Ponta, discipolul lui Basescu?

Cum era de asteptat, Geoana a fost eliberat de greaua povara de a fi membru al PSD. A durat un pic mai mult decat functia de presedinte al Romaniei. Era un rezultat asteptat si normal avand in vedere “succesurile” inregistrate. Geoana a pierdut doua randuri de alegeri de nivel inalt, si nu are prea multe scuze pentru asta indiferent de motivele pentru care s-a intamplat acest lucru, lipsa de abilitate, furt, tradare sau cate putin din toate acestea. De aceea ziua de astazi nu mi s-a parut ca a adus o mare surpriza iar dramaticul si proletarul  “Adio, tovarasi!” din final era de asteptat. Mi se pare  mult mai interesant, insa, de a face o analogie intre doua personaje vocale ale ultimilor ani, subiect la care pana astazi nu m-am gandit.

Ponta a fost, de la intrarea in PSD, apropiat cercului de la conducere si mereu a parut o voce puternica si independenta. Atunci cand era presedinte al TSD a avut curajul sa-l invite la sedinta tinerilor socialisti pe Traian Basescu, presedintele in functie dar dusmanul declarat al partidului. S-a straduit tot timpul sa-si creeze o aura de revolutionar si, mai in gluma, mai in serios, a reusit sa se lipeasca de  porecla de Che Guevara, chiar daca e folosita de cele mai multe ori peiorativ. Cum-necum, divortand si casatorindu-se apoi cu fata lui Sarbu, bagandu-se pe sub pielea lui Nastase, zgandarindu-l in orgoliu pe batranul Iliescu, a reusit sa ajunga la un moment dat ministru iar la ultimul Congres a reusit sa-si depuna, aparent surprinzator, candidatura la sefia partidului si sa castige functia de presedinte. Din momentul in care a ajuns in aceasta functie primul obiectiv a fost purificarea partidului, misiune usurata si de valul de plecari din partid ce a urmat imediat schimbarii la varf.  Urmatorul obiectiv a fost crearea unei aliante a opozitiei, total impotriva naturii din punct de vedere doctrinar, dar ideala pentru scopul propus: debarcarea lui Basescu.

Isi mai aminteste cineva despre un parcurs similar? Un alt personaj, drag noua astazi, a fost permanent vocea rebela a partidului din care facea parte, a fost ministru de mai multe ori iar dupa ce partidul sau a pierdut alegerile a aparut in mod surprinzator la un congres si l-a debarcat fara drept de apel pe fostul presedinte al partidului, pe atunci Petre Roman? La fel, vechiul personaj a reusit sa coalizeze opozitia momentului tot printr-o alianta contra naturii, tot cu PNL ( 🙂 ) si tot in scopul declarat de a distruge raul cel mai rau, pe atunci Adrian Nastase. Alianta DA de acum 10 ani a inceput furtunos si in momentul in care era sa se naruie a renascut prin cateva manevre reusite, cea mai importanta rocada la candidatura prezidentiala intre Stolojan si Basescu.

Oare asemanarea de parcurs se va mentine si in cateva luni o sa aflam ca Antonescu e prea “bolnav” pentru a merge la presedentie iar Micul Titulescu, varsand niste lacrimi, ne va anunta ca isi asuma el aceasta responsabilitate? Ar fi interesant de vazut! Mai ales ca in acest moment USL e pe o usoara panta descendenta tocmai din lipsa de activitate si de perspectiva. Trebuie sa recunoastem ca sunt si unele deosebiri: unul a fost securist iar celalalt doar procuror, pentru ca varsta frageda de pe vremea Securitatii nu i-a permis o cariera in domeniu.

Va fi Victor Ponta capabil sa reuseasca o performanta similara celei obtinute de Basescu? Pana acum l-a copiat perfect. In ceea ce urmeaza sunt unele mici diferente de conjunctura. Mai intai, PNL e ceva mai avizat si poate a invatat ceva din vechea alianta. In al doilea rand, declaratia lui de presa de dupa iesirea din sedinta cu votul de excludere al lui Geoana a fost intrerupta de toate televiziunile deoarece in acelasi moment vorbea si Iliescu si toata lumea a considerat ca e mai important ce spune acesta. Un semnal nu tocmai bun. In plus va trebui sa-si reconsidere idolii de acum ceva timp pentru ca Zapatero tocmai a mancat duminica o bataie in Spania mai ceva decat Steaua lui Iliesta la Piatra Neamt.

Una peste alta, sper ca asemanarea dintre personaje sa se opreasca aici sau cel putin ceva mai inainte de momentul in care am putea fi adusi cu totii in postura de a ne dori suspendarea lui Ponta. Primele etape i-au reusit! 🙂

Joaca cu harta

Crestinismul a declarat 7 pacate ca fiind capitale: mandria, lacomia, lenea, mânia, zgarcenia, invidia si desfranarea. Le-am reamintit si mi-ar fi foarte simplu sa aduc argumente in legatura cu aceastea si comportamentul celui dintai pacatos al tarii. O sa ma opresc doar la primul dintre ele: mandria sau trufia, vanitatea, ingamfarea sau cum vreti sa-i mai spuneti.

Mare parte dintre pacatele domniei sale nu ma privesc pe mine pesonal. Are probabil o scuza pentru fiecare. Cu desfraul, a fost nevoit, facea parte din fisa postului de marinar. Celelalte i-au fost indispensabile ascensiunii in ierarhia publica. Si-a umplut buzunarele cat a putut, lui si neamurilor lui, a fost iute la manie de cate ori a avut ocazia si nu s-a abtinut sa i-o traga niciunuia care parea la un moment dat cu o tura mai smecher sau atunci cand a avut la dispozitie mijloacele necesare, iar de cativa ani chiar le are pe toate. Un singur pacat isi mai cere inca dreptul de exercitiu. Nevoia de a intra in istorie.  Mandria e boala care a chinuit mintile tuturor dictatorilor mai mici sau mai mari. Basescu e inca unul mic dar cu perspectiva. Teama ca in viitor s-ar putea auzi despre Traian Basescu ca “era doar un intrigant marunt din vremea lui Catalin Botezatu” , asa cum spunea inspirat Tudor Octavian, probabil ca il macina in putinele pauzele de luciditate, atunci cand sticla abia terminata nu e inlocuita suficient de repede cu una plina de catre un Lazaroiu, un Boc sau un alt trepadus de la palat. Ca sa ramai in istorie trebuie sa faci fapte mari, sa creezi emotii puternice, sa marchezi constiinte si memorii. Asa fac eroi si artistii de geniu. Nu face parte din niciuna dintre cele doua categorii. Singura solutie pe care o mai are la indemana este sa afecteze cumva existenta fiecarui cetatean in parte. Nu mai conteaza daca e bine sau rau. Dar toti trebuie sa-l tinem minte pentru ceva.

Ne-a aburit de cand a fost ales presedinte cu reforma. Reforma presupune in general o schimbare in structura si filosofia unui domeniu sau institutii pentru a o transforma in ceva mult mai functional sau mai bine adaptat vremurilor. Adica ar trebui sa fie ceva bun, sa insemne un progres. A schimba ceva ce pare prost si invechit cu ceva ce e mai prost dar modern nu inseamna reforma ci balamuc. Ori la asta asistam de ani de zile in toate domeniile vitale pentru o societate: invatamant, sanatate, aparare, siguranta si protectie sociala. Singurele domenii neafectate de spiritul reformator al presedintelui sunt relatiile mafiote si clientelare, furtul ca-n codru si promovare nonvalorilor. Acestea n-au cum sa fie schimbate pentru ca ele stau la baza functionarii sistemului sunt lucrurile din care s-a nascut si care fac parte din esenta si ratiunea existentei actualei puteri.

Ce nu intelege multa lume, si poate nici opozitia din acest moment, este faptul ca actiunile la care asistam nu sunt haotice. E drept ca la prima vedere toate par mici stratageme prin care puterea reuseste sa devieze atentia de la cate o problema sau cate un scandal ce risca sa degenereze intr-un deficit major de imagine. Dar se pare ca mintea celui ce le coace e mult mai diabolica de atat iar toate acestea fac parte dintr-un plan mai larg menit sa ne afecteze viata, nu numai a noastra ci si a inca cel putin unei generatii. Cu pasi mici dar siguri gasca ce acum se afla la putere incearca sa creeze premisele de a se perpetua pe o perioada mai lunga decat ar presupune durata unui mandat public intr-o tara cu pretentii cat de cat democratice. Un prim mandat a fost terminat cu scartaieli si deficiente majore dar cu multi bani, multa manipulare si un pic de frauda, doar atat cat era necesara, a fost castigat si al doilea. Pentru al treilea mandat e nevoie de ceva mult mai ingenios si mai complex. Cu doar doi moguli infierati, dintre care unul e deja arestat si neputincios, si Baconski la masina de vot automat prin corespondenta nu mai poti compensa deficitul imens de credibilitatea ce i-a mai ramas PDL-ului. Si atunci Basescu incerca sa aplice un principiu simplu uzitat de catre toti predecesorii sai cu pretentii dictatoriale: daca o lege te dezavantajeaza schimb-o! “L-etat c’est moi!” se pare ca e una dintre putinele expresii frantuzesti retinute de pe vremea cand petrecea prin stabilimentele din Anvers, ajuns acolo pe baza de competenta, bineinteles, si nicidecum pe baza de apartenenta la structurile de informatii ale fostului stat socialist.

Pe acest principiu a “sfatuit” si acum consilierii PDL din CGMB sa dea de pamant cu referendumul ce urma sa aiba loc peste doua saptamani. Pentru ca era evident ca mandra lui urma sa primeasca un prim si binemeritat sut in partea dorsala, cam prin dreptul Vuitton-ului, din partea bucurestenilor, a decis ca trebuie schimbata tactica. A renuntat la plebiscitul nefavorabil si va incerca sa schimbe structura administrativa a capitalei printr-o lege in Parlament, acolo unde Roberta stie sa numere voturi mult mai democratic decat ar vota pulimea. In acelasi scop a fost lansata si ideea de regionalizare a tarii si desfiintare a judetelor. Singurul criteriu ce sta la baza acestei noi regionalizari este modul in care, odata reimpartit teritoriul, banii vor fi distribuiti de la stat catre furnizorii statului. Vechile judete vor avea probabil foarte mult de spus in privinta culturii si traditiilor locale insa banii nu vor mai ajunge pe mana oricui ci vor fi distribuiti exclusiv de catre oamenii numiti pe post, nu alesi ca poporul poate sa greseasca, de catre guvern si in special de catre Ministerul Dezvoltarii. Ideea a isterizat atat de tare pe toata lumea incat cu totii am uitat pana si sa-l blagoslovim cum se cuvine pe Iliescu cu ocazia aniversarii evenimentelor sportive din 13-15 iunie 1990. Mai putin B1TV care, prinzandu-l pe bietul Ponta prin studio, venit sa cante ca fraierul in deschidere la Andreea Pora, i-a tras o chelfaneala in contul lu’ tatucu’, mai, mai sa-i piara pofta de raliuri.

Scopul reimpartirii administrative n-are nicio legatura cu eficienta, fondurile UE sau dezvoltarea tarii, sanchi!, ci doar cu manevrele electorale. Acest lucru nu inseamna doar limitarea accesului la resurse pentru perioada preelectorala ci si asigurarea organizarii in conditii de deplina “ordine si siguranta” a urmatoarelor alegeri astfel incat nici Basescu sa nu fie suspendat, demis si trimis in justitie unde este  asteptat de prea multa vreme si nici camarila ce se lafaie acum nestingherita prin camara statului sa nu se departeze prea tare de butoiul cu miere.

Multi au interpretat reimpartirea teritoriala ca pe o gluma sau ca pe un fapt greu de realizat in conditiile in care PDL nu are in acest moment majoritatea necesara ceruta de lege pentru acest lucru. Tocmai aici este gaselnita. Legea nu permite in acest moment. Dar Basescu are puterea sa schimbe legea. Si o va face. In timp ce opozitia si ce a mai ramas din presa explica, cui oare si pentru ce? ,  gradul ridicat de aberatie al proiectului pedeleii din teritoriu au luat treaba in serios. In mai multe judete au avut loc discutii intre liderii PDL si primarii de la toate partidele in scopul realizarii unui fel de lobby pentru alegerea capitalelor noilor regiuni, judete sau voievodate.  Poanta si Antonescu continua sa mearga triumfal catre victoria inevitabila, in mintea lor, la viitoarele alegeri si mi-e teama ca se vor trezi ca pana atunci legile vor fi fost suficient schimbate incat  poporul va avea dreptul sa aleaga doar intre doua optiuni: sa fie condus de catre Elena Udrea sau Elena Udrea sa-i conduca pe ei.

Pericolul cel mare vine din faptul ca la acest lucru nu se poate ajunge decat cu sprijinul UDMR. Orice discutie despre modificarea hartilor va duce implacabil la ideea fixa a minoritatii maghiare de a avea o autonomie totala a Tinutului Secuiesc, autonomie ce in final va insemna o forma de modificare a granitelor. Nu pot fi condamnati ungurii pentru ceea ce cer iar daca liderii lor nu ar cere asta ar trebui sa fie considerati cel putin idioti. Fiecare cere ceea ce crede ca e mai bine pentru el sau pentru grupul pe care-l reprezinta. Faptul ca acum pot profita de conjunctura si pot cere orice de la niste nesatui iresponsabili imbatati de banii pe care-i fura cu tot mai mult nesat e o sansa la care nu au sperat nici in visele lor cele mai frumoase. Ceea ce au semnat stramosii lor acum 100 de ani, ca nu vor cere niciodata sa se umble la harta, li se ofera acum nepoteilor fara niciun efort. Vor trebui doar sa zica da dupa ce se vor preface o perioada, ca fetele mari, ca sunt rusinosi si ca nu stiu daca se cade.

Asa vrei tu, Traiane, sa intri in istorie? Jucandu-te cu harta?

poza e de pe fpp.co.uk

La subiect:

alexmazilu.ro – 2 judete ar fi de ajuns!
voxpublica.net Dle Basescu, incercati mai intai in Herastrau!
gandul.info – PDL are o propunere pentru UDMR
ziuadecj.ro – Ungaria, pamant romanesc..
corectnews.com – Misterul celor opt voievodate
moshemordechai.wordpress.com – O viziune proprie asupra regionalizarii
parerea lui CTP – Daca unim closetul cu sufrageria mirosul nu o sa dispara

T Basescu pentru noi este Iliescu II?

Ca tot romanul care se respecta am decis ca pentru azi e prea greu sa scriu eu singur un articol si am ales varianta copy-paste de la amicul Jon, articol publicat pe 14.02 pe blogul jonbustrom.wordpress.com.

Va invit sa studiati textul:

“Sa ridem cu PSD 2003 vs PDL 2011

Lumea se invirte in cerc. România de asemenea. E un concept antic. Vrajeala politica românească se invirte in jurul cozii precum potaia mincata de pureci. Daca as trai in alt loc al universului cosmic si as privi cu distanta si deferenta ce se intimpla pe aceste meleaguri sigur m-as amuza. Probabil ca intr-un top al amuzamentelor ar fi pe primele locuri putinatatea IDEILOR disponibile pe aceste tarimuri. De exemplu, de fiecare data cind suntem in kkt, apare salvatorul Isarescu (cel care mai are 2, 3 ani si-l intrece pe Ceausescu ca longevitate intr-o functie publica, dar asta…” – continuare  aici-

In locul pozei cu trandafiri rosii am adaugat una care se potriveste mai bine cu linia (mai degraba sinusoida) doctrinara a PDL in intervalul 2000-2010, decada la inceputul careia PD-istii erau lipiti de  Internationala Socialista mai tare decat Vasile Roaita de sirena (ca tot e azi 16 februarie!!) si incheiata in pozitie de Democrati-Crestini autentici din mosi si stramosi. Restul nuantelor reprezinta fazele intermediare sau cele ce vor urma, in functie de interesul primordial al “tarii” si mai ales al “poporului” care mereu isi va dori ca Basescu si gasca lui de competenti sa imparta cascavalul si sa reformeza statul pana ne iese pe nas.

Enhanced by Zemanta