Sfioasele lui Basescu

Genial!
Daca tot ce se intampla nu ar avea o legatura directa si, din pacate, nefasta cu viata noastra cea de toate zilele si chiar cu cea a urmasilor, urmasilor nostrii,  in veacul vecilor ce va sa vie, asa cum spunea un Mare afemeiat ajuns intre timp “si Sfant”, am putea sa ne bucuram de priveliste si de faptul ca asistam la niste extraordinare exercitii de manipulare, din ce in ce mai creative si mai simpatice.

Lui Basescu ii place comunicarea institutionala. El e in primul rand institutie atunci cand vorbeste. Doar atunci cand da cu mucii in fasole si-l irita pe Medvedev asistam la “exprimarea unei opinii personale” la care are dreptul constitutional ca orice cetatean modest al patriei. In rest el este o institutie ce vegheaza la binele nostru si la modernizarea statului. E atat de pornit sa ne faca bine incat de vreo doi ani e nevoit sa ne faca bine chiar cu forta, luptand cu o mentalitae populista care ne impiedica sa observam lucid cat de fericiti suntem dupa ce s-au inchis spitalele, s-au miscsorat pensiile si salariile si s-a marit TVA-ul. A avut ghinionul sa se nasca intr-un popor ce nu se ridica la nivelul idealurilor sale dar ca un destoinic marinar ce se afla el e dator sa duca luntrea in port pe orice fel de mare. Care port? Numai el stie.

SI fiindca o institutie nu poate sa lucreze singura, institutia Basescu s-a inconjurat de o multime de alte intitutii utile reformei. Cele mai multe sunt institutii de “condamnare a comunismului”, “studierea revolutiei” si alte forme de a asigura cate o sinecura fiecarui intelectual ce se calfica la titlul de “cantaret de curte” in grad de cavaler. Sunt insa si cateva institutii a caror menire nu prea e inteleasa decat in momentele de breaking-news, atunci cand poporului inseat de dreptate i se mai arata pe ecran cate un contrarevolutionar din opozitie gasit vinovat de serviciu pentru mersul șontâc al “modernizarii”.

Cunoscut fiind ca un personaj cu palpitatii la lichide peste 30 de grade (nu Celsius) si scene rubensiene a dat pentru doua dintre aceste institutii titluri cu sonoritati feminine: Dna si Ani. Acestea doua sunt chiar cele pe care le pune cel mai mult la treaba fiindu-i sclavele cele mai credincioase care ar putea sa-i satisfaca orice fantezie daca nu s-ar opune din cand in cand hoasca aia batrana si chioara, Justitia. Da las ca n-o mai duce ea mult ca e hodorogita si din ce in ce mai penetrata de oameni de incredere, profesionisti cu frica de Dumnezeu, pardon, de Zeus.

In ultimele zile am asistat insa la niste marsavii fara margini din partea presei si a opozitiei. Cele doua fecioare neprihanite, DNA si ANI, n-au mai suportat calvarul si, cu ochii inlacrimati si voce tremuranda, au declarat public ca se simt supuse la presiuni, si nu orice fel de presiuni ci din cele mai groaznice, presiuni politice. Dupa ce in zori, la primele ultraviolete, Daniel Morar a marturisit tensiunea fantastica la care e supusa DNA, pe la pranz cand arsita era in toi, si ANI a lansat un strigat de ajutor in aceeasi directie.

Daca reusim sa ne stapanim indignarea si sa ne cakmam emotia inerenta unei astfel de situatii poate ne punem si intrebarea, legitima, cine dracu’ preseaza politic cele doua institutii? Sau poate ca mai exista in tara asta cateva grupe de prescolari care isi imagineaza ca in cele doua institutii lucreaza Alba ca Zapada, Ileana Cosanzeana, Cenusareasa, Fetita cu Chibrituri si alte prietene de-ale lor. Stati linistiti copii! Acolo nu sunt decat veterani alesi dintre cei 40 de tovarasi ai lui Ali-Baba. Iar in privinta presiunilor politice , si aici trebuie remarcata frumusetea manipularii, acestea, in mod logic, nu se pot face decat dinspre arcul puterii, respectiv dinspre cei in favoarea carora lucreaza aceste institutii.

Nu conteaza. Am exprimat mai devreme sintagma “in mod logic”. Deci, e nevoie de logica pentru ca cineva sa priceapa ca e vorba despre o ordinarie comunicationala. Si cine are timp de logica pe temperaturile astea?

Maine, poimaine, o sa ne trezim ca Basescu cel mare si tare o sa se planga public ca de faptul ca nu el o sustine pe Udrea sa conduca guvernul ci a patit exact precum hotul rus care a atacat frizeria.  Doamne fereste, sa nu fie alergic la Viagra!

Pot fi hoti dar nu sunt prosti

Mare dezamagire, mare, la sfarsit de saptamana cand cu celebra sedinta de partid a PDL-ului.  Media au duduit de comentarii ce exprimau surpriza, uneori chiar indignarea, fata de pretinsa stopare a “reformei interne” din partidul lui Basescu. Acum ca a mai trecut putin emotia asteptarilor neimplinite si ni s-a sters de pe fata zambetul, destul de acru, in urma cuvantarii primarului din Aninoasa (“Mai du-te ba dracului cu Boc al tau!. Ma scuzati domnu’ prim-ministru…”)  putem sa facem o analiza la rece a mult trambitatei reforme.

Nu stiu de unde pana unde se tot vehiculeaza existenta a doua grupari in PDL: talibanii si reformistii. Chiar daca exista, si unii si altii sunt frati de cruce intru slavirea zeului de la Cotroceni si acceptarea fara menajamente a gandirii economice a Elenei Udrea. Ipotetica diferenta e facuta doar de modul in care se exprima cele doua grupuri in public. Reformistii se deosebesc de talibani exclusiv prin continutul blogurilor, ca sa-i fac o placere lui Berceanu Inima de Leu, cel plin de “cicatrice” si mai putin de “succesuri”. In timp ce reformistii scriu despre asanare morala, nevoia de dezbatere publica, nevoia de politici coerente, etc., talibanii nu scriu nimic sau nu au blog decat in campania electorala ca asa a zis consultantul. In rest sunt partasi la aceleasi actiuni mai mult sau mai putin democratice si mai mult sau mult mai putin economice aplicate de Boc dupa dictarea din vardul dealului. Nici Macovei si nici Preda nu s-au exprimat in sensul ca se pot gandi la demisia din PDL in cazul in care nu se face ceva cu moralitatea. Probabil ca vor sa atace sistemul putred din interior. Chestie de strategie. 🙂

In realitate nimeni din PDL nu vrea cu adevarat curatenia generala asa cum nici Basescu nu si-a propus niciun moment sa starpeasca mica sau marea coruptie. Dar da extrem de bine la public sa spui ca te lupti cu treaba asta  putand in acelasi timp depasi chiar si limitele legii purtand stindardul unui asemenea nobil ideal. De accea nu o sa vars nicio lacrima pentru aripile frante ale reformei pentru care nu a existat nici macar o prezumtie de existenta cu exceptia catorva insemnari pe bloguri.

In alta ordine de idei, privind pragmatic, reforma asteptata de toata lumea ar fi insemnat pentru PDL un act sinucigas. Sa presupunem ca am trecut de perioada idealista a Pietei Universitatii si un lampas bine tintit dupa ceafa ne-a adus cu piciorele pe pamant. Am constatat deodata ca oamenii fac politica si se baga in fata, in marea lor majoritate, nu pentru sprijinirea vreunei mari doctrine sau filosofii de viata. Oamenii sunt mult mai simplii in gandire. Se baga in politica pentru ca pare o cale mult mai usoara pentru atingerea bunastarii materiale sau pentru escaladarea statusului social. Cum se ating aceste obiective? Evident ca numai prin coruptie. Exista si un exemplu de individ ce a facut treaba asta doar pentru intrarea in istorie si s-a pastrat mereu “sarac si cinstit”. Dar chiar si saracia si cinstea lui Nea Nelu au avut nevoie, pentru scopul nobil de a deveni “istorice”, sa tolereze crearea in jur a unei caracatite hulpave ce nu va putea fi probabil distrusa pret de cateva generatii.

Care e a doua necesitate a celor ce reusesc sa faca avere prin coruptie? Sa-si poata pastra averea si sa scape de justitia pe care o tot laudam ca e oarba in timp ce ea trage cu ochiu numai acolo unde nu-ncurca pe nimeni cu functie. Cine poate oferi aceasta protectie?  Intotdeauna partidul aflat la putere sau in cardasie cu puterea. Nu e vorba de un cerc vicios ci de un mare viciu in cadrul cercului puterii politice.

Pedelistii au fost sinceri in cadrul conferintei. Nu au afirmat niciun moment ca vor sa ne scoata din criza ( nici nu aveau de ce pentru ca Boc ne-a scos deja. 🙂 ) sau ca vor sa lanseze cine stie ce mare proiect de viitor.  Au afirmat scurt ca vor sa castige si alegerile urmatoare. Adica nu mai e timp de poezie. Tot ce au facut de cand sunt la guvernare a afectat viata si mai ales punga a milioane de cetateni. Ar fi prea complicat acum sa se lanseze in diverse promisiuni electorale pentru ca fiind la guvernare trebuie chiar sa faci nu doar sa promiti. Cui din PDL i-ar folosi acum sa fie arestata Ridzi? Faptul ca nu mai e in parlament nu ar deranja pe nimeni pentru ca si cei care sunt prezenti in parlament nu voteaza ci doar stau si “se rad” cum Ponta si Antonescu nu sunt capabil sa numere precum Anastase atunci cand se mai depune cate o motiune. Mult mai grav decat lipsa din parlament ar fi semnalul pe care un astfel de gest l-ar transmite restului organizatiei. Toti cei care sunt acum in functii au facut ceva bani si stiu ca pot face bani si daca trec in celalata barca. In acest moment prioritara este protectia pe care ti-o poate oferi partidul.  Chiar si atunci cand esti in opozitie un partid mare iti da incredere. Iar exemplul PSD este extrem de elocvent in acest sens. Ca sa folosesc o comparatie din lumea animalelor este ca atunci cand bivolii stau uniti in turma iar leii nu indraznesc sa-i atace. Ataca doar acele exemplare care se depareteaza de grup.

Cat timp Basecu si PDL par ca sunt stapani pe situatie si atotputernici nu vor exista prea multi dezertori. Atunci cand vor aparea primele semne de slabiciune si primele perspective reale ca DNA-ul celor ce vor urma sa inlocuiasca DNA-ul celor de azi vom vedea instantaneu o inflatie de reorientari doctrinare. Din aceste motive declaratia lui Gigi, devenita aproape lozinca prin repetitie, “sunt un dobitoc!”,  este mult mai interesanta pentru consumatorii de media decat  declaratiile Monicai Macovei si ale lui Cristian Preda privind nevoia de reformare morala a partidului.

Pentru ca doar populatia are nevoie de reforma din PDL nu si PDL. Si pentru ca nimeni nu si-a propus vreodata sa reformeze nimic in acest partid pentru ca nu sunt chiar asa de prosti.

Poza e de pe galeatacupixeli.blogspot.com, un blog pe care-l recomand! 🙂