Basescu, in sfarsit, decent


Dupa zece zile in care toata presa s-a indestulat cu nesat din starvul nefericitului Huidu si drama altor trei compatrioti avem, in sfarsit, un eveniment ce ar putea crea confuzia ca ne consumam, mai mult sau mai putin dureros, existenta intr-o tara civilizata.

Astazi, la implinirea varstei de 90 de ani, Regele Mihai I a vorbit natiunii de la tribuna Parlamentului. Nu tin neaparat sa elogiez regalitatea, asa cum mult prea multi farisei s-au repezit astazi sa o faca, si ma abtin sa dau transant un verdict in dilema monarhie-republica, pentru ca istoria a dat suficiente contraexemple ambelor tabere. Nu se poate insa trece cu vederea peste faptul ca momentul in sine, discursul de numai 8 minute, a fost extrem de intens. Pentru cei care bagatelizeaza ierarhiile sociale interbelice, considerate arhaice de o societate super-informatizata, am o veste proasta. Sangele albastru, se pare ca exista. Si nu e ceva neaparat fizic, un amestec trivial de azorubina cu colorant E416 si potentiator de culoare. E ceva ce, imi pare rau Nea Gigi, nu prea se poate cumpara.

Regele nu mai impresioneaza prin fizic, prin miscare scenica si nici nu pare a mai avea carisma. Insa prezenta lui impresioneaza prin ceva mult mai presus de perceptiile mentionate, ceva ancestral, capabil sa produca vibratii  chiar si neuronului odihnit de parlamentar uninominal. Pentru ca toti cei prezenti in sala, chiar si cei cu sange portocaliu, s-au lasat pentru o jumatate de ora dusi de val si au aplaudat sincer momentul. Genul asta de forta nu vine, asa cum ar crede smardoii din port, din cantitatea de smecherie pe metru patrat, ci din consensualitatea recunoasterii valorilor reale indiferent de scara proprie de referinta.

Dovada acestei capacitati de dominare e demonstrata chiar de reactia interlocutorilor personajului despre care vorbim in istoria ultimilor ani.  Chiar daca a incecat sa-i minimizeze importanta, Iliescu s-a temut intr-atat de mult de Regele Mihai incat a fost capabil sa incalce flagrant legea si sa nu recunoasca un pasaport romanesc valabil, expulzand in afara granitelor un cetatean roman. Chiar si in perioada comunista cetatenia dobandita prin nastere nu putea fi retrasa de statul roman iar Regele Mihai nu renuntase niciodata la ea. Acum, taica Ilici, se da democrat si se face frate si cu dracu’ ca sa treaca puntea sau, mai bine zis, se face frate cu cine poate numai sa scape de dracu’.

Tot de frica, inca din primavara, de cand Casa Regala a inceput sa dea curs unor manifestari ce pregateau aniversarea de astazi, hoarde intregi de neispraviti au inceput sa improaste cu mizerii facand recenzii de bodega cu privire la momente extrem de delicate din istoria nationala. Chiar cel dintai marinar al tarii a dat tonul la cantec, trezindu-se asa, tam nisam, sa emita opinii critice fata de evenimente despre care se pare ca a aflat exclusiv din cea ce a citit, in pauza unui meci, de pe cornetul in care i-a aruncat o cotoroanta doua butoiase, din alea cu fundul dublu, de seminte rancede de floare.  A mizat pe antiteza Antonescu – Mihai I si pe confuzia din capetele romanilor cu privire la acele vremuri. Ceea ce nu a inteles dumnealui este ca si Antonescu, maresalul, daca ar fi fost astazi in Parlament, ar fi fost la fel debine primit.  Pentru ca ambii au reprezentat in anumite momente din viata lor simboluri ale unor trairi nationale. Pentru ca gesturile lor de atunci, chiar condamnate ulterior, au fost pornite din niste convingeri si sentimente nobile, nu din dorinta de a satisface hachitele unei blonde.  Probabil ca presedintele se identifica mult mai usor cu tatal lui Mihai, Carol al II-lea si poate de aceea s-a grabit sa se incumetreasca cu bastardul lui, asa cum s-a incumetrit si cu Regele Cioaba, si cu Bercea Mondialul si cu multe alte familii nobile de pe la noi. A uitat insa amanuntul ca pana si Carol al II-lea respecta un cod al onoarei si a abdicat in clipa in care a tinut mortis sa deraieze de la traditia si valorile momentului.

Tot frica a fost cea care a determinat intreg guvernul si pe presedinta Camerei Deputatilor sa fuga precum potarnichile in cele mai departate colturi ale lumii, prin Georgia, pe la Carei sau pe unde si-au gasit bilete. S-au comportat precum vampirii care fug sa nu fie “arsi” de cate o raza de lumina.

Si foarte bine au facut. Ar fi banalizat cu prezenta lor tabloul zilei de azi. Ar fi reprezentat elementul chichios ce ar fi devalorizat toata manifestarea. Ce sa caute Roberta Anastase la un discurs despre percepte morale? Ce sa caute Emil Boc la un discurs despre verticalitate si barbatie? Ce sa caute hahaitul lui Basescu la un  discurs despre valori autentice si democratie?

Va intrebati probabil, care din mitocaniile lui Basescu m-au determinat sa dau titlul articolului? Ei bine, in conditiile unui eveniment de o asemenea incarcatura emotionala, simbolica, istorica, Traian Basescu a facut un gest fara precedent in toata perioada sa de locatar al Cotrocenilor. A facut cel mai frumos si cel mai decent gest pe care ar fi putut sa-l faca.

A lipsit!

foto mediafax.ro

4 Comments

  1. 26/10/2011 at 2:14 AM

    Excelent!
    Am scris si eu pe aceeasi tema, incheierea coincide🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: