Intoarcerea politrucului


Am citit o postare de pe blogul personal al lui Liviu Mihaiu din care am retinut o fraza atribuita unui securist in urma cu cativa ani : “Domnule profesor, tot noi vom conduce ţara, vă spun io! E acuma aşa o agitaţie cu anticomuniştii aştia, dar până la urmă se vor aranja lucrurile!”. Era adresata lui Nicolae Manolescu.

In paralel am urmarit discutia de la Realitatea TV cu privire la Traian Igas si competenta lui profesionala.  A facut si omul cateva facultati la urgenta ca tot suntem in era fast-food-ului. Nu e nimic condamnabil si tind sa aplic prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie.  E o moda printre toti marii nostri lideri contemporani sa isi incarce  CV-ul cu diplome de licenta, masterate si doctorate din tot felul de domenii pretentioase. E o forma prin care persoanele, constiente ca functia pe care o ocupa este mult peste capacitatea proprie, incearca sa-si gaseasca un alibi in aceste pretinse studii. Nici ei si nici ceilalti nu cred in valoarea reala a diplomei respective insa subiectul nu se discuta niciodata iar documentul este parte a unei conventii nescrise, a unei complicitati la mascarea incompetentei pe care toata lumea o accepta.

Am coroborat insa fraza securistului cu “stirea” despre Traian Igas si am avut o cu totul alta concluzie. Cand se referea la revenirea la putere nu era vorba de fostii ofiteri pentru ca, trebuie sa recunoastem cu mintea de acum de dupa 20 de ani de la impuscarea lui Ceausescu, faptul ca Securitatea nu a plecat niciodata de la putere. Revenirea se referea la un alt element de baza al sistemului comunist. Institutia politrucului. Nu a celui inventat de rusi pentru a tine sub control armata ci acel politruc perfectionat in Romania care conducea viata intregii societati.

Realizez acum ca diferentele intre structurile statului din perioada comunista si cele din actualitate sunt doar la nivelul abordarii din punct de vedere sociologic a metodelor de  manipulare a grupurilor. Sunt doar elemente de nuanta. Epoca informatica nu mai permite propaganda bazata pe controlul totalitar al canalelor de informare si actiunea abuziva a fortelor represive. Accesul liber la informatie impune metode mult mai sofisticate pentru realizarea intocmai a acelorasi activitati. Propaganda se poarta acum prin decredibilizarea surselor media , prin inundarea cu informatii pana la caderea in derizoriu si prin utilizarea de formatori de opinii marionete gen Radu Moraru, Andreea Pora si altii. A nu se intelege ca echipele de la Antene sau Realitatea actioneaza mai moral sau mai elegant. E doar o mica diferenta a orientarii stabilita pe baza ipostazei de moment in care este surprins campul de lupta politica. Represiunea nu se mai practica prin ridicari pe ascuns din casa si deportari la canal. Acum se practica prin arestari televizate si terfelire in piata publica a imaginii. Nu mai e nevoie de anii de cazma tocita in creta Dobrogei. Sunt suficiente cateva zile sau saptamani la Rahova si maxim o duzina de talk-showuri, facute benevol, pentru a se produce la fel de eficient acea “reeducare” ce statea la baza muncii creative a Securitatii.

In tot acest angrenaj machiavelic elementul esential ramane acel politruc pe care il aminteam mai sus si despre care am avut senzatia ca a disparut  definitiv ca specie in 1990. In realitate el doar a luat nota de indemnul lui Liiceanu si a fost “un timp stingher”. Dar timpul solicitat de filosof nu a fost decat un scurt time-out, o mica permisie sau, daca vreti, o binemeritata pauza pentru refacerea vigorii pierdute in ultimii ani ceausisti. Acum regasim politrucul mai verde decat a fost vreodata, mai rapace si mai sigur pe el decat era in epoca pe care o presupunem apusa.

“Trebile” tuturor institutiilor comuniste erau conduse de un sef BOB ( Biroul Organizatiei de Baza a partidului comunist pentru cei mai tineri) care era in mod special ales dintre cei cu origini sanatoase ( fara intelectuali sau chiaburi in familie) si studii cat mai precare (cel mult o scoala de maistrii). Limitarea intelectuala a individului respectiv il facea perfect manipulabil si total dedicat conducerii de partid interpretand numirea in functie ca sansa unica a vietii si indeplinind prin prisma favorului primit orice indicatie politica cu o ardoarea similara fundamentalismului religios.

Toti acesti BOB-isti sunt astazi reincarnati in miile de directori si directorasi numiti exclusiv pe baza aderentei la PDL in toate structurile statale de la ministere pana la ultimul dispensar veterinar. Regasim aceeasi putere loco-regionala a vechiului prim secretar de la judet. Acum este vorba de liderul judetean al PDL-ului care nu mai are importanta daca este primar sau presedinte de consiliu judetean. Ba chiar acum sunt mult mai puternici. Daca Ceasusescu isi permitea pe vremea lui sa mai marginalizeze cate un prim de la Iasi si sa-l faca director la Editura Tehnica, Basescu nu mai poate decat sa arate pe ici pe colo pisica mai mult  de ochii lumii sau poate intentionat numai de ochii lumii. Sistemul e atat de bine asezat incat si o “marginalizare” de trei ani la Pitesti a primarului din Valcea este insuficienta pentru a impiedica primirea de catre acesta a titlului de cetatean de onoare al orasului. La fel se intampla cu dosarele mereu neterminate ale lui Falca si cu pauza luata de Solomon la Craiova. Modelul bazat pe politruci se repeta sub toate formele de manifestare pe care le-am acuzat pe vremea zarvei din decembrie 1989. Se practica sub o forma la fel de desantata cultul personalitatii indreptat intru slava conducatorului iubit si mai nou si catre marirea noi Elene aflate in grații. Legea este din nou trecuta in subsidiar atunci cand e vorba de omul simplu care vrea si el o farama de dreptate si devine aspra si necrutatoare atunci cand trebuie sa apere sau sa justifice abuzurile unui potentat al vremii. Faptul ca o parte dintre acesti marunti profitori se straduiesc sa-si justifice ascensiunea si pozitia ascunzandu-se dupa niste diplome tiparite la rotativa de diverse universitati de prestigiu de prin Dragasani sau Plopeni nu reprezinta decat niste gesturi de autoincriminare. E o practica specifica celor ce se simt cu musca pe caciula. Se pare ca la nivel de ministru politruc e nevoie de minimum o diploma de Drept si de un Colegiu de Aparare. Igas, Udrea, Oprea, toti mari oameni de stat ce ne conduc in zbor pe culmile crizei au acest trunchi curicular comun si se pare esential. Si toti au prins drag de invatatura dupa ce au ajuns in parlament, zona de larga respiratie intelectuala ce le-a determinat o dilatare exploziva a IQ-ului pana la nivelul de basm la care au facut in doi -trei ani tot atatea facultati cat fac altii in zece.

Iar pe fondul asta restul pinguinilor stam si asistam neputinciosi cum blestemata asta de istorie tine cu tot dinadinsul sa se repete si ne rezumam in a afirma retoric fatalismul mioritic ce ne marcheaza ADN-ul daco-romano-cumano-slavo-turc. Ne incapatanam sa nu invatam nimic din greselile trecute complacandu-ne in savurosul si relaxantul hidromasaj cerebral ce ne este servit de smecherii ce au apucat la haturi.

“Pai d-aia am murit noi in decembrie?”

Enhanced by Zemanta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: