Greu de demis III


Adrian Severin a ratat ocazia sa iasa onorabil din scena. Nu definitiv, macar pana mai uita lumea. Ca tot s-a vorbit in ultima vreme mult despre japonezi toata lumea stie ca acestia aveau in trecut un cod al onoarei iar samuraii considerau ca mai bine isi fac harakiri, adica se sinucid, decat sa fie dezonorati. Sunt prea multe fusuri orare pana acolo insa am vazut ca la doar cateva sute de kilometrii de Aradul lui Falca se mai gasesc solutii onorabile, respectiv demisiile si retragerea din viata politica.

PSD-ul a reactionat moale ca de obicei in sensul ca a balbait decizia pana cand nu mai are importanta daca il condamna sau nu pe Severin sau daca acesta isi va da demisia deoarece toata lumea a ramas cu impresia ca PSD il protejeaza. Dar nu sunt de blamat prea intens nici PSD si nici Severin. Si unii si altii au reactionat dupa cum merg lucrurile pe la noi. Totul e ca obrazul sa fie suficient de gros si tupeul pe masura. Cu ajutorul acestor doua ingrediente subiectului nu-i ramane decat sa astepte suficient pentru ca timpul le va rezolva pe toate.

Singura persoana, de pe plaiurile mioritice, despre care imi amintesc sa fi ales calea onoarei, sau a solutiei onorabile, in detrimentul mentinerii in viata publica cu orice pret a fost Mona Musca. E posibil ca ea sa fi fost cel mai neinsemnat turnator al securitatii sau chiar sa fi fost complet nevinovata. Nu mai are nicio importanta acum. A ales sa se retraga din viata publica si a refuzat revenirea in perioada alegerilor din 2008. Macar o parte din populatie apreciaza gestul si considera ca prin aceasta atitudine si-ar fi spalat pacatele din tinerete. Altii vor considera ca gestul a fost insuficient si ca ar mai fi loc de cumparat niste indulgente. Insa stiti care e opinia predominanta in randul concetatenilor nostri cu privire la acest caz? Ca Mona Musca a fost o fraiera. Nimic despre morala, nimic despre onoare.

Cum adica? Un gest atat de nobil nu e apreciat de majoritatea romanilor? Dar de ce ar fi apreciat? Nu e vorba de traditie, cultura si alte lucruri despre care ne place sa vorbim dar care nu prea se potrivesc deloc cu mentalitatea noastra. Justificarea complacerii in lasitate si minciuna e sustinuta de numeroasele contraexemple ce ne impresoara viata de zi cu zi. Sa-i luam pe rand:

Voiculescu. A fost declarat colaborator al securitatii si chiar a fost dat in judecata de propriile rude pentru acest lucru. Demisioneaza? Ei, as. Ne da mai departe lectii despre economie, morala si alte principii insistand pana in panzele albe cu toate caile de atac. A pierdut si la Inalta Curte. Se duce la CEDO. Ne facem ca nu stim ca la CEDO nu poate fi facuta o plangere in astfel de situatii dar el insista si nu va recunoaste niciodata. Are ceva de pierdut prin asta? Nu. Cine nu-l sufera oricum nu-l va suferi indiferent de ceea ce ar fi facut. Cine-l iubeste (familia, domnul Gadea si probabil inca doi, trei) il va iubi indiferent de ce a facut. Iar restul din trust, PC si alianta sunt “pragmatici” si merg pe ideea ca “banii n-are miros”. Si atunci de ce sa dispara din viata publica?

Iliescu. A girat mentinerea la putere a comunistilor si a asigurat preluarea economiei de catre securisti imediat dupa revolutie. Nu astea ar fi lucrurile cele mai grave. A chemat minerii sa ciomageasca oamenii care protestau impotriva lui. Asta deja e o chestiune penala. Si-a dat demisia? Nu. A recunoscut vreodata? Nu. Isi vede de batranetea lui fericita si inca este gurul social democratilor, sperand inca la locul pe care-l va ocupa in cartea de istorie. Si atunci de ce sa se retraga?

Basescu. A distrus flota comerciala a Romaniei si a blocat investitiile in autostrazi pe cand era Ministru al Transporturilor. Adica a distrus transporturile tarii, fapta ce poate fi incadrata usor la subminare a economiei nationale. In perioada in care a fost primar si-a atribuit ilegal, el lui, casa din Mihaileanu. De cand e presedinte a facut abuzuri cat pentru 10 generatii de conducatori. Si-a dat demisia? Nu. Nici macar dupa cele cinci minute promise. Isi vede mai departe de treburile lui neperturbat. E doar usor iritat de mogulii si gaozarii care indraznesc sa il critice in loc sa-i preamareasca realizarile si inteligenta. Si atunci de ce ar ceda?

Roberta Anastase. In fata camerelor de filmat a numarat 160 de voturi pentru din partea a 80 de persoane prezente in sala. Acest lucru a dus la adoptarea ilegala a unei legi. Indiferent ce anume reglementa. Pentru o fapta similara, un profesor care nuntrece in catalog absentele unui elev risca sa-si piarda slujba si chiar poate fi acuzat si condamnat de abuz in serviciu si fals intelectual. Si-a dat demisi? Nu. Are motive sa o faca? Nu. In tara ei, cu partidul ei la putere si cu nea Cornel (taticu’) sef peste banii negri din petrol la Ploiesti ar fi chiar o dovada de prostie. Si atunci de ce sa nu stea linistita la prezidiu?

Am dat doar cateva exemple de indivizi care nu si-au dat demisia desi nu onoarea ci poate cel mai elementar bun-simt ar fi trebuit sa-i determine sa o faca. Nici nu are rost sa enumar restul sleahtei de mincinosi, delapidatori, etc. ce au omis sa-si dea demisia chiar si atunci cand au fost dovediti si care sunt si acum in functii si demnitati publice.

Si atunci, de ce sa-l condamnam atat de energic pe Severin ca se tine cu dintii de functie in timp ce atatia altii, mult mai celebri si mai periculosi, au procedat similar? Tocmai de aceea!

poza de pe cujf.blogspot.com

UPDATE: “Greu de demis III” pentru ca primii doi si-au dat demisia de buna voie si siliti doar de imprejurari.🙂

Enhanced by Zemanta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: