E mai rau decat pe vremea lui Nastase

Intr-o seara celebra de prin 2004 s-a pus, oarecum retoric, intrebarea: “De ce o fi poporul asta blestemat sa aleaga intre doi comunisti?” . A curs multa cerneala si s-au vanturat multi pixeli pe marginea acestei chestiuni dar cred ca abordarea corecta a temei nu are a face nimic cu comunismul. Blestemul poporului nu consta in gandirea mai mult sau mai putin indiguita de Marx & Co. ci din faptul ca are de ales in permanenta doar dintre oameni care nu-si pot stapani limitele atunci cand ajung la putere.

Epoca Nastase:

PSD era in tot si in toate. Puterera pe care o dadea existenta unei majoritati foarte sigure in parlament era discretionara si tot ceea ce se intampla in viata publica era dictat exclusiv de factorul politic. Primarii se strangeau cu totii sub aripa ocrotitoare a tatucului de la Bucuresti. Se fura ca-n codru si nimeni nu caraia nimic. Averile celor apropiati de putere cresteau precum Fat-Frumos din poveste. Presa era sustinuta din bani publici prin publicitate de stat si nimeni nu avea nimic de comentat impotriva regimului. Din cand in cand mai era discutata si problema coruptiei pentru ca ravneam la UE ( sau ei la noi dar nu conteaza acum).

Limitele din epoca Nastase:

Iliescu la Cotroceni , sarac si cinstit dar suficient de avid de glorie pentru a-l lasa pe Nastase sa-si faca mendrele. Exista o oarecare jena in manariile publice. Totul era acoperit si supraacoperit de hartii si justificari, chiar aberante, dar se dadea o aparenta de legalitate.

Epoca Basescu I

Nimeni nu avea majoritate. Prin abilitatea de negociere a lui Basescu s-a reusit impunerea unui guvern cu Tariceanu in frunte. Ca sa taie elanul opozitiei ( PSD ) erau scoase in public mici matrapazlacuri, de fapt se arata din cand in cand pisica pentru a slabi entuziasmul. Spre disperarea lui Basescu opozitia s-a nascut chiar din interior prin ruptura liberalilor de PD. Prin diverse metode specifice a fost rupt PNL-ul dar cei ramasi au fost ajutati de PSD si se pastra un echilbru.Presa nu mai era subventionata de stat ci de “moguli” chiar inainte de a fi definiti ca atare. Acestia erau de doua feluri: moguli buni si moguli rai. Ambii facusera banii furand pe vremea lui Nastase dar erau buni, respectiv rai, in functie de cum il atacau sau sustineau pe Basescu. Se fura in continuare ca-n codru. Nu mai era nicio jena si lumea nu se mai acoperea de hartii chiar daca DNA-ul incepuse sa-si arate coltii ( destul de tociti si neconvingatori).Fiindca economia crestea ( fara sa stie nimeni de ce ) orice se fura devenea neglijabil si se trecea cu vederea. Se parea ca suntem intr-un Caritas national si fara sfarsit. Doar se parea!

Limitele epocii Basescu I

Toate cele trei partide (PSD, PD, PNL) aveau cate o felie de putere prin care puteau sa impiedice pe ceilalti sa devieze rau.Inclusiv in perioada 2009 exista un echilibru, macar la nivel de muschi.

Epoca Basescu II

PDL e in tot si in toate. Puterea lor e discretionara si chiar daca nu au avut majoritatea la vot au avut suficienti bani si dosare pe care sa le transforme in mandate servile si sa ajunga la majoritatea absoluta. Tot ce se intampla acum este decis politic. Primarii se strang in jurul tatucului desi o parte au inceput sa se stranga prin locuri racoroase. In privinta furturilor, ati ghicit, se fura ca-n codru mai departe. Presa urla din toti bojocii dar nu mai intereseaza pe nimeni. Ceea ce caracterizeaza societatea actuala este lipsa oricarei jene. Nu mai intereseaza pe nimeni nici macar sa pastreze o aparenta de legalitate. Totul se face la vedere, in dispretul tuturor si in primul rand al legii. Desi DNA obtine productii record la hectar toti au senzatia ca e vorba de un film ce se pertrece in alt cadru spatio-termporal. Cei care striga hotii sunt cei care fura cel mai abitir. Pentru ca economia nu mai creste ( si nici acum nu stie nimeni de ce, mai ales guvernul in frunte cu cel dintai cosash ) exista sansa sa se fure mai putin. A fost inventat insa imprumutul de la FMI si astfel pot fi indestulate gurile flamande. Nu m-am referit la gurile de pensionari, profesori sau alte categorii de palmasi. Astia vor flamanzii in continuare ca au experienta in domeniu pe care e pacat s-o iroseasca. Ni se arunca in fata cazul Voicu si ar trebui sa rasuflam usurati pentru ca ne-a trecut glontul pe la ureche. Intr-adevar daca iesea Geoana, Voicu ar fi combinat in continuare in loc sa aiba palpitatii. Dar se pare ca ceea ce facea Voicu erau mici gainarii in comparatie cu ceea ce se intampla sub ochii nostrii. Catalin Tolontan se chinuie de cateva zile sa se faca auzit demascand jafuri de sute de milioane de euro. Dar publicul e mult mai atras de faptul ca Teo s-a hotarat sa puna si ea umarul la coafarea imaginii caracatitei portocalii. Un consilier PDL ( el e doar fraierul care cara servieta !  oare a cui? )  castiga de la stat 100 de milioane de euro in cateva luni si nimeni nu se sesizeaza in timp ce se fac publice condamnari la 6 ani de inchisoare pentru furtul a 2000 de lei. Iar toata imaginea asta e completata de “concursul” dat la Ministerul Economiei de ginerica prezidential prin care i se ofera acestuia un loc caldut la Paris. O sa ni se explice in curand ce economie va face bugetul tarii cand europarlamentarul EBA va deconta calatoriile doar de la Paris la Bruxelles nu la Bucuresti ( o sa revin la acest capitol!).  Totul se face acum la vedere iar legea e singura care nu vede. Cred ca simbolul justitiei cu femeia oarba tinand balanta in mana a fost interpretat gresit. I s-a furat balanta si a ramas doar cu esarfa pe ochi jucand acum celebrul baba-oarba. “Unde esti Chimitza?” Iar Basescu ii spune pe cine sa puna mana.

Limitele epocii Basescu II

NU EXISTA.

PS:  🙂 Uitasem de epoca Mircea Geoana: au fost cele mai dezastruoase 12 ore din istoria recenta pentru ca s-a furat ca-n codru. S-a furat ceea ce se putea fura in acea noapte: voturi. Atat de mult incat sa ajunga pentru 5 ani de mandat.

Doctrina, reforma si fraierii

PDL si PSD au fiecare cate o dambla. Unii si-au propus sa faca reforma statului iar ceilalti sa-si clarifice doctrina. PNL-ul si-a facut deja damblaua, adica sa organizeze un congres extraordinar  in care extraordinar a fost doar sistemul de vot, dupa care s-a retras sa sarbatoreasca.

Reforma ar trebui sa fie ceva util. Intelesul pe care il da PDL acestui termen determina insa din ce in ce mai multi oameni rationali sa faca afirmatii de genul: “Opriti reforma statului, vreau sa cobor!“. La fel cum ne-am obisnuit in toata perioada de dupa ’89, reforma in Romania este de fiecare data un scop in sine si scapa din vedere faptul ca reforma ar trebui sa rezolve o deficienta sau disfunctionalitate si sa dea sansa unui progres. Singurul scop identificat al reformei statului cu care ne face capul mare Basescu si purtatorii lui de cuvant din PDL este sa ne tina ocupati si sa ne ofere un subiect de discutie. Basescu a avut nevoie de o smecherie prin care sa abata atentia electoratului de la rezultatul modest al primului sau mandat si a inventat referendumul pentru reformarea parlamentului. Strategia a reusit mai mult decat se astepta insusi initiatorul, in sensul ca se preconiza un scor mare in favoarea micsorarii Parlamentului dar era destul de posibil ca numarul celor ce se prezentau la vot sa fie sub 50% din total votanti si astfel sa fie invalidat.

Dupa victoria lui Basescu PDL s-a trezit in brate cu un instrument perfect pentru manipularea post-electorala. Ca sa nu se iroseasca ideea si, mai ales, pentru ca nu exista alte variante pe care un guvern atat de competent precum cel condus de Emil Boc sa le aplice, reforma statului a devenit marota PDL-ului si a guvernarii. Nu comentez oportunitatea sau prezumtivul castig in  eficienta al unui Parlament unicameral si redus numeric dar sunt convins ca aceasta modificare va contribui la combaterea crizei economice in care ne balacim acum intr-o masura chiar mai mica decat rezultatul meciului Dinamo-Steaua de miercuri. In schimb vehicularea ideii de reforma a statului dimineata, la pranz si seara pe toate sticlele e perfecta pentru distragerea atentiei de la neputinta, amatorismul si, in unele situatii, chiar reaua credinta cu care se exercita acum actul guvernarii.

Tot ce s-a intamplat saptamana trecuta a fost pus de putere sub semnul “reformei” si, in ciuda bulgarilor de zapada ce au zburat vineri catre fata premierului, saptamana ce urmeaza va continua pe muzica aceluiasi ritm fals de manea de proasta calitate ( cred ca am comis un pleonasm! 🙂 ).

De partea cealalta, PSD-ul revenit la dragostea dintai, Ion Iliescu, este in continuare in degringolada si e cuprins de aceeasi febra a reformei. La ei se cheama mai frumos: “clarificare doctrinara”. Avantajul nostru de cetateni este ca reforma din PSD se testeaza pe proprii cobai spre deosebire de reforma PDL-ista ce se testeaza fara anestezie pe proria noastra piele. De foarte multa vreme in Europa si chiar la noi doctrina partidului tinde sa fie perceputa de catre electorat in planul secund, adeziunea ca militant sau ca sustinator al unei formatiuni politice depinzand in principal de liderul sau liderii acelei formatiuni. In ultimii ani niciun partid nu si-a respectat valorile doctrinare cu sfintenie desi si-a pastrat, cat de cat, liderii. Nici macar PRM nu isi strange electorii pe baza doctrinei nationaliste si antimaghiare ci exclusiv pe baza de Corneliu Vadim Tudor. De aceea Bolcas poate fi exclus din partid fara ca partidul sa piarda niciun vot.

In acest moment PSD este condus de Nastase, asa cum a vrut Iliescu alegandu-l in frunte pe Ponta. Practic niciunul dintre cei trei nu sugereaza in acest moment imaginea acelui lider cu carisma capabil sa stranga oameni pe baricade in ciuda aluziilor la Che Gevara  pe care le tot face tanarul presedinte. Confruntat cu o astfel de situatie PSD-ul este nevoit sa arunce in fata doctrina social-democarta. Ca sa contracareze ideea unei posibile destramari a partidului noua conducere lupta pe toate planurile. S-a strans in jurul lui Geoana si a intarziat pentru moment punerea in practica a unui abuz asupra Constitutiei promovat de PDL. A gasit solutia de a multumi pe toata lumea din interior (atati cat au mai ramas) si in loc sa se faca un guvern din umbra care ar fi avut evident un numar limitat de locuri identic cu cel al ministerelor s-au inventat 31 de departamente facand astfel rost de functii pentru toti cei care nu apucasera sa fie vicepresedinti in urma congresului.

Ideea geniala a fost cea cu campania de atragere de noi membrii promovata prin publicitate scrisa. Doar nu-si imagineaza cineva ca dupa ce vor vedea sigla cu trandafir pe jumatate de pagina a unui ziar cetatenii se vor prezenta teleghidati sa semneze adeziuni. Pretextul insa este perfect pentru atragerea presei de partea partidului. La foamea care exista acum pe piata media ce publicatie isi mai permite sa scrie urat despre PSD dupa ce acesta plateste niste pagini bune cu anuntul sau de promovare? Transpare aici stilul de colaborare cu media promovat de Adrian Nastase pe vremea cand era prim-ministru. Si e posibil ca dupa besteleala sistematica pe care o aplica Basescu un astfel de tratament sa fir privit mai mult decat favorabil.

Doctrina social-democrata e buna si pentru noua conducere si pentru cei care isi iau talpasita catre un loc mai caldut pentru urmatorii doi ani. Nimeni dintre cei plecati, cu exceptia lui Diaconescu, nu a spus ca pleaca din cauza conflictelor personale sau pentru ca le e foame. Toti au dat vina pe doctrina si pe pozitionarea PSD mai la stanga sau mai la dreapta decat li se pare lor ca trebuie. Ultimul care nu mai doarme noaptea de grija social-democratiei abandonate este Pandele. Acesta a gasit cel mai original mod de a-si prezenta orientarea politica. Pentru ca PSD a deviat de la doctrina Pandele il sustine acum pe Traian Basescu desi la Congres el se lupta cu Vanghelie si era aparat de Iliescu. Nu stim in ce anume il poate sustine primarul din Voluntari pe presedintele tarii dar suna bine. Domnul Primar nu este insa atat de tare suparat pe PSD incat sa-si dea si demisia din partid pentru ca intr-o astfel de situatie ar trebui sa renunte si la postul de primar. A ales mai bine sa se sacrifice si sa lupte din interiorul partidului pentru “marea doctrina”. Interesant e ca nici PSD nu are variante pentru ca excluderea din partid ar insemna ca Pandele sa fie liber pentru inscrierea in PDL. Totusi e de astepta ca acesta sa fie dat afara in urmatoarele zile fiindca PSD va avea de castigat cel putin in planul imaginii.

Am vazut cum e cu reforma, cum e cu doctrina si mai ramane de vazut ce fac fraierii. Unii stau la coada la plata impozitelor, unii stau la coada la somaj, unii se pregatesc de greve si demonstratii.

Unii chiar au ajuns chiar sa moara din cauza muncii.

Daca stau sunt curva, daca fug sunt proasta

Solutia, la mintea gainii, este sa se impiedice.

Adrian Nastase s-a zbatut de la inceputul anului sa se situeze in aceeasi ipostaza cu suratele inaripate de la Cornu alergate de pintenati prin ograda si, dupa o analiza profunda, nu a gasit nici el o alta rezolvare a dilemei pasaresti in afara celei cu impiedicatul. Daca dorea cu tot dinadinsul sa ajunga in finala era nevoit sa se lase un pic tavalit in cabina camionului de Mitrea, sa suporte clasica pozitie a misionarului preferata de diplomatul Diaconescu si sa accepte, eventual,  si o partida in trei in cuseta de serviciu a personalului de pe ruta  Constanta-Focsani, cu nasii Mazare si Oprisan. Toate in acelasi timp si in special inainte de Congres. Trebuie sa recunoastem ca o atare situatie nu cadra cu statutul de colectionar de arta si posesor de umor fin al proaspatului membru PSD de Prahova. De partea cealalta, dupa ce s-a anuntat ca runda se disputa cu cartile aranjate de Vanghelie, exista spectrul rusinos al clasarii, dupa primul tur, undeva la doua procente in fata lui Andrei Alexandru si a lui Ioan Domonco.  Mazare sigur i-ar fi luat fata cu conditia sa se termine carnavalul de la Rio inainte cu ce putin doua zile de congres. Nici aceasta pozitie n-ar fi fost prea onoranta pentru cel mai performant prim-ministru al PSD de dupa revolutie. Astfel solutia impleticirii in hatisurile sistemului electoral intern al partidului la care a trudit din greu a devenit evidenta.

Prin anuntul cu privire la retragerea din cursa a reusit sa arate publicului (cel suficient de credul!) ca Nastase lupta in continuare ca un barbat adevarat, are sustinere dar nu face compromisuri si e dispus sa renunte la functii pentru respectarea unor principii (nu stim care dar sigur de principii e vorba). Prin aceeasi decizie curajoasa a reusit sa-mi ofere si mie posibilitatea sa fac elegant trecerea de la gainile stresate intensiv din postul de ieri catre gaina monologand hamletian din articolul de astazi.

Numarul de candidati la sefia PSD nu s-a redus pentru ca organizatia, un izvor nesecat de valori si talente, a oferit imediat sansa de afirmare in lupta a tanarului Ponta.  E greu de crezut ca programul ambitios al acestuia va atrage suficienti sustinatori insa reprezinta o sansa extraordinara pentru confirmarea apartenentei la grupul de grei ai partidului. In lipsa lui Nastase sustinatorii lui se vor indrepta automsat catre Ponta ca doar el l-a crescut si invatat tot ce stie in materie politica. E posibil ca si Andrei Alexandru sa arunce cartile si astfel inca un rand de voturi de la taicutzu Ilici vor veni tot la tanara speranta a partidului. Cu ce mai are el, ca om care inca nu s-a certat cu nimeni in partid, nici macar cu nevasta sau socrul, poate strange un gramajoara frumoasa de adepti. Astfel, cu Ponta cocotat pe umerii unui grup solid de sprijin, vom avea posibilitatea sa urmarim la Congres continuarea dialogului de astazi cu Vanghelie si vom afla ce intentioneaza Marean sa-i dea lui Victor de la prezidiu, linistit, si ce va primi la randul sau, la schimb, din sala. Nu stiu de ce dar nu cred ca vorbeau despre voturi.

Pentru ca nu au avut ocazia sa urmareasca impreuna All Star Game-ul de la Dallas, castigat anul asta de catre echipa Conferintei de Est, PDL-isti l-au invitat pe Basescu la sedinta lor de sambata ce se va desfasura in acelasi timp cu Congresul PSD. Nu au prea multe de discutat ca treaba merge struna cand esti la putere si FMI-ul cinsteste masa cu regularitate dar aveau si ei nevoie de putina relaxare. Spre dupa-amiaza vor porni plasmele de pe pereti si vor urmarii live meciul de la Romexpo.

Doar ca sa se rada.

Antirachetele lui Basescu si petardele din PSD

Aparent scutul antiracheta si adunarea (sau adunatura) PSD-ului de astazi nu exista nicio legatura, dar Basescu a tinut mortis sa anunte sedinta CSAT-ului exact cand ceilalti se strangeau la haulituri ca sa stabileasca ceea ce se stabilise deja si anume ca va fi Congres pe 20 februarie. Probabil a vrut sa le ia fata la audienta dar se pare ca nu a reusit.

Deliberarea in CSAT a fost probabil doar o lista cu prezenta ( l-a sunat si pe Geoana da’ avea treaba ) pentru ca lucrurile erau oricum stabilite in directia asta. Imediat dupa anuntul oficial cativa baieti isteti au inceput sa-si dea cu parerea si sa emita pareri geopolitice ca si cum in treaba asta cu rachetele noi am avea un cuvant de spus. Ca si cum atunci cand am intrat in NATO  ar fi contat parerea noastra. Am fost intrebati daca vrem dar la ora cand Vanghelie umbla cu urna mobila prin parcare pe la Carrefour sa ne bage-n UE rezultatul referendumului era deja tiparit pe procesele verbale ( cam ca la prezidentiale la Paris! ).  Sau aveti impresia ca intrare noastra in NATO s-a facut ca ne-am dorit noi oarte mult. Cum de nu ne-a picat fisa sa ne dorim asta si pe vremea lui Ceausescu sau imediat dupa Yalta? Asa ca Traian cel Mare in treaba asta cu rachetele a supus la votul  CSAT-ul cele doua optiuni: cine este pentru si cine este de acord si a iesit ca ne punem scut! Apoi a facut simplu oficiu de “notar” si a semnat decizia. L-au ajuns blestemele lui Tariceanu! 🙂

Exact in timpul acestei decizii cruciale PSD-ul facea valuri in sala si aplauda la scena deschisa pe tatucul Iliescu. Se crease o atmosfera in sala la fel de inaltatoare si emotionanta ca atunci cand le multumea minerilor la Romexpo. Trebuie sa recunosc ca am dat-o in bara cu previziunea de azi dimineata dar pot sa o aduc din condei. 🙂 Raman la parerea ca vor fi in lupta adevarata doar trei dintre candidati. Diferenta e ca Iliescu prin discurs a dat un mic indiciu cu privire la optiunea sa, respectiv Adrian Nastase, si prin bis-urile starnite in sala l-a facut pe acesta sa anunte candidatura. Pare ciudat avand in vedere ca prin 2003 Iliescu a fost primul care a incercat sa-i puna o frana lui Nastase cand incepuse sa nu mai vada pamantul de la inaltimea aspiratiilor.  Recapituland, sustin in continuare ca Mitrea va merge in final pe mana lui Diaconescu, Geoana va trage tare cu ai lui de la judete si Vanghelie  iar Nastase, mizand acum pe Iliescu va spera ca din lupta celor doi va putea el sa intre cu unul dintre ei in turul secund. Si ca sa nu credem ca nu se ocupa de problema Nastase a facut in aceasta seara un maraton de emisiuni umoristice pe la televiziuni unde ne-a prezentat viziunea lui. Strategia pare corecta dar daca insista cu mistourile la Mitrea, Geoana si Diaconescu risca sa se prinda unul dintre ei de poante si in turul doi sa faca ei misto de Nastase.

In afara lui Iliescu singurul moment remarcabil, ce amintea de emisiunile pline de substanta cu dialoguri intre Plesu si Liiceanu, a fost disputa ideologic0-doctrinara intre Pandele si fanul lui Liiceanu, Vanghelie. Paralela perfecta prin  prisma nivelului dezbaterii, doar ca Pandele n-avea barba! Am inteles ca in 2012 se vor bate pe un WC public. Doamne ajuta!