Manelismul (I)

Am avut o revelatie. O fi de la caldura? Am inteles, in sfarsit, ce a vrut Basescu sa ne spuna cu cei 99% dintre romani ascultatori de manele. N-a fost doar o figura de stil. E evident ca nu au cum sa fie 99% dintre cetatenii romani fani ai lalaitului orientalo-dambovitean chiar si numai pentru simplu motiv ca intre 5 si 8 procente din populatia Romaniei raspunde frecvent cu “nem tudom Roman“. Insa Basescu nu a exagerat cu nimic. Manelismul este ceva mult mai profund. Este acel ceva ce ne marcheaza existenta ca popor balcanic. Manelismul reprezinta  stigmatul pe care, in prostia noastra, il etalam de cate ori avem ocazia pe post de blazon. Sub aceasta forma manelismul e paracticat intradevar de peste 99% dintre urmasii lui Traian (fratele lui Mircea sau dusmanul lui Decebal?!).

Notiunea de “manelism” nu exista in dictionarul limbii romane dar nu cred ca este cineva care sa nu inteleaga sensul acestui cuvant inventat. Mult mai grav e faptul ca aceasta stare de spirit a patruns in toaste domeniile acolo unde activeaza romani. Zilnic suntem inconjurati de manelism chiar daca nu il definim ca atare. Sunt sute de situatii, mai mult sau mai putin mediatizate, in care acest cuvant defineste cel mai bine atitudinea concetatenilor nostrii. Ceea ce face Boc la guvernare este manelism. Ceea ce se intampla la Steaua este manelism. Ceea ce se intampla in spitale e manelism tragic. O sa aduc argumente. Consider ca acesta este capitolul I pentru ca vorbim despre un subiect mult prea vast pentru a-l irosi intr-o singura postare de vineri seara pe care o vor vedea doar cativa rataciti.

Prin ce se caracterizeaza manelismul? O sa analizez varianta muzicala a manelei pentru ca este cea care a consacrat termenul. Pana sa-mi vina ideea acestui articol n-am stiut ca exista site-ul http://www.versurimanele.com unde gasesti, foarte bine clasificate, versurile pentru cateva sute de manele, considerate probabil varfurile creatiei de gen. Imi aduc aminte de acum 30 de ani, imediat dupa ce se inventase copiatorul in Romania ( nu posedau o asemena minune a tehnicii decat un numar mic de institutii ale statului iar copiile uzuale se faceau prin dactilografiere si se terminau invariabil cu sintagma “ss. indescifrabil” in loc de semnatura si la care n-am stiut niciodata de la ce vine “ss.”) si circulau sub forma de obiecte de pret niste copii ale partiturilor si versurilor din Beatles. Pe vremea respectiva era util sa vezi scrise versurile in engleza inainte de a le canta, evitand astfel sa ajungi celebru urland in gura mare refrenul cu “litza chitzalau”. E la fel de util si acum pentru pasionatii de manele carora le este greu sa retina versurile de mare valoare cantate cu multa mucozitate de catre celebritatile momentului.

Consider ca specific manelelor nu este timbrul oriental al muzicii deoarece manelistii nostrii fura melodii de la arabi, indieni, turci, greci, sarbi si alte natii fara nicio discriminare. Mult mai reprezentative sunt versurile care dovedesc de fiecare data o uimitoare putere de creatie a autorului.  Versurile se caracterizeaza in principal prin mesaje specifice inteligentei unui copil retard, lipsa legaturilor intre text si gramatica limbii romane si lipsa oricaror legaturi cu notiunile de rima, ritm si altele despre care ni se spunea la scoala ca definesc genul liric.

Am dat pe prima pagina de versurile pline de incarcatura politica si militantism ale lui Romeo Fantastik si mi-am zis ca ar fi mare pacat sa nu facem un pic de analiza literara mai ales ca ne aflam pe un blog politic.

Mesajul se incadreaza perfect atat contextului politico-economic cat si nivelului de inteligenta necesar pentru o manea de calitate. Mi-a sarit imediat in ochi influenta filosofiei eminesciene cu rima “haos/repaus”, probabil o defulare a efortului de Sisif necesar sustinerii de 3 , 4 ori a bacului fara nota de promovare. Mult mai originale si specifice sunt insa rimele “parcare/carne”, “rusinare/foame” si “toata/groapa”. Pentru asta ai nevoi de talent. Ia incercati sa pronuntati “carne” regland buzele si respiratia astfel incat sunetele scoase sa rimeze cu “parcare”. Eee? Intelegeti acum de ce doar unii sunt regii manelelor?

Au fost primele versuri de manea ce mi-au iesit in cale. Pentru oricare altele vom gasi aceleasi forme de manifestare a respectului pentru cultura si limba. De fapt limba lor este rromanes. De ce ar avea respect pentru a noastra?

Nu sunt eu primul care a descoperit manelele dar am vrut sa evidentiez ce insemana sa faci ceva fara cap si dupa ureche, mai mult sau mai putin muzicala. Viata reala tine sa nu-mi dea dreptate in privinta aprecierilor fiindca sunt convins ca vor fi mult mai multi cei care vor citi versurile lui Romeo Fantastik decat cei ce vor citi articolul meu de blog.

Si atunci sa nu-i dai dreptate lui Basescu? Nu spune el bine cand indeamna medicii si profesorii sa o taie prin strainataturi? Momentul este bun pentru ca Sarkozi tocmai a inaugurat o noua serie de schimburi culturale romano-franceze. Francezii ne trimit cateva avioane cu baieti amprentati, basca 300 de euroi de fes, iar in contrapartida doctorii si profesorii vor pleca ei singuri la Paris. Francezii fiind mai bogati isi permit sa plateasca ei drumul. Profii lui Basescu, in conditiile bugetului de austeritate, vor trebui sa plateasca singuri.

O vor face din toata inima.

(va urma – sper)

Maneaua-i frate cu romanu’

“Manelele are linii melodice foarte melodioase şi foarte bine gândite ca şi conţinut pe linie melodică.” ( Nicolae Guta)

Basescu ne-a lamurit in sfarsit. De multe ori m-am intrebat ce avem noi romanii atat de special. Care e acel lucru ce ne-a facut sa trecem prin secole si sa ramanem aici intr-unul dintre cele mai disputate teritorii ale istoriei medii si moderne.  Peste noi au trecut migratori de  toate neamurile, vizigoti, ostrogoti, huni, vandali iar apoi slavi,tatari, turci. Pe plaiurile mioritice am ramas in permanenta noi. Trebuie sa existe un factor coeziv miraculos, un ingedient de senzatie in sangele acestui popor. Sau macar o potiune magica precum cea utilizata de Asterix si Obelix. Dupa o analiza amanuntita efectuata de-a lungul a 5 ani de mandat glorios, in urma a 5 randuri de alegeri de diverse feluri si 3 referendumuri, presedintele Basescu, de la inaltimea intelegerii sale si-a dat seama ca acel superb element pur romanesc este dragostea de manele care se regaseste in genele a 99% din conationali.

Axioma descoperita a fost aruncata doar catre agora lasandu-ne noua placerea de a ne indeletnici cu deslusirea sensurilor reale. Nicolae Guta, unul dintre exegetii contemporani ai textelor prezidentiale, ne-a oferit si explicatia stiintifica a acestei inclinatii cu caracter patologic catre genul  muzical in cauza ( vezi motto ).

Daca privim in jur putem concluziona ca exagerarea prezidentiala ar putea fi in sensul unui procent de 1% imens de persoane care “nu le place manelele”. Pentru ca noi am reusit sa transformam manelismul in concept universal cu aplicabilitate in toate domeniile vietii sociale.  Am reusit cu manelismul nostru sa dam un sens nou si un scop existential partidelor nationaliste din tot Occidentul. Unii au dat dovada de un asemenea grad de manelism incat au declarat cetatean de onoare al unui oras resedinta de judet un individ aflat in puscarie pentru luare de mita. Iar ca sa va dati seama cat de multi manelisti circula liber pe strada va invit sa cititi aici primul comentariu la un articol de bun simt.  Alt manelist celebru (prin atitudine), prins asupra faptului cand aranja cum sa abureasca bucurestenii cu niste plombe scumpe si proaste in gropile omniprezente, isi continua planul fara nici o clipire sau remuscare.

De fapt care sunt caracteristicile unei manele? Muzica stridenta, cantata dupa ureche, versuri lipsite de mesaj  si de limba romana si multi bani aruncati in aer.

Urmariti va rog guvernul Boc. Spuneti daca lipseste macar unul dintre elementele de mai sus. Stridenta mediatica si masurile economice luate dupa ureche sunt la tot pasul si reprezinta o constanta a puterii actuale. Mesajele sunt mai mereu contradictorii de genul uite impozitul, nu e impozitul si  in general departe de necesitatile evidente, insistandu-se pe o reformare constitutionala inutila, imbecila si ineficienta in detrimentul unei mobilizari reale pe masuri  economice de stricta necesitate. Am remarcat cu prisosinta acest stil de actiune de cand PDL are mult visata majoritate si putere de decizie. Pana ieri lipseau banii. Cash. Dar FMI a cinstit masa cu 2 miliarde si jumate.

Sa-nceapa paranghelia, Emile! Cheama-i pe Guta, Minune (ce daca e de la opozitie!)  si pe Printesa Ardealului, da drumul la statii, baga un reverb cu long delay pe microfon, arunca cu miliardu-n aer si striga cat te tin bojocii: Sa moara dusmanii mei/ Ca am faima la femei. Fara numar, fara numar,…

Iar la popor? Da-l in … vorba lu’ Vanghelie!

PS: Daca tot e zor cu modificarea Constitutiei si am aflat ce-si doresc 99% dintre rromani nu s-ar putea schimba si imnul national? Am aici o propunere perfecta.

Regele blogurilor

Nu stiu de ce ne-am chinuit sa ne tragem rege neamt acum 140 de ani cand puteam mult mai simplu sa utilizam unul autohton luat la intamplare din multitudinea  de vlastare nobile ce se nasc continuu pe plaiurile mioritice. E drept ca mai trebuie si un pic de sange albastu da’ cu niste medicinal direct in vena se rezolva imediat.

Avem pe Guta -regele manelelor, Fernando de la Caransebes – regele sexului, regina surprizelor, printesa  ardealului si multe alte titluri monarhice, basca, la Sibiu unde e concentratia nobiliara maxima, regele si imparatul tiganilor, amandoi pe acelasi kilometru patrat.

Era firesc ca si net-ul sa aiba suveranul sau tot de undeva din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Lipsa acuta de a avea un rege al blogurilor a fost acoperita brusc cu providentiala si triumfala intrare pe scena, in urma cu cativa ani, a Marelui Ciutacu, blogarul-blogarilor, inteleptul-inteleptilor, desteptul-desteptilor,comentatorul-comentatorilor…. ce mai … exact motul care lipsea de pe pasta galben maronie puternic mirositoare.

Nu-i asa ca sunt invidios? Nu stiu daca o sa-l pot ierta vreodata pentru ca e cel mai bun!

Fiindca mai toata lumea se ia in seama de ceva vreme cu Regele Blogurilor care isi tot da cu parerea despre unul si altul, indivizi  rautaciosi au lansat in piata substantivul comun ciutacu (cu pluralul ciutaci) cu referire la gasca de baieti isteti a lu’ Felix dar eu cred ca astfel se face o mare nedreptate. El este unic si nu ne putem imagina o alta  fiinta ce ar putea poseda calitati asemanatoare. Nu cred ca mai exista alta domnisoara atat de oripilata in fata  mitocaniilor lu’ Basescu, alt suflet mai patruns de compasiune fata de poporul asta amarat sau alt deontolog (stiu ca-i place cuvantul!) cu un prestigiu atat de  nestirbit precum al lui.

Sinceritatea exprimarii lui atinge culmi nebanuite mai ales  atunci cand jura, cu lacrimi in ochi, ca n-a pus gheruta pe nicio para publica fiind ani de zile consilier al ministrului Ovidiu Musetescu ( Dumnezeu sa-l ierte!) sau Codrut Seres.  Nu poate fi egalat decat de alti doi mari maestrii ai ecranului romanesc: Sorin Oprescu atunci cand jura ca n-a luat spaga niciodata in toata activitatea lui de chirurg si Traian Basescu care jura cu mana pe Biblie (mai cool!) ca “nu a lovit cu pumnul in stomac si nici cu pumnul in fata un copil”

Sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!

UPDATE: Ca sa respectam adevarul istoric mi s-a atras atentia si trebuie sa corectez: adevaratul rege al sexului este Romeo Fantastick. Cine se mai descurca printre atatia aristocrati!