o asemena credibilitate incat sa manipuleze cu adevarat. E vorba de o lista lunga de ziaristi sau intelectuali: Radu Moraru, Andreea Pora, Patapievici, Avramescu, IT Morar si multi altii care pentru o functie calduta sau cativa arginti sunt suficienti pentru a-i transforma in  instrumente ale propagandei.  Acestia isi asuma pe fata falsele opinii si indiferent de context parerea lor se poate plia cu 180 de grade in orice directie, repectiv in directia recomandata de Cotroceni. E dreptul lor sa-si terfeleasca astfel onoarea. Ar mai fi Dan Andronic care  in ultimul timp se deda la tot felul de manipulari subtile dar macar el este platit oficial pentru acest lucru si face parte din meseria lui.

O alta parte, mult mai numeroasa, e compusa din anonimi care sunt platiti sa-si dea cu parerea pe  zonele de media nou aparute. Acestia sunt postacii care stau permanent cu ochiul pe ziarele online, pe bloguri sau pe site-uri de socializare si insereaza cu sarg la orice articol comentarii ce cuprind toate grozaviile posibile in favoarea protejatilor puterii. O echipa numeroasa activeaza in acest domeniu pe ziare.com. Nu e nevoie sa-i  nominalizez pentru identificare deoarece sunt simple pseudonime evitand, probabil de rusine, sa utilizeze numele lor real. Pot fi identificati extrem de usor dibuiti pe baza prostiilor pe care le posteaza. Nu cred ca exista site sau blog care sa nu beneficieze de “contributia” acestor  paraziti introdusi in poveste de catre putere. Asta nu inseamna ca celelalte partide mu au si ele oamneii lor ce activeaza in acelasi scop si numai faptul ca se afla acum in opozitie ii impiedica sa practice sportul despre care vorbim. Dar sa arati un hot nu mi se pare la fel de rusinos cu a spune despre un hot ca e nevinovat.  Ca sa evaluati amploarea fenomenului imaginati-va ca pana si amaratul meu de blog a fost vizat in cateva randuri. Nu m-as fi deranjat sa elaborez o astfel de “analiza complexa”  daca nu as fi dat peste astazi peste unul extrem de talentat si de devotat. Subiectul era simplu si, culmea, era mai mult favorabil puterii decat impotriva dar era vorba de o nuanta destul de subtila greu de observat de catre un astfel de inteligent. Se punea problema daca Roberta Anastase este sau nu vinovata de furt. Chiar si punerea unei astfel de intrebari este un nonsens pentru ca ceea ce s-a intamplat in Camera Deputatilor este mai furt decat orice furt posibil. Se poate da ca exemplu in DEX la verbul “a fura”. Cu toate astea un cetatean cu un pseudonim foarte inspirat, in opinia lui, Nelamuritu’ isi da cu parerea.

Cititi-l doar pentru studiu psihologic si incercati sa va imaginati pentru ce suma ati putea sa practicati o meserie atat de scarboasa.

UPDATE: Fiindca tot lucra in tura individul caruia fisa postului ii impune sa se ascunda precum sobolanii si sa iasa din cand in cand la suprafata sub diverse nume se cheama acum NUZAU …

UPDATE2: Se pare ca postacii devin din ce in ce mai nervosi si agresivi pe zi ce trece … :)   Si aia portocalii si restul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: