Ponta, discipolul lui Basescu?

Cum era de asteptat, Geoana a fost eliberat de greaua povara de a fi membru al PSD. A durat un pic mai mult decat functia de presedinte al Romaniei. Era un rezultat asteptat si normal avand in vedere “succesurile” inregistrate. Geoana a pierdut doua randuri de alegeri de nivel inalt, si nu are prea multe scuze pentru asta indiferent de motivele pentru care s-a intamplat acest lucru, lipsa de abilitate, furt, tradare sau cate putin din toate acestea. De aceea ziua de astazi nu mi s-a parut ca a adus o mare surpriza iar dramaticul si proletarul  “Adio, tovarasi!” din final era de asteptat. Mi se pare  mult mai interesant, insa, de a face o analogie intre doua personaje vocale ale ultimilor ani, subiect la care pana astazi nu m-am gandit.

Ponta a fost, de la intrarea in PSD, apropiat cercului de la conducere si mereu a parut o voce puternica si independenta. Atunci cand era presedinte al TSD a avut curajul sa-l invite la sedinta tinerilor socialisti pe Traian Basescu, presedintele in functie dar dusmanul declarat al partidului. S-a straduit tot timpul sa-si creeze o aura de revolutionar si, mai in gluma, mai in serios, a reusit sa se lipeasca de  porecla de Che Guevara, chiar daca e folosita de cele mai multe ori peiorativ. Cum-necum, divortand si casatorindu-se apoi cu fata lui Sarbu, bagandu-se pe sub pielea lui Nastase, zgandarindu-l in orgoliu pe batranul Iliescu, a reusit sa ajunga la un moment dat ministru iar la ultimul Congres a reusit sa-si depuna, aparent surprinzator, candidatura la sefia partidului si sa castige functia de presedinte. Din momentul in care a ajuns in aceasta functie primul obiectiv a fost purificarea partidului, misiune usurata si de valul de plecari din partid ce a urmat imediat schimbarii la varf.  Urmatorul obiectiv a fost crearea unei aliante a opozitiei, total impotriva naturii din punct de vedere doctrinar, dar ideala pentru scopul propus: debarcarea lui Basescu.

Isi mai aminteste cineva despre un parcurs similar? Un alt personaj, drag noua astazi, a fost permanent vocea rebela a partidului din care facea parte, a fost ministru de mai multe ori iar dupa ce partidul sau a pierdut alegerile a aparut in mod surprinzator la un congres si l-a debarcat fara drept de apel pe fostul presedinte al partidului, pe atunci Petre Roman? La fel, vechiul personaj a reusit sa coalizeze opozitia momentului tot printr-o alianta contra naturii, tot cu PNL ( 🙂 ) si tot in scopul declarat de a distruge raul cel mai rau, pe atunci Adrian Nastase. Alianta DA de acum 10 ani a inceput furtunos si in momentul in care era sa se naruie a renascut prin cateva manevre reusite, cea mai importanta rocada la candidatura prezidentiala intre Stolojan si Basescu.

Oare asemanarea de parcurs se va mentine si in cateva luni o sa aflam ca Antonescu e prea “bolnav” pentru a merge la presedentie iar Micul Titulescu, varsand niste lacrimi, ne va anunta ca isi asuma el aceasta responsabilitate? Ar fi interesant de vazut! Mai ales ca in acest moment USL e pe o usoara panta descendenta tocmai din lipsa de activitate si de perspectiva. Trebuie sa recunoastem ca sunt si unele deosebiri: unul a fost securist iar celalalt doar procuror, pentru ca varsta frageda de pe vremea Securitatii nu i-a permis o cariera in domeniu.

Va fi Victor Ponta capabil sa reuseasca o performanta similara celei obtinute de Basescu? Pana acum l-a copiat perfect. In ceea ce urmeaza sunt unele mici diferente de conjunctura. Mai intai, PNL e ceva mai avizat si poate a invatat ceva din vechea alianta. In al doilea rand, declaratia lui de presa de dupa iesirea din sedinta cu votul de excludere al lui Geoana a fost intrerupta de toate televiziunile deoarece in acelasi moment vorbea si Iliescu si toata lumea a considerat ca e mai important ce spune acesta. Un semnal nu tocmai bun. In plus va trebui sa-si reconsidere idolii de acum ceva timp pentru ca Zapatero tocmai a mancat duminica o bataie in Spania mai ceva decat Steaua lui Iliesta la Piatra Neamt.

Una peste alta, sper ca asemanarea dintre personaje sa se opreasca aici sau cel putin ceva mai inainte de momentul in care am putea fi adusi cu totii in postura de a ne dori suspendarea lui Ponta. Primele etape i-au reusit! 🙂

Pasarica de lemn de la Bruxelles

Pe fondul crizei economice tot mai accentuate, de catre Boc bineinteles, europarlamentarii romani au preocupari dintre cele mai concrete in vederea promovarii Romaniei in cadrul UE. Nici nu stiu ce ne-am face fara spiritul lor de sacrificiu, munca acerba si eforturile lor conjugate de a ajuta tara de acolo din Belgia.

Si nu vorbesc aici doar despre cei “doi cre(s)tini si patrioti”, Vadim si Becali, trimisi de popor la Bruxelles ca exemplare perfect reprezentative ale culturii si civilizatiei noastre.  Ar fi chiar anormal ca cei doi sa fie altfel decat stiu ei sa fie. Drept urmare actiunile lor sunt in concordanta perfecta cu pregatirea si talentul de care dau dovada. Razboinicul Luminii crede ca daca stie sa mulga oaia Si il are angajat pe Me-mee este suficient de pregatit si pentru elaborarea de strategii agricole la nivel european. Probabil vrea sa extinda “strategia” pe care a aplicat-o cu succes in Pipera de a lua pamantul agricol de langa stana si a-l transforma in cartier rezidential de lux cu rezultatul cunoscut: stana cu termopane sau cartier cu aspect de stana. Bardul, care numai el stie ce opozitie anticomunista i-a facut lui Ceausescu scriindu-i ode de slava Coanei Leana, a dat-o de la revolutie incoace in nationalism feroce si, mai nou, se foloseste de imunitatea europarlamentara ca sa poata arunca cu apa peste ochii executorilor judecatoresti, pe modelul Bideu, consilierului sau de suflet aflat de fata la savarsirea infractiunii. Cica nu a fost aruncare de apa ci un pamflet politic. Hm! Pasul urmator va fi probabil un discurs politic cu bata peste ceafa. Cred ca ar fi bine ca in apararea de la proces sa invoce nebunia pentru ca i-ar fi si foarte simplu sa obtina o expertiza medicala “favorabila” in acest sens.

Dar nici reprezentantii celorlalte orientari politice trimisi de Romania acolo nu se lasa mai prejos.  Daciana Sarbu, urmand curentul social-democrat ce predomina la ea in familie, este extrem de preocupata de sorta plantelor medicinale pe teritoriul UE. Este in mod evident nevoie cat mai urgent de o lege europeana care sa ne spuna daca avem sau nu voie sa folosim sunatoarea pentru diaree sau coada calului pentru dureri de rinichi. Da’ cu patlagina o mai fi voie?

Zilele trecute Elena Basescu, reprezentanta PDL sau mai degraba a lu’ tac-su in PE, cunoscuta publicului ca o mare iubitoare de limba romana a mai punctat o etapa din seria de succesuri internationale si a comemorat la Bruxelles pe Alexei Mateevici, autorul poeziei Limba Noastra. Exista doua explicatii posibile. Prima ar fi ca are remuscari pentru carnagiiile pe care le provoaca limbii romane aproape la fiecare utilizare publica fara translator si a incercat astfel sa-si cumpere un fel de indulgenta.  A doua ar fi ca o incearca teribil curiozitatea daca acel “sirag de piatra rara/ Pe mosie revarsata” de care pomenea poetul e cu Swarovski sau nu. Stie careva?

A venit timpul si pentru PNL sa se faca remarcat prin intermediul lui Cristian Busoi. A vazut ca nu mai e rost de Schengen decat pe la toamna si a zis sa mai imbuneze publicul european cu ceva productii culturale ale unor artisti din Timisoara. A aranjat repede de o expozitie, i-a sprijinit pe baieti sa duca sculpturile si la un moment dat, inainte de deschidere, a vrut sa afle si el ce a vrut sa exprime artistul prin operele sale. Afland la ce grozavii sexuale se gandea flacaul in focul creatiei l-a cuprins o asemenea rosata si pudoare ca a inchis expozitia de teama sa nu se sparie vreun suflet de europarlamentar strain care ar fi vazut pasaricile de lemn. Asta ca si cum ar exista vreun europarlamentar care n-a dat inca o fuga pana la Amsterdam, in scopuri evident turistice si de informare, iar acum fiind coborat brusc in mijlocul politicii, direct de la scoala de maicute din orasul natal, ar fi putut sa capete vreo palpitatie fatala. E la fel de adevarat ca e posibil ca de-asta sa nu ne primeasca asa repede in Schengen ca prea le-am expus organul cu fiecare ocazie. Plus ca s-or fi saturat si ei de atata “notre poulet dans leur cour”. Asa ca nu strica sa fim prudenti de data asta. 🙂

Si, apropos de pudoare, care-i partea obscena a pozei ca imaginatia mea nu bate atat de departe? Sau nu e unghiul bun?