Monument istoric sau de prostie? Manelismul (II)

Bulevardul Aviatorilor facea, sau face, parte din patrimoniul cultural al capitalei pavajul in piatra cubica al acestuia fiind considerat monument istoric. Pentru ca la noi iarna nu-i ca vara, in sensul ca e frig, iar vara nu-i ca iarna, in sensul ca e cald, de obicei suntem surprinsi de evolutia temperaturilor si de fiecare data soselele noastre se strica fie de la frig fie de la caldura. Ele sunt de fiecare data facute perfect numai de catre firme cu vasta experienta interna si internationala, se plateste intotdeauna mult mai mult decat face ( calitatea costa! ) insa avem ghinionul asta teribil ca iarna sa fie frig si vara sa fie cald. Cred ca la nemti sunt in mod constant 21 de grade Celsius pentru ca altfel nu-mi explic cum reusesc ei sa asfalteze fara gropi.

Dupa ce asta-iarna primul manelist al Bucurestiului s-a burzuluit un pic la drumari ca sa dea satisfactie presei dupa care si-au aranjat lucrurile conform cu aranjamentele initiale ne-a povestit si despre Bulevardul Aviatorilor ca el in marea-i competenta l-ar repara imediat dar nu poate fiindca e monument istoric. Pentru ca a pune piatra cubica pe un drum este o tehnologie ce ne depaseste pe noi romanii (procedeul este pe larg folosit in Europa de pe vremea Romei Antice dar la capitolul asta noi suntem urmasii lui Decebal) manelistii de la cultura au decis ca Bulevardul Aviatorilor poate fi monument si fara piatra cubica cu conditia ca piatra respectiva sa fie folosita la pavarea centrului vechi al capitalei. Dupa logica acestor retardati Masa Tacerii poate fi inlocuita oricand cu o masa si scaune de la Ikea si isi va pastra statutul de monument de patrimoniu cu conditia ca din piatra astfel disponibilizata sa se faca macar niste borduri in jurul Ministerului Culturii.

In concluzie s-a trecut la asfaltarea clasica a bulevardului. Ce se intampla cu piatra scoasa? Teoretic ea se va folosi pentru pavarea centrului istoric. Practic ea este scoasa si aruncata undeva pe la marginea Bucurestiului. Mult mai sigur este ca dupa ce se va “uita” despre ea sau se va considera ca nu merita efortul sa fie recuperata  cineva o va cumpara pe cativa lei o va scutura de praf si o va exporta pe bani grei in Italia pentru ca aia stiu sa o aseze pe drum una langa alta la acelasi nivel. Intre timp daca tot se asfalteaza se inlocuiesc si bordurile de beton ,vechi de aproape doi ani, de pe vremea lui Videanu cu unele noi, corespunzatoare, de piatra, importate din China de  Videanu. Se reabiliteaza cu aceasta ocazie si gazonul tip rolou de pe margine, vechi de aproape4 luni, cu unul nou ce se va ofili in 2 luni.

Si ca sa se respecte blazonul de monument istoric costul acestei asfaltari ordinare este cu adevarat istoric. Lucrarea a fost data in regim de urgenta ( adica fara licitatie ) unei firme dupa criteriul pretului cel mai scazut. Fiindca la “licitatie” a fost o singura firma pretul cel mai mic ofertat a fost de 93 milioane de lei (20 milioane de euro) pentru 2 km de sosea, cel mai mare pret la care s-a asfaltat vreodata om strada in Romania. Asta e! Monumentele istorice costa. Nu conteaza ca la suma respectiva, chiar si in Romania, se faceau 2 kilometrii de autostrada iar in America doar vreo 5 mile ca la ei se fac cu 4 benzi pe sens.

De ce este vorba despre manelism in aceasta poveste de succes a administratiei Oprescu? Pentru ca deciziile au fost luate dupa ureche, se canta fals dar totul se face cu mare galagie si cu blocat de strazi ca la nunta. Iar spre toamna Marele Administrator ne va explica “cat da bine” a rezolvat el problema si ne va jigni din nou intelectul cu soselele suspendate pe care ni le va construi el  in Bucuresti.

Si tot in categoria manelismului se poate include si faptul ca in timp ce maternitatea Giulesti, aflata in administrarea Primariei Generale, ardea cu tot cu copiii inauntru, Sorin Oprescu, de profesie medic, se afla in strainatate pentru rezolvarea unei probleme medicale a tatalui sau, de profesie securist, demonstrand astfel cata incredere trebuie sa avem in sistemul sanitar din vremea lui Basescu. Singurele masui pe care le-a considerat necesare au fost sa puna “manager” o doctorita celebra datorita scandalurilor iar la intoarcere sa-si prafuiasca putin costumul Armani pe calea Giulesti, in semn de compasiune, si sa ne spuna cat de repede va repara el spitalul cu pricina. De maine se trece la treaba. Bineintels ca fara licitatie ca e urgenta si se va alege prima firma care vine dupa crieriul pretului cel mai scazut.

(va urma)

Advertisements

Manelismul (I)

Am avut o revelatie. O fi de la caldura? Am inteles, in sfarsit, ce a vrut Basescu sa ne spuna cu cei 99% dintre romani ascultatori de manele. N-a fost doar o figura de stil. E evident ca nu au cum sa fie 99% dintre cetatenii romani fani ai lalaitului orientalo-dambovitean chiar si numai pentru simplu motiv ca intre 5 si 8 procente din populatia Romaniei raspunde frecvent cu “nem tudom Roman“. Insa Basescu nu a exagerat cu nimic. Manelismul este ceva mult mai profund. Este acel ceva ce ne marcheaza existenta ca popor balcanic. Manelismul reprezinta  stigmatul pe care, in prostia noastra, il etalam de cate ori avem ocazia pe post de blazon. Sub aceasta forma manelismul e paracticat intradevar de peste 99% dintre urmasii lui Traian (fratele lui Mircea sau dusmanul lui Decebal?!).

Notiunea de “manelism” nu exista in dictionarul limbii romane dar nu cred ca este cineva care sa nu inteleaga sensul acestui cuvant inventat. Mult mai grav e faptul ca aceasta stare de spirit a patruns in toaste domeniile acolo unde activeaza romani. Zilnic suntem inconjurati de manelism chiar daca nu il definim ca atare. Sunt sute de situatii, mai mult sau mai putin mediatizate, in care acest cuvant defineste cel mai bine atitudinea concetatenilor nostrii. Ceea ce face Boc la guvernare este manelism. Ceea ce se intampla la Steaua este manelism. Ceea ce se intampla in spitale e manelism tragic. O sa aduc argumente. Consider ca acesta este capitolul I pentru ca vorbim despre un subiect mult prea vast pentru a-l irosi intr-o singura postare de vineri seara pe care o vor vedea doar cativa rataciti.

Prin ce se caracterizeaza manelismul? O sa analizez varianta muzicala a manelei pentru ca este cea care a consacrat termenul. Pana sa-mi vina ideea acestui articol n-am stiut ca exista site-ul http://www.versurimanele.com unde gasesti, foarte bine clasificate, versurile pentru cateva sute de manele, considerate probabil varfurile creatiei de gen. Imi aduc aminte de acum 30 de ani, imediat dupa ce se inventase copiatorul in Romania ( nu posedau o asemena minune a tehnicii decat un numar mic de institutii ale statului iar copiile uzuale se faceau prin dactilografiere si se terminau invariabil cu sintagma “ss. indescifrabil” in loc de semnatura si la care n-am stiut niciodata de la ce vine “ss.”) si circulau sub forma de obiecte de pret niste copii ale partiturilor si versurilor din Beatles. Pe vremea respectiva era util sa vezi scrise versurile in engleza inainte de a le canta, evitand astfel sa ajungi celebru urland in gura mare refrenul cu “litza chitzalau”. E la fel de util si acum pentru pasionatii de manele carora le este greu sa retina versurile de mare valoare cantate cu multa mucozitate de catre celebritatile momentului.

Consider ca specific manelelor nu este timbrul oriental al muzicii deoarece manelistii nostrii fura melodii de la arabi, indieni, turci, greci, sarbi si alte natii fara nicio discriminare. Mult mai reprezentative sunt versurile care dovedesc de fiecare data o uimitoare putere de creatie a autorului.  Versurile se caracterizeaza in principal prin mesaje specifice inteligentei unui copil retard, lipsa legaturilor intre text si gramatica limbii romane si lipsa oricaror legaturi cu notiunile de rima, ritm si altele despre care ni se spunea la scoala ca definesc genul liric.

Am dat pe prima pagina de versurile pline de incarcatura politica si militantism ale lui Romeo Fantastik si mi-am zis ca ar fi mare pacat sa nu facem un pic de analiza literara mai ales ca ne aflam pe un blog politic.

Mesajul se incadreaza perfect atat contextului politico-economic cat si nivelului de inteligenta necesar pentru o manea de calitate. Mi-a sarit imediat in ochi influenta filosofiei eminesciene cu rima “haos/repaus”, probabil o defulare a efortului de Sisif necesar sustinerii de 3 , 4 ori a bacului fara nota de promovare. Mult mai originale si specifice sunt insa rimele “parcare/carne”, “rusinare/foame” si “toata/groapa”. Pentru asta ai nevoi de talent. Ia incercati sa pronuntati “carne” regland buzele si respiratia astfel incat sunetele scoase sa rimeze cu “parcare”. Eee? Intelegeti acum de ce doar unii sunt regii manelelor?

Au fost primele versuri de manea ce mi-au iesit in cale. Pentru oricare altele vom gasi aceleasi forme de manifestare a respectului pentru cultura si limba. De fapt limba lor este rromanes. De ce ar avea respect pentru a noastra?

Nu sunt eu primul care a descoperit manelele dar am vrut sa evidentiez ce insemana sa faci ceva fara cap si dupa ureche, mai mult sau mai putin muzicala. Viata reala tine sa nu-mi dea dreptate in privinta aprecierilor fiindca sunt convins ca vor fi mult mai multi cei care vor citi versurile lui Romeo Fantastik decat cei ce vor citi articolul meu de blog.

Si atunci sa nu-i dai dreptate lui Basescu? Nu spune el bine cand indeamna medicii si profesorii sa o taie prin strainataturi? Momentul este bun pentru ca Sarkozi tocmai a inaugurat o noua serie de schimburi culturale romano-franceze. Francezii ne trimit cateva avioane cu baieti amprentati, basca 300 de euroi de fes, iar in contrapartida doctorii si profesorii vor pleca ei singuri la Paris. Francezii fiind mai bogati isi permit sa plateasca ei drumul. Profii lui Basescu, in conditiile bugetului de austeritate, vor trebui sa plateasca singuri.

O vor face din toata inima.

(va urma – sper)