Wikileaks: Ambasada SUA la Bucuresti a comunicat la Washington ca Oana Zavoranu e gravida

Gigi Becali si Adrian Nastase ar trebui sa se caute prin buzunare si sa transmita niste telegrame cu multumiri violatorului Assange. De ce? Pai dupa ce cutremurul din Japonia a devenit statistica iar plutoniul radioactiv se gaseste acum la liber si-n Piata Matache la 5 lei /1000 de miliseverti, dupa ce Iri si cu Moni au convins pe toata lumea ca sunt amandoi la fel de iresponsabili fata de copilul lor nevinovat iar Oana a ramas in sfarsit gravida fara Pepe cu ce ar mai fi putut fi tinut in oscilatie neuronul atrofiat al cetateanului votant ca sa nu cada in melancolie si sa lase acizii gastrici sa-si exprime public parerea? Ar fi trebuit facute degraba niste arestari sau macar niste retineri de 24 de ore televizate. Si cine ar fi fost cei mai potriviti intr-un astfel de scenariu?

Uite ca au picat cablogramele astea la fix. Ele nu spun nimic. Tot ce e acolo era stiut de mult si nu reprezinta altceva decat o revista selectiva a presei din epoca. Dar impachetat frumos si cu aportul masiv de credibilitate (!?) oferit de presupusa sursa a acestor documente, ambasada SUA, produsul e numai bun de lansat pe piata iar romanul se inghesuie sa-l consume cu nesat precum a facut si cu zaharul cazut pe jos la deschiderea de supermarket de saptamana trecuta. Din cauza senzationalului subiect lansat pe ecrane cei de la Realitatea TV nici n-au observat ca aseara prin sediile postului era sa iasa cu capete sparte de bodyguardzi in urma negocierilor intre Vantu si Ghita. Si daca un astfel de eveniment trece nevazut nici nu mai e cazul sa ne mai gandim ca benzina e la pret de parfum si cartofii au ajuns la pret de fructe exotice.

Astfel de telegrame s-au lansat peste tot in mod organizat. Dar lumea pe alte meleaguri are treaba si nu pierde prea multa vreme cu stfel de aiureli. In Anglia vreo 500 de mii de oameni au considerat ca mai bine ies in strada ca sa se prinda guvernul ca nu prea le pica bine austeritatea. In Franta lumea e mai preocupata de impulsurile razboinice ale lui Sarkozy, cel care dorind sa-i arate naravasei Carla cat de viril este vrea sa-l rapuna pe Gadafi aflat in mijlocul fecioarelor. In Italia, unde lumea e mai aplecata spre arta, audienta mult mai mare fac povestirile cu sedintele de bunga-bunga ale lui Silvio Berlusconi decat prostiile scrise acasa de niste ambasadori trandavi. Doar la noi s-a inflamat lumea atat de tare incat am si uitat ca ne asteapta meciul decisiv cu puternica echipa a ospatarilor din Luxemburg, meci in care Lucescu ar face mai bine sa bage in teren 11 folcloriste fragede si dornice de afirmare de-ale lui Pinalti decat fetele batrane lovite de artroza cu care a jucat in Bosnia.

In concluzie, vom manca linistiti wikileaks pe paine pana la Paste. Cu o scurta pauza vineri cand se da dezlegare la peste ca sa sarbatorim iesirea Romaniei din recesiune. Nenea Boc, nu se da zi libera pe 1 aprilie?

Enhanced by Zemantapoza de pe staruri.org

Managementul lui Ghita la Realitatea da primele roade

“Ce nu se poate face cu bani se poate face cu foarte multi bani!”. Nu stiu din care mare filosof antic e citatul dar e la mare cautare printre filosofii timpurilor noastre. Aia care, prin voia domnului ( cu d mic ca e domnul de la centru!) si pe baza de cotizatie, au ajuns in cate-o functie despre care nici nu ne-am fi imaginat ca exista in nomenclatorul administratiei statului iar acum ne fericesc pe toti cu talentul lor managerial.

Prin 2007 a avut loc marea fratie a suspendarii lui Basescu. Cu riscul de a-mi mai auzi niste injuraturi, consider si acum ca si atunci ca a fost o mare greseala. De dragul aratarii muschilor catorva baieti, Basescu, ce se afla inca de atunci pe o panta negativa, a fost relansat cu fala pe soclul de reformator al statului prin victimizarea sa si prin definirea falsa a doua tabere antagonice ireconciliabile. Pe de o parte mogulii, oligarhii, Grivco si tot ce mai poate fi rau in tara asta iar de partea cealalta poporul sarac si cinstit alaturi de singurul izbavitor, Basescu. Daca atunci nu s-ar fi exagerat inutil, la ultimele alegeri din 2009 diferenta reala ar fi fost mult mai mare iar fraudarea de 4-5% nu ar fi fost suficienta ca sa inverseze rezultatul alegerilor. Fiecare pasare pe limba ei piere. Dupa acel moment eforturile Antenelor si ale Realitatii TV, chiar reunite, de a-l anatemiza pe presedinte au fost inutile si chiar au dus la scaderea propriei lor credibilitati.

Va amintiti celebrul moment cu Basescu in studioul lui Razvan Dumitrescu pus in direct in fata imaginilor cu palma data unui copil? Aia de la care inca se mai numara pixelii. Ei bine ce ar fi putut “cu o ura ne-mpacata sa-si sopteasca atunci in barba” Nea Traian? Sa-l rada pe Vantu, desigur. Daca pana atunci a privit probabil stirile de la Realitatea ca pe o chestie amuzanta din acea seara a avut si inca mai are un scop precis in viata.

A avut nevoie de cativa ani, si de multi bani. Mijloacele “constitutionale” i le-a daruit poporul. L-a haituit pe Vantu mai bine de un an cu ANAF-ul, cu Garda Financiara si cu Justitia. La asta cu Justitia are dreptate dar ar fi putut sa inceapa mai din timp si ar fi putut chiar sa termine pana acum daca pana nu de mult nu ar fi fost si el unul dintre beneficiarii banilor “mogulitori”. Ajuns intr-o situatie financiara delicata datorita blocajului impus de catre stat Vantu s-a trezit la un moment dat cu Ghita la portita. N-a avut prea mult de negociat si tanarul investitor de la Ploiesti a devenit si el un mic mogulas. Ghita nu s-a implicat pana acum in politica in nume personal. Dar nu cred ca isi imagineaza cineva ca sutele lui de milioane din invarteli cu petrol si software vandut exclusiv institutiilor statului se puteau face dar din talent si fara nicio legatura politica.

Uite ca acum  a venit vremea sa-si faca treaba pentru care a fost pregatit. Cu ajutorul banilor in cantitati suficiente a reusit incet, incet sa acapareze postul TV al lui Vantu si sa ajunga sa intoarca armele aproape ca la 23 august. Dupa ce i-a zburatacit pe Stancu si pe Ursu a mai facut cateva schimbari prin punctele esentiale, s-a asigurat ca are in mana toate fraiele ( vezi plangerea penala despre care se spune ca administratorul Sorin Enache i-ar fi intentat-o pentru ca a schimbat contractele de inchiriere pentru spatiile detinute de post)  si a trecut la managerizarea noii politici editoriale.

Toata lumea astepta de la Wikileaks-ul tradus treburi picante cu marinarul, Jack Daniels si Nutzi Udrea. Cand, ce sa vezi? Marile dezvaluiri erau despre oligarhii cei rai ce l-au suspendat pe Base. Era de asteptat si dupa componenta listei de invitati cu Boureanu si Lazaroiu in primul rand ca va fi o oaresce surpriza. Daca pana acum mai existau indoieli despre ce moguli, ce sunt ei si cum dauneaza ei grav sanatatii poporului de-acum inainte lucrurile sunt clare. Trebuie starpiti si statul reformat.

Nu mi-e foarte clar acum daca nu cumva si Vantu e de acord cu schimbarea macazului avand in vedere ca ginecologul nu mai poate sa-i dea prea multe scutiri de a se prezenta la procese. Ce se va intampla cu Ghita dupa ce opozitia va castiga alegerile? Nimic. El si pana acum a stat la masa cu toata lumea. Cand va veni campania va plati si in stanga si in dreapta, ca romanul impartial, si isi va vedea mai departe de banoasele sale afaceri cu statul.

Pentru ca, o sa inchei cu un alt citat din filosofia antica, “banii n-are miros”!

poza de pe newsro123.blogspot.com

Enhanced by Zemanta

Nea Nelule, am ajuns la balotaj!

1965 political poster

Image via Wikipedia

Am participat si anul asta la celebra competitie Roblogfest. Anual toti blogarii cu pretentii, adica si eu, isi etaleaza virtuozitatea la datul cu parerea  in diverse domenii de interes virtual. In ciuda faptului ca la anumite categorii jurizate alegerile au fost precum in organizatiile judetene ale PDL, adica batalie acerba cu schimburi de opinii si antren chiar daca urma sa fie ales cine trebuie, competitia a fost interesanta si amuzanta iar scopul final a fost atins. Scopul final era ca la sfarsitul competitiei sa se faca un chef adevarat, prilej cu care obsedatii de social media sa aiba ocazia de a iesi din barloguri si a socializa pe bune. N-am iesit pentru ca I’m too old for this shit 🙂 dar sper ca lumea s-a distrat.

In competitia la care am participat , sectiunea de blog politic, am luat nota aproape de trecere, 4.66, si prin rotunjire am trecut clasa. Am urmarit lista si am constatat ca sunt la egalitate cu un alt blogar aprig si vestit, Ion Iliescu. Chiar daca era plecat la Munchen, a avut pile si a fost trecut in fata mea, sanchi, din motive de ordine alfabetica. Suntem pe locurile cu numar rezonant 21-22!

Daca tot a venit vorba, in 21-22, Nea Nelule, cine-a tras in noi? Dar dupa 22? 🙂

Enhanced by Zemanta

Experimentul lui Zoso si brechingniuzistii disperati

De obicei ma bag doar la subiecte care au treaba cu politica. Asta n-are. Are insa mare legatura cu modul in care cetateanul este dopat cu stiri care mai de care mai spectaculoase in conditiile in care, de fapt, nu se intampla aproape nimic.

Zoso, pe numele lui adevarat Vali Petcu, a fost asaltat de un cretin pe blog in momentul in care sindicalistul omonim a fost acuzat de o mitulitza de 40 de mii. A raspuns cu o gluma foarte reusita. El nu a spus ca ar fi fiul lui Marius Petcu. Pentru ca acel cretin despre care vorbeam zicea ceva despe un tata  Zoso a rapuns foarte frumos si cred ca ceea ce a spus acolo e real. El n-a vorbit despre Marius Petcu ci despre tatal sau. Sigur taica-su nu ia spaga.

In timpul asta niste baieti si fete bulbucau ochii la Firefoxuri sa vada cine va pune primul banda galbena pe ecranul TV. Au vazut postarea si fara sa-si mai foloseasca cerebelul au lansat chifteaua direct din coloana vertebrala. Asta le-a dictat reflexul lor de disperati dupa senzational. Si le-a  iesit. Zoso s-a ales cu rating mare pe care oricum il avea si cu reclama moca. Publicul s-a ales cu un moment vesel. Iar de bucurie realitatea.net a transmis live de la RoBlogFest2011. Nu stiu cu ce s-au ales bulbucatii dar ar merita.

Mai tarziu au incercat sa drega busuiocul dar conlcuzia ramane aceeasi. Pute locul de profesionisti. Macar acasa la viitorul presedinte Otevescu e breaking-news in permanenta. Face parte din sigla postului. OTV-Breaking-news! Sau o lasa acolo ca sa nu lase decizia pe mana unui neispravit. Dar la un post ce se vrea cu pretentii cand vezi asa ceva iti sare si inima din loc. Ce-o fi? Iar s-a dus Moni la Izvorani? Si-a schimbat Pepe maioul? Dupa cateva minute rasuflam usurati. Era tot din alea banale cu spaga, cu arestari, cu eliberari si cu fraieri care cred ca se lupta cineva cu coruptia. 🙂

poza de pe http://evadaredincotidian.blogspot.com/

Greu de demis III

Adrian Severin a ratat ocazia sa iasa onorabil din scena. Nu definitiv, macar pana mai uita lumea. Ca tot s-a vorbit in ultima vreme mult despre japonezi toata lumea stie ca acestia aveau in trecut un cod al onoarei iar samuraii considerau ca mai bine isi fac harakiri, adica se sinucid, decat sa fie dezonorati. Sunt prea multe fusuri orare pana acolo insa am vazut ca la doar cateva sute de kilometrii de Aradul lui Falca se mai gasesc solutii onorabile, respectiv demisiile si retragerea din viata politica.

PSD-ul a reactionat moale ca de obicei in sensul ca a balbait decizia pana cand nu mai are importanta daca il condamna sau nu pe Severin sau daca acesta isi va da demisia deoarece toata lumea a ramas cu impresia ca PSD il protejeaza. Dar nu sunt de blamat prea intens nici PSD si nici Severin. Si unii si altii au reactionat dupa cum merg lucrurile pe la noi. Totul e ca obrazul sa fie suficient de gros si tupeul pe masura. Cu ajutorul acestor doua ingrediente subiectului nu-i ramane decat sa astepte suficient pentru ca timpul le va rezolva pe toate.

Singura persoana, de pe plaiurile mioritice, despre care imi amintesc sa fi ales calea onoarei, sau a solutiei onorabile, in detrimentul mentinerii in viata publica cu orice pret a fost Mona Musca. E posibil ca ea sa fi fost cel mai neinsemnat turnator al securitatii sau chiar sa fi fost complet nevinovata. Nu mai are nicio importanta acum. A ales sa se retraga din viata publica si a refuzat revenirea in perioada alegerilor din 2008. Macar o parte din populatie apreciaza gestul si considera ca prin aceasta atitudine si-ar fi spalat pacatele din tinerete. Altii vor considera ca gestul a fost insuficient si ca ar mai fi loc de cumparat niste indulgente. Insa stiti care e opinia predominanta in randul concetatenilor nostri cu privire la acest caz? Ca Mona Musca a fost o fraiera. Nimic despre morala, nimic despre onoare.

Cum adica? Un gest atat de nobil nu e apreciat de majoritatea romanilor? Dar de ce ar fi apreciat? Nu e vorba de traditie, cultura si alte lucruri despre care ne place sa vorbim dar care nu prea se potrivesc deloc cu mentalitatea noastra. Justificarea complacerii in lasitate si minciuna e sustinuta de numeroasele contraexemple ce ne impresoara viata de zi cu zi. Sa-i luam pe rand:

Voiculescu. A fost declarat colaborator al securitatii si chiar a fost dat in judecata de propriile rude pentru acest lucru. Demisioneaza? Ei, as. Ne da mai departe lectii despre economie, morala si alte principii insistand pana in panzele albe cu toate caile de atac. A pierdut si la Inalta Curte. Se duce la CEDO. Ne facem ca nu stim ca la CEDO nu poate fi facuta o plangere in astfel de situatii dar el insista si nu va recunoaste niciodata. Are ceva de pierdut prin asta? Nu. Cine nu-l sufera oricum nu-l va suferi indiferent de ceea ce ar fi facut. Cine-l iubeste (familia, domnul Gadea si probabil inca doi, trei) il va iubi indiferent de ce a facut. Iar restul din trust, PC si alianta sunt “pragmatici” si merg pe ideea ca “banii n-are miros”. Si atunci de ce sa dispara din viata publica?

Iliescu. A girat mentinerea la putere a comunistilor si a asigurat preluarea economiei de catre securisti imediat dupa revolutie. Nu astea ar fi lucrurile cele mai grave. A chemat minerii sa ciomageasca oamenii care protestau impotriva lui. Asta deja e o chestiune penala. Si-a dat demisia? Nu. A recunoscut vreodata? Nu. Isi vede de batranetea lui fericita si inca este gurul social democratilor, sperand inca la locul pe care-l va ocupa in cartea de istorie. Si atunci de ce sa se retraga?

Basescu. A distrus flota comerciala a Romaniei si a blocat investitiile in autostrazi pe cand era Ministru al Transporturilor. Adica a distrus transporturile tarii, fapta ce poate fi incadrata usor la subminare a economiei nationale. In perioada in care a fost primar si-a atribuit ilegal, el lui, casa din Mihaileanu. De cand e presedinte a facut abuzuri cat pentru 10 generatii de conducatori. Si-a dat demisia? Nu. Nici macar dupa cele cinci minute promise. Isi vede mai departe de treburile lui neperturbat. E doar usor iritat de mogulii si gaozarii care indraznesc sa il critice in loc sa-i preamareasca realizarile si inteligenta. Si atunci de ce ar ceda?

Roberta Anastase. In fata camerelor de filmat a numarat 160 de voturi pentru din partea a 80 de persoane prezente in sala. Acest lucru a dus la adoptarea ilegala a unei legi. Indiferent ce anume reglementa. Pentru o fapta similara, un profesor care nuntrece in catalog absentele unui elev risca sa-si piarda slujba si chiar poate fi acuzat si condamnat de abuz in serviciu si fals intelectual. Si-a dat demisi? Nu. Are motive sa o faca? Nu. In tara ei, cu partidul ei la putere si cu nea Cornel (taticu’) sef peste banii negri din petrol la Ploiesti ar fi chiar o dovada de prostie. Si atunci de ce sa nu stea linistita la prezidiu?

Am dat doar cateva exemple de indivizi care nu si-au dat demisia desi nu onoarea ci poate cel mai elementar bun-simt ar fi trebuit sa-i determine sa o faca. Nici nu are rost sa enumar restul sleahtei de mincinosi, delapidatori, etc. ce au omis sa-si dea demisia chiar si atunci cand au fost dovediti si care sunt si acum in functii si demnitati publice.

Si atunci, de ce sa-l condamnam atat de energic pe Severin ca se tine cu dintii de functie in timp ce atatia altii, mult mai celebri si mai periculosi, au procedat similar? Tocmai de aceea!

poza de pe cujf.blogspot.com

UPDATE: “Greu de demis III” pentru ca primii doi si-au dat demisia de buna voie si siliti doar de imprejurari. 🙂

Enhanced by Zemanta

Si se jura ca nu fura dar ….

Adrian Severin, Romanian politician

Image via Wikipedia

A fost nevoie de un inceput de dezastru nuclear si de lansarea unui razboi in Libia pentru a ne putea detasa in ultimele zile de divortul Moni – Iri. Nu definitiv dar, oricum, a trecut pe pozitiile 2,3.

Si pentru ca tot a fost vorba de politica externa la greu, Realitatea TV a impuscat doi iepuri deodata invitand persoane apte de dicutii pe mai multe subiecte. Pe langa cel mai mare specialist in diplomatie si deserturi, Adrian Cioroianu, a invitat sa-si de-a cu parerea la repetitia de parastas pentru Gaddafi si pe un alt fost ministru de externe, Adrian Severin. Ocazie perfecta pentru a se face trecerea  de la razboiul francezilor la urmatorul subiect interesant ce va face deliciul propagandei pentru saptamana ce urmeaza, acuzatiile de coruptie la adresa parlamentarului european din partea PSD.

Faptul ca cei de la Sunday Times sunt dintre cei care mai si gresesc cand fac astfel de acuzatii nu are nicio importanta pentru ca prezentata in varianta lor situatia pare credibila, prezentata in varianta Severin situatia are un oarece iz aparte si nu de mister. Strategia negarii aleasa de catre impricinat pare in regula pana acum dar reusita depinde foarte mult de ce surprize audio-video vor mai iesi pe piata.  Cazul , in care au fost implicati trei europarlamentari, a reprezentat si o interesanta radiografie a mentalitatilor politice pentru popoarele carora le apartin cei acuzati.

Austriacul a demisionat la cererea sefului fara niciun comentariu retragandu-se, conform declaratiilor, definitiv din politica. Slovacul, mucles. Sau inca nu s-a auzit pe la noi. Romanul aplica, conform traditiei milenare, tactica cetăţencei române de etnie rromă la piata. Adica face galagie ferm convins ca dreptatea este direct proportionala cu decibelii.

Privind la rece, Severin este unul dintre putinii politicieni cu activitate indelungata asupra caruia nu au fost pana acum suspiciuni de coruptie. Asta nu inseamna ca e si sigur nevinovat, prezumtia constitutionala fiind destul de rar aplicabila la politicieni. Doi colegi de avion Bucuresti-Bruxelles, Monica Macovei si Cristian Preda au sarit imediat la beregata pesedistului cu cererea de demisie avand astfel o nesperata ocazie sa defuleze public dupa ce tocmai au primit o lectie interna de moralitate pragmatica aplicata de la greii partidului din care fac parte si au fost trimisi sa lupte in continuare pe blog.

De partea cealalta, PSD este un pic in offside si trebuie sa ia repede o decizie in ceea ce-l priveste pe Severin, inainte ca masinaria PDL de aruncat cu fecale sa se puna in functiune. Domnul Ponta a fost putin ocupat si in excursie in acest sfarsit de saptamana dar in mod sigur astazi se va discuta despre acest subiect. Astept cu interes pozitia lui Adrian Nastase, cunoscand placerea si savoarea cu care citeste dumnealui ziarele britanice de cand l-au scormonit acum cativa ani si pe dumnealui la fregatele cumparate de la BAE Systems.

Surpriza cea mai mare a reprezentat-o pentru mine reactia lui Boureanu, cel care a fost de serviciu din partea PDL aseara la Realitatea. Pe un ton foarte echilibrat si calm ne-a explicat cum ca el nu crede ca asa ceva poate fi posibil si ca trebuie sa asteptam toate anchetele, sa nu acuzam omul nevinovat, prezumtii si alte treburi despre care nici nu banuiam ca are cunostinta. Nu pare un pic ciudat? La o astfel de reactie nu exista decat doua variante posibile: (1) e foarte sigur ca Severin a calcat pe bec si nu are rost sa mai uzeze de propaganda ieftina iar atitudinea lui impaciuitoare nu reprezinta altceva decat retragerea apelor de langa plaja inainte de venirea tsunami-ului  sau (2) prietenul Sebastian Bodu al carui nume apare si el in poveste  a apucat sa-l sune si sa-i spuna ca mierea s-a prelins  mult in afara borcanului in toate directiile si e mai bine sa taca acum decat sa-si dea singur palme peste gura in cateva zile.

Vorba Marelui Maestru Zen: Vom vedea!

UPDATE: Cel de-al doilea europarlamentar implicat era sloven, nu slovac. Ceea ce l-a determinat astazi si pe el sa demisioneze. Asa ca lui Adrian Severin nu i-au ramas prea multe optiuni.

Horă pentru Hoară și ce ascunde PNL sub fustă

Daca pe vremea lui Ceausescu programul TVR incepea cu imnul national, Tricolorul la ora aia, in curand toate programele de week-end vor incepe cu bolovanii de la PDL. Cand am spus bolovani n-a fost nimic peiorativ ci m-am referit la imnul portocaliu cu “vantul bate/apa trece/pietrele raman”. Uite ca pana acum n-am remarcat ca si in propriul imn PDL-istii sunt agresati de Vantu! 🙂 Important e ca raman totusi “bolovanii” de care vorbeam. Iar imnul asta nu-l ascultam pentru ca asa suntem obligati ci pentru ca nu prea avem de ales. Daca Teszari va cumpara si UPC-ul, cum se aude prin targ si spre disperarea lui Voiculescu, s-ar putea chiar sa nu mai avem de ales altceva in afara programelor agreate de stapanire. Insa pe termen scurt nu exista acest pericol iar meritul ascultarii saptamanale a imnului este numai al baietilor de la propaganda PDL care organizeaza aceasta caravana de alegeri locale prin tara in care, in totala disonanta cu ce se intampla afara, Boc, Blaga & Co. canta, danseaza, aleg conducatori de nadejde capabili sa ne duca si in viitor pe noi culmi de civilizatie si progres si sarbatoresc in avans iesirea din criza ce va avea loc dupa 31 martie. In privinta acestei date precise pe care o tot mentioneaza Boc am auzit astazi o opinie pertinenta cum ca dupa 31 martie este de fapt 1 aprilie, ziua in care Boc ne poate anunta oficial ca am iesit din criza. In contextul asta pare fezabil.

La hora incinsa cu aceasta ocazie la Gorj s-a aflat si domnul Hoara despre care n-am mai auzit aproape nimic de cand, in vara trecuta, mediatizarea televizata la care a muncit enorm si notorietatea pe care si-a dorit-o atat de mult s-au materializat, cu ocazia unui miting in Piata Victoriei, intr-o binemeritata recunoastere din partea maselor. Adica l-au recunoscut si daca nu erau suficienti jandarmi prin preajma, prost platiti dar binisor pregatiti, l-am fi vazut pe domnul Hoara si in cadrul emisiunilor informative in direct din ambulanta SMURD. Prezenta lui Hoara ne demonstreaza ca viitorul PDL si, implicit, al nostru suna bine. Partidul nu lasa sa-i scape din mana niciun cadru tanar si valoros precum secretarul de stat de la Economie  si ne reaminteste cu aceasta ocazie ca fantoma lui Videanu inca mai bantuie prin bazinul energetic al Gorjului. Nu pot sa le urez decat sa se aleaga bine!

De partea cealalta PNL a avut astazi un eveniment similar prin organizarea de alegeri la varful Organizatiei de Femei. Norica Nicolai cedeaza funtia de conducere convinsa, probabil, ca iar sta mai bine sa conduca niste barbati in locul muierilor din PNL (!). Cu aceasta ocazie am aflat ce spera Tariceanu sa gaseasca sub fustele membrelor liberale. Interesul!! Aceasta concluzie rezulta din poanta cu lungimea discursului pe care am senzatia ca a mai spus-o si la alegerile de data trecuta. (“Lungimea discursului trebuie să fie precum lungimea rochiei unei femei, suficient de lungă ca să acopere subiectul, dar totodată şi suficient de scurtă ca să stârnească interesul”). Cum ziceam, ori eu am un deja-vu ori el a uitat ca a mai facut treaba asta. Unul din noi s-a ramolit. Dar daca-i place si lumea apreciaza s-o spuna de cate ori are spectacol.

Urmarind toata vanzoleala asta inutila n-ar trebui sa ne intrebam, legitim, unde-i Po(a)nta?

foto de pe http://www.evz.ro

UPDATE: Uitandu-ma la comentarii am constatat ca am un mare fan, plin de rime si  talentat ! 🙂  Draga Nelutiu, scrie si varsa-ti tot amarul! E pacat sa pastrezi in tine toata supararea.

Iar ne-am (e)motionat degeaba

Ca intr-o comedie proasta viata politica romaneasca zburda din floare-n floare, pardon, din motiune in motiune  conform ritualului impus de la Cotroceni. In afara faptului ca,  utilizata excesiv, metoda constitutionala prin care opozitia poate interveni in procedul legislativ ( intr-o tara normala) s-a demonetizat am constatat ca elementul esential al democratiei, dezbaterea parlamentara, a fost trecut la capitolul divertisment. Multi ar spune ca asistam la un fel de mica dictatura. Dar sa nu exageram fiindca atat timp cat un filosof poate injura pe presedinte si nu e arestat imediat nu poate fi vorba de dictatura.

Eu pot fi de acord chiar cu dictatura, in intelesul genezei ei, pentru situatii a caror rezolvare necesita reactie rapida. Romanii au inventat notiunea de dictatura, sau mai bine zis au definit-o, pentru momentele cand tara se afla in razboi. In acele perioade conducatorul se transforma automat in dictator, nu in sensul in care ar fi timis DNA-ul acasa la Brutus ci in sensul in care deciziile urma sa fie luate rapid si eficient de catre o singura persoana fara a se pierde vremea cu dezbateri. Lucrul asta reprezenta o procedura perfect legala si conforma cu dezvoltarera societatii antice. La fel cu asumarea raspunderii in epoca actuala.

Chiar daca situatia prezenta, de criza economica, ar impune o astfel de procedura circul facut de PDL nu are nicio legatura cu realitatea. Guvernul ar putea sa-si asume raspunderea pentru niste legi urgente care sa aiba efecte imediate in combaterea sau macar deranjarea crizei. Boc si-a asumat in ultimii ani raspunderea pe toate prostiile posibile dar pe nimic ce ar fi putut avea efect imediat. Scopul acestor asumari nu a fost nicidecum nevoia de a gestiona rapid o situatie. Singurele scopuri detectabile si atinse pana acum au fost aratarea muschilor si ridiculizarea opozitiei.

Ii inteleg pana la un punct pe sustinatorii portocalii care se bucura la fiecare procedura sau procedeu de acest fel si e normal sa fie puternic animati de dorinta de a striga “Ole!”-uri la fiecare asumare reusita. E placut sa vezi adversarul umilit, ingenuncheat, neputincios in timp ce favoritii parcurg traseul in mars triumfal. Doar ca aici nu e vorba de niciun meci de fotbal sau despre vreo competitie atletica. Aici e vorba despre decizii care afectea viata a 20 milioane de oameni. Dintre ei doar cateva sute sunt in terenul de joc imbracati frumos, pe gazon verde si curat, bine hraniti, bine platiti. Alte cateva mii sunt in agonie sau extaz in tribune, prost platiti dar bine distrati si omeniti din cand in cand cu cate un autograf sau cate un tricou transpirat aruncat din mijloc. Restul, milioanele, sunt in afara stadionului in praf. Astia din urma din tot spectacolul nu se aleg decat cu ecourile de la injuraturi, cojile de la seminte si eventual cate o flegma scapata in exterior de pe randul de sus al peluzei.

Pe Nea Gheorghe din mijlocul Baraganului si pe Vasile de la fosta scularie, acum demolata, din Calarasi nu-i ajuta sa-si hraneasca familia nici glumele proaste facute de Basescu la adresa lui Ponta si nici mistourile fine si intelectuale facute de Antonescu la adresa lui Boc, toate in direct, in prime-time. Spre deosebire de cei din arena pe care-i intereseaza succesurile mediatice pe cei doi de mai sus ii intereseaza lucruri mult mai concrete si mai prozaice: paine, caldura, haine.  Sau strada, scoala si spital daca-l intrebi pe Tatulici. Ori astea sunt lucrurile care preocupa cel mai putin guvernul nostru. Guvernul e ocupat sa scrie “pagini de istorie” (am auzit expresia asta astazi de la Talmaceanu, unul din vectorii media ai PDL, daca nu stiti cine e dati search pe Google!) in care nu-si gasesc locul obiective marunte precum asigurarea unui trai decent pentru populatie. Un guvern atat de mare are nevoie de proiecte pe masura. Sali polivalente, bazine de inot. Macar de-ar pune si autostrazile pe lista asta. Dar nu se fac autostrazi pentru ca se negociaza prea greu si pana ii convigi pe toti sa dea pretul mare ca sa fie loc si de o spaga vin altii la putere si iau caimacul. Dar la o sala de sport e mult mai simplu. Sunt multe si eficiente. Pot fi multumiti mai multi clienti. Spaga se intoarce sigur in timpul mandatului. La fel si cu parcurile facute in comune. Mai mult de jumatate din satele din Romania cultiva papusoiul ca sa aiba intimitate cetateanul cand isi face nevoile fiziologice pe timpul verii. Iarna e noaptea mai lunga si nu il mai vede nimeni. Iar oamenilor astora li se construieste un parc in care sa se relaxeze dupa o zi de muncit la camp dupa ce-au parcat carul cu boi. De asta aveau nevoie. Astea sunt proiectele marete pentru care acest guvern genial nu mai are timp sa dezbata legile in parlament si prefera solutia “eficienta” a asumarii raspunderii.

Poate ca Basescu in momentele astea ar trebui sa fie constient ca ceea ce face acum are efecte grave si pe termen lung.  Si-a facut numarul si nu ar mai fi cazul sa exagereze. Cu cat va continua mascarada asta de guvernare cu atat nu va mai conta cine va fi cel ce il va inlocui. S-ar putea ca precedentul creat de el sa fie amplificat de urmatorii guvernanti, poate chiar de catre Ponta, si sa ne bagam picioarele in ea de democratie definitiv ca si asa e total neproductiva. Credeti ca in marinimia lui si in spiritul trambitatelor reforme cu care incearca sa ne insulte inteligenta n-ar putea sa mai faca din cand in cand si gesturi marunte cum ar fi sa-l intrebe si pe nea Gheorghe daca nu cumva i-ar prinde mai bine o teava pe care sa-i vina apa de baut in curte in locul  parcului cu gazon tip rulou? I-ar scadea prea mult prestigiul daca ar intreba si cate un profesor de la tara despre cum e cu invatamantul romanesc si nu l-ar lasa sa-si faca mendrele doar pe un mare cercetator ce s-a remarcat pana acum  doar prin analiza pixelilor imprastiati de pumnul prezidential pe fata unui copil obraznic? E prea destept pentru contemporanii lui ca sa le mai ceara si parerea?

Se pare ca da. In concluzie, nu va mai bateti capul cu politica! E deja unul batut in cap care-si asuma din cand in cand raspunderea cu maxima iresponsabilitate. Sa ne vedem sanatosi la urmatoarea motiune!

Si aici genialul Mardale care pune punctul pe tz!

Poza cu “poporul privind cu incredere deplina catre Boc” e de pe animale.ro

Enhanced by Zemanta

EU – mania

Elena Udrea 2010

Image via Wikipedia

Am avut astazi o discutie interesanta, fara patima si cu argumente, asa cum ar trebui sa se poarte toate discutiile intre oameni inteligenti chiar daca optiunile politice sunt total opuse. Subiectul conversatiei a fost preferata momentului, Elena Udrea, si modul in care este ea perceputa de media. Spun ca e preferata momentului nu pentru ca ar fi iubita de majoritatea cetatenilor ci pentru ca si cei ce o urasc, si cei ce o lingusesc, si cei ce chiar o apreciaza, toti se raporteaza la actiunile si declaratiei Elenei Udrea in sfera politica a ultimelor luni.

Prin ce se deosebeste Udrea de restul politicienilor? Prin aspectul fizic? Depinde foarte mult de gusturi si de varsta. Sunt multe alte femei din politica ce ar putea starni pasiuni mai repede decat ministrul dezvoltarii. Prin bani? Majoritatea celor de pe acelasi palier cu ea dispun de sume indecente pentru satisfacerea micilor placeri din jocul de-a politica.

Domeniul in care se detaseaza net este capitolul comunicare. Mai pe romaneste, stie extrem de bine sa-si vinda marfa. Iar la categoria asta este cu adevarat “urmasa lui Traian Basescu”, asa cum ii place sa-si spuna. Ambii dispun de o abilitate iesita din comun in ceea ce priveste crearea imaginii de suprafata. Nu am trecut acum in extrema cealalta si nu urmeaza sa marturisesc cumva ca dorm cu poza Elenei Udrea sub perna. Trebuie insa sa recunosc ca atat ea cat si presedintele sunt personaje fata de care nu poti fi neutru. Ori ii sustii, ori ii urasti. Ambele sentimente se practica extrem de intens.

Dar poate tocmai aceste abilitati sunt cele care-i determina sa fie contraproductivi sau chiar distructivi pentru restul societatii. Atunci cand problemele de imagine nu se rezolva exclusiv prin talent esti nevoit sa privesti atent in jur si sa-ti temperezi actiunile, sa tii cont si de parerea altora si sa nu crezi ca esti cel mai destept si iubit dintre pamanteni. Pentru ca nimeni nu e ci doar pare intr-un anumit context si pentru o perioada scurta de timp. In cazul Udrea si Basescu lucrurile nu stau asa. Ei nu tin cont de nimic convinsi fiind ca vor putea explica orice gest si orice actiune si ca, fiind in timpul vietii lor, nu au datoreaza nimic nimanui.

De aceea in cazul lor gasim cele mai mari distante intre imaginile reale si imaginile difuzate si de aceea sunt capabili sa nasca patime atat de puternice in ambele directii. Iubirea sincera e rara insa ura sincera se gaseste la tot pasul.  Sa determini o televiziune sau doua ca, ora de ora, sa nu aiba alt scop decat sa gaseasca motive de a te toca marunt nu sta la indemana oricui. Iar cu cat iti place sa te cocoti mai mult pe piedestal cu atat caderea va fi mai spectaculoasa. Cadere ce se contureaza in acest moment ca fiind inevitabila si cu deranj mare. E doar o problema de timp la cat de intinsa este coarda.

Oricat as fi de rational le pot aprecia ambilor capacitatea de manipulare dar nu le pot aprecia nici actiunile si nici metodele, tocmai pentru ca incerc sa fiu rational. Cati oare dintre cei ce vor vota isi vor pune macar problema unui minim ragaz de judecata de acest fel?

Enhanced by Zemanta

Domnu Basescu, va deranjam cu putin de autonomie?

Avram Iancu - portrait by Barbu Iscovescu

Image via Wikipedia

15 martie este Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, zi in care sarbatoresc inceputul Revolutiei de la 1848 din Ungaria. Este ziua pe care maghiarii o considera cea mai importanta din istoria moderna a tarii lor deoarece reprezinta inceputul infaptuirii statului maghiar asa cum se regaseste si in zilele noastre. Anul 1848 a fost anul revolutiilor nationale in Europa. Imperiile care cuprindeau mai multe natiuni intre aceleasi granite incepeau sa se destrame si notiunea de “stat national” incepea sa devina o realitate palpabila. Valul revolutionar a ajuns pe 15 martie si la Budapesta, mai exact la Pesta. Revolutionarii maghiari, avand deja conturata ideea de constiinta nationala, au proclamat desprinderea de sub dominatia austriaca habsburgica. Toate bune si frumoase si chiar Nicolae Balcescu a fost unul dintre cei ce a sustinut din prima clipa Revolutia Maghiara asa cum credea el ca se va desfasura.

Liderii maghiari au fortat insa la acel moment nota si in entuziasmul lor patriotic au facut abstractie de faptul ca poporul maghiar era majoritar doar in Campia Panoniei si au incurcat eliberarea proprie cu incercarea de subjugare a altora. Nu au tinut cont de faptul ca libertatea fiecaruia se sfarseste acolo unde incepe sa atenteze la libertatea altuia. Si astfel au considerat ca eliberarea Ungariei e un bun prilej de alipire a Transilvaniei care avea, si atunci, populatie majoritar romaneasca. Acesta a fost de fapt si unul dintre motivele pentru care lucrurile s-au sfarsit prost atat pentru unguri cat si pentru romani, ambele grupuri de revolutionari fiind invinse sangeros de catre trupele austriece si tariste.

In Ardeal ziua de 15 martie nu e privita cu prea mare entuziasm de catre romani. Avram Iancu, cel cu statui prin toata Transilvania pentru cei mai tineri, a devenit erou national tocmai pentru ca s-a opus acelei alipiri fortate continuand sa sustina idealurile nationale romanesti. Ca de obicei cand doi se cearta au castigat austriecii. Din acest motiv cred ca nici maghiarii din Transilvania nu ar trebui sa fie foarte mandrii pentru ce s-a intamplat la 1848 prin zona Clujului.

Incepand cu 1990 ziua de 15 martie a fost utilizata de extremistii din ambele parti ca un prilej de a se da in stamba. Episodul din 1990 de la Targu Mures a fost mediatizat la vremea respectiva mai ceva decat divortul lui Iri de Monica. Fiindca stiinta PR-ului era la inceput pe meleagurile noastre romanul Cofariu, batut de un grup de unguri pana cand a fost lasat in sange, a fost prezentat in toata lumea drept un ungur agresat de catre nationalistii romani.

Desi aparent n-a contribuit cu nimic la evenimente il consider si acum ca principal vinovat pe Ion Iliescu pentru deznodamantul evenimentelor de atunci. Tocmai pentru ca nu a contribuit cu nimic. Era la acea vreme mult mai preocupat de consolidarea propriei puteri si de coordonat hoardele de mineri impotriva oamenilor ce incercau la Bucuresti sa gandeasca si sa spuna acest lucru si altora.

Dupa 21 de ani situatia se prezinta cam asa. Partidul maghiarilor, UDMR, este cel care permite PDL-ului sa se mentina la guvernare si sa ne faca harcea-parcea pe toti, indiferent de etnie. Au obtinut in ultimii ani cele mai mari concesii pe care le-a obtinut o minoritate nationala intr-un stat din Europa pana in Burkina Faso. Romania ar putea fi data in acest moment ca exemplu sau etalon cu privire la tratarea minoritatilor nationale. Toate astea nu sunt suficiente pentru multi lideri maghiari precum Tokes. In acest context Presedintele Parlamentului de la Budapesta isi permite sa declare in acelasi Targu Mures ca maghiarii trebuie sa lupte in continuare pentru autonomie. Asa ceva nu se face. Macar din politete daca nu din respect pentru gazde. Reactia actualului presedinte? Malc. Se afla in aceeasi situatie in care se afla Iliescu. Nu mai este legitim dar incearca sa para. Are aceleasi puteri discretionare pe care le avea Iliescu. Nea Ilici si le mentinea prin lipsa de informare. Acum Basescu si le mentine printr-o abila si masiva dezinformare. Pentru scopuri minore si de gasca niciunul dintre politicienii aflati acum la guvernare nu va comenta nimic indiferent ce vor face sau vor spune ungurii cu ocazia zilei de maine. Nu mai conteaza nici interesul national, nici mandria nationala, nimic. Important pentru ei este ca joi Boc sa ramana prim ministru iar pentru asta UDMR nu trebuie atins nici macar cu o floare.

Basescu se considera un presedinte dur si un lider regional neinteles. De cate ori are ocazia face glume proaste cu diplomatii rusi, si fiecare hahait de-al lui ne costa cativa centi in plus la metrul cub de gaze. Cand ar trebui sa se dea si el un pic mai cocos (nicio aluzie la Udrea!) si sa reactioneze la obrazniciile unui parlamentar ungur tace ca mortu-n papusoi. Astept sa-l vad pe Basescu spunand maine doua trei vorbe langa statuia lui Avram Iancu cand, in mod logic vis-a-vis de situatia creata de PDL, cei de la UDMR vor aminti din nou despre autonomia teritoriala.

Macar sa salute multimea si pe Craisor.

UPDATE: Intre timp Basescu ne explica la TVR ca exista coruptie in vami numai datorita sindicatelor!

UPDATE 2, 15.martie.15:00 : Iata ca tupeul este chiar mai mare si mai oficializat!

« Older entries