Ce s-ar fi intamplat daca PDL vroia referendum la Constanta?

E de facut un exercitiu in acest sens. Am inceput sa scriu inainte de a afla rezultatele si chiar participarea la referendumul de la Constanta. Local se incearca aflarea opiniei constantenilor cu privire la desfintarea judetelor dupa cum arata pofta lui Basescu. Intr-o societatea normala la cap cetatenii ar trebui sa fie impotriva oricarei decizii care duce la centralizarea deciziilor si departarea lor de usa apartamentului celui interesat. In societatea romaneasca trebuie date si explicatii in acest sens.

E posibil ca pentru o parte din probleme sa fie mai bine ca anumite probleme sa se rezolve la nivel regional. Dar asta, binele cetateanului ( imi vine sa rad!!),  e ultimul lucru pe care il are in vedere presedintele cand se gandeste la reconfigurarea administrativ-teritoriala. Singura lui problema este sa gaseasca o formula tehnica prin care urmatoarele alegeri sa fie organizate pana la cel mai mic nivel, numarate si castigate de PDL, indiferent de consecinte, lege sau vointa amarasteanului. In acest context, batalia, relativ solitara, pe care o poarta PSD-ul la Constanta are o miza extrem de importanta, mult mai importanta decat scaunul lui Nicusor la CJC. Ar putea fi un semnal si chiar un motiv legislativ de a intarzia intentiile evident  frauduloase ale PDL. Am spus de “a intarzia” si nu de “a impiedica” pentru ca portocalii in frunte cu Basescu nu se impiedica de nimic, cu atat mai putin de lege sau vointa populara.

Singurul lucru de remarcat al zilei de astazi, legat de acest subiect, este pasivitatea iesita din comun a USL si in special a PSD-ului la nivel central. Victor Ponta nici n-a catadicsit sa se intereseza despre ce e vorba, Nastase are treburile lui personale cu Geoana, iar restul isi antreaza bucile pentru ocuparea viitoarelor functii, asa cum li se arata in sondaje. Ce face Constantinescu si cu Mazare la Constanta e treaba lor, e ca si cum am discuta despre recenta aparitie in Playboy.

Va imagineti ce iures ar fi fost daca PDL-ul ar fi fost interesat sa iasa acest scrutin? Cum s-ar fi revarsat galeti de portocaliu peste toata Dobrogea? Cum s-ar fi aglomerat semiautostrada Boagitei de senatori si deputati democrati din toata tarisoara, dornici dintr-odata sa petreaca un sejur pe litoral in insoritul noiembrie? Ce de emisiuni s-ar fi emis pe la B1, 10TV sau OTV cu cat de benefic e un astfel de referendum? Cate lectii am fi primit de la Monica Macovei, Cristian Preda sau Lazaroiu? Cum si-ar mai fi tavalit gleznele prin nisip madam Udrea si cum le-ar fi defilat niste vuitoane si niste tzatzane la constanteni? Cum s-ar mai fi inghesuit Boc sa taie panglici la autostrazi din metru in metru? Cum s-ar fi trezit brusc Basescu ca nu mai are apa minerala si s-ar fi dus repede la pranz sa-si cumopere doua baxuri exact la Carrefour-ul din Constanta, chiar cu riscul de a da acolo peste vreo “tiganca imputita”?

Ar fi fost un spectacol total. In schimb pe astialalti ii doare la basca. Sau nici macar la doi metrii mai in fata. Andreea Marin a fost mai prezenta decat liderii PSD la televizor in weekendul asta vorbind despre calitatile ei manageriale de exceptie, informatii fara de care sarmanul popor roman nici nu ar fi putut sa se pregateasca de postul Craciunului. USL a mai primit recent un sondaj in care castiga cu 52% si atunci nu trebuie sa mai faca nimic. Ponta nu a simtit nevoia sa-si ajute filiala locala si a gasit ca e mai potrivit in a se relaxa in glume, destul de usoare, cu FMI-ul ca asta il va ajuta enorm in viitoarele alegeri. Cel putin la asta ii indeamna istetimea lor iesita din comun. PNL, cel putin l-a trimis pe Hasoti sa spuna cateva vorbe, dar mi se pare tot prea putin. Baietii astia, care cica vor fi presedintele si premierul nostru peste cativa ani, se comporta ca in bancul cu militeanul care se ruga in fiecare duminica la Dumnezeu sa castige la loterie.

Daca nu faceti minimul efort de a cumpara macar un bilet, nu aveti nicio sansa, mai, inteligentilor!!

La ce-i bun un referendum

Am facut in articolul de ieri o trimitere la Ceausescu aratand asemanarea modelului de vot utilizat pentru modificarea statutului PNL cu votul din vremurile pe care le consideram apuse. Scriind am avut insa o revelatie si am constatat cat de mult seamana tactica referendumului utilzata de Ceausescu cu cea a actualului presedinte.

23 octombrie 1986

Romania lui Ceausescu se afla intr-o criza de proportii. Nu la nivel de tara pentru ca la acea vreme Ceausescu hotarase sa plateasca integral datoria externa si industria lucra din plin. Nu exista nici fenomenul unei saracii accentuate in randul populatiei pentru ca in acea vreme tot romanul “se descurca”. Criza se manifesta sub forma inexistentei produselor de consum de orice fel in comertul oficial. Ele se gaseau “pe sub mana” si toata lumea avea la un moment dat acces. Criza se mai manifesta la nivel de comunicare publica in sensul in care nimeni nu se mai straduia nici macar sa mai aduca din condei relatarea evenimentelor. Tot ce era prezentat public era artificial si toata lumea era constienta de acest lucru.

In acest context referendumul organizat de Ceausescu parea fara sens. Subiectul era reducerea de catre Romania a efectivelor militare, a armamentului si a cheltuielilor militare cu 5%. Pe cine interesa? Pe nimeni. Totul era un joc pentru imaginea internationala a lui Ceausescu ce se credea inca la acel moment unul dintre cei ce negociau dezarmarea mondiala.  Teoretic nu avea nimeni din tara niciun motiv de a se impotrivi. Cel mult ar fi aparut cativa indivizi care ar fi votat impotriva doar pentru a arata ca sunt impotriva regimului.

In realitate Ceausescu avea nevoie de acel rezultat de unanimitate pentru a demonstra tuturor ca el este exponentul ideilor poporului. Ca el merita in continuare sa conduca pentru ca poporul il sustine neconditionat. Cheltuielile militare n-aveau nicio relevanta si probabil ca nici n-au fost reduse pentru ca nu-mi amintesc de militari concediati la acel moment. De fapt au fost facute niste invarteli in bugete si o parte din activitatile armatei au fost transferate la Securitate sau la Ministerul de Interne, institutii ce figurau pe alte bugete.

25 noiembrie 2007

Simultan cu alegerile europarlamentare Basescu a organizat un referendum pentru alegerea parlamentarilor prin vot uninominal. Nu se punea problema unei opozitii pentru ca in general opinia publica era oricum favorabila acestui subiect. Din acest punct de vedere era absolut inutil. Insa scrutinul popular era extrem de folositor presedintelui pentru ca asocia o idee considerata buna de catre votanti cu un partid care in aceeasi zi participa intr-o competitie electoral paralela. Referendumul a obtinut 75% voturi favorabile dar nu a fost validat din cauza procentului redus de participare. PDL a obtinut un scor peste asteptari.

22 noiembrie 2009

Basescu uziteaza pentru a doua oara de smecheria cu referendumul simultan cu alegerile. Tema supusa dezbaterii publice a fost reducerea numarului de parlamentari la 300 si trecerea la parlamentul unicameral. Rezultatele au fost zdrobitoare in favoarea chestiunilor puse in discutie. Dar nimeni nu se indoia de acest lucru nici inainte de scrutin. In ochii poporului parlamentarii sunt toti niste hoti pusi pe capatuiala si cu cat sunt mai putini cu atat se cheltuie mai putin. Imaginea nu e departe de realitate pentru majoritatea alesilor dar poporul nu realizeaza ca banii aia economisiti nu se vor intoarce niciodata in buzunarul fiecarui cetatean, ca sa nu mai vorbim de volumul economiei facute nesemnificative in raport cu cheltuielile bugetare. A doua intrebare este neutra in constiinta populatiei pentru ca sunt foarte putini cei care au argumente reale pentru un sistem unicameral sau bicameral. Dar asociata cu prima intrebare toata lumea intelege ca e vorba tot de o economie. Deci referendumul nu a folosit aparent la nimic.

A folosit insa enorm campaniei prezidentiale a lui Basescu pentru ca el nu a mai fost nevoit sa deconteze public esecurile celor 5 ani cat a fost la putere si a deviat toata discutia catre referendum si, mai mult, fiind sustinatorul ideii a reusit sa pozeze in personajul pozitiv in antiteza cu ceilalti ce doreau mentinerea unui parlament mai mare. Si a castigat inclusiv datorita acestui referendum.

Acest referendum foloseste in continuare in guvernare si va folosi si pentru urmatoarele campanii din 2012 si 2014 tot PDL-ului si lui Basescu. Dupa cum a devenit deja o obisnuinta, ori de cate ori e in discutie o problema economica, Boc si PDL reclama ca unica solutie “reformarea statului asa cum a decis poporul prin referendum”. Ca si cum parlamentul redus a devenit brusc un panaceu al crizelor de orice fel din societatea romaneasca. PDL nu are niciun interes ca aceasta poveste sa se termine repede pentru ca ar fi nevoiti ulterior sa inventeze altceva. Eu chiar as putea paria in acest moment ca discutiile vor fi astfel taraganate incat referendumul real de modificare a constitutiei sa fie propus pentru aceeasi zi cu alegerile parlamentare din 2012 cand PDL va fi din nou asociat pozitiv cu cei care doresc binele poporului si va avea o sansa sa obtina acea mult visata majoritate absoluta. Se va incerca astfel devierea discutiei de la rezultatele economice ce vor fi probabil dezastruoase sau cel mult vinovati de acest lucru vor fi PNL si PSD care vor fi facut o opozitie crancena “reformarii statului” si “vointei poporului exprimata prin referendum”.

De ce am facut aceste interpretari prezentate probabil si de catre alti comentatori? Pentru ca am realizat acum cat de putin difera aceste pseudo-referendumuri  intre societatile democratice si cele totalitare. In ambele cazuri populatia participa de buna credinta si isi da cu parerea asupra unor subiecte  asupra carora aproape nimeni nu s-ar fi pronuntat impotriva. In ambele cazuri nu folosesc la nimic altceva decat la imaginea celui ce le-au initiat. In ambele cazuri este vorba doar de o manipulare ordinara.

Domnule Basescu ai fost genial dar nu si original!

PS:   Tema pentru acasa: La ce credeti ca foloseste afirmatia unui presedinte de tara ca ar fi nevoie de un nou imprumut consistent in viitorul apropiat, declaratie facuta intre doua vizite de lucru, una in Afganistan si una la Carrefour Orhideea?

De ce lista si de ce vot original la PNL

Congresul PNL a marcat unele premiere post revolutionare interesante privind sistemul de vor si de alegere a presedintelui de partid.

Alegerea unei liste

Votul unei liste complete a echipei de conducere in detrimentul unei alegeri uninominale a fiecarei functii nu este tocmai culmea democratiei. Sistemul este de tipul “castigatorul ia tot” si nu asigura reprezentarea la varf a tuturor opiniilor si curentelor din partid. Avantajul sistemului este ca echipa de conducere astfel aleasa isi asuma in totalitate actiunile si evolutia partidului pe durata mandatului. Chiar daca vor exista o multime de frustrari in cadrul PNL datorate acestui sistem s-a dovedit de multe ori ca democartia nu e cea mai eficienta forma de conducere a unei formatiuni. PNL se afla acum la un moment hotarator pentru evolutia viitoare fiindca de acum a inceput batalia pentru alegerile locale din 2012. Liberalii nu-si pot permite sa amane prea mult perioada de reintrare in lupta si existenta unor contradictii interne la nivel de varf pentru urmatorii ani ar fi fost total neproductiva.

Crin Antonescu a jucat totul ca la Poker. A plusat suficient de mult incat adversarii sa se arunce unul cate unul. Orban e cel care plateste sa vada cartea desi e constient ca nu e nicio cacialma la mijloc.

Votul original pentru statut

Dandu-se vina pe numarul mare de invitati fara drept de vot prezenti in sala a fost ales un mod original de votare a modificarilor la statut care sa permita alegerea noii conduceri pe sitem de lista. Delegatiile din fiecare judet au votat pe rand, sub atenta supravegehere a sefului de filiala care trebuia sa confirme in acelasi timp ca cel ce ridica mana facea parte din grup. Totul era filmat si eventual transmis in direct. “Intamplator” s-a inceput cu judetele care erau 100% controlate de Antonescu iar cand s-a ajuns la cei care aveau unele indoieli deja victoria era cunoscuta si astfel cei mai multi au fost si ei de acord cu sistemul ca sa nu se puna impotriva curentului.

M-am tot intrebat unde am mai vazut asa ceva si mi-am amintit ca in 23 octombrie 1986, Ceausescu a organizat un referendum (nu e Basescu primul care asculta exclusiv de vointa poporului cand trebuie reformat statul! 🙂 ) pentru reducerea cu 5% a cheltuielilor militare, a efectivelor si echipamentelor militare. Abia acum, in timp ce scriu constat cat de mult seamana referendumul de atunci cu cel din noiembrie cu reducerea numarului de parlament (voi aprofunda in alt articol).  Si atunci se vorbea despre criza economica dar Ceausescu a fost mai tare caci a avut unanimitate la o prezenta de peste 99%, Basescu doar 75% la o prezenta de 55%. Cum a obtinut Ceausescu unanimitate? La fel cum a scos Antonescu 80%. In 86 votul se desfasura pe tabel nominal in care existau doua coloane DA/NU. Trebuia sa semnezi in dreptul optiunii. Semnatura se dadea in cadru organizat, respectiv eu am dat-o in Politehnica in fata catorva profesori, a secretarului ASC, sefului UTC, seful organizatiei PCR din facultate si probabil doi-trei securisti. Au fost probabil si cativa nebuni care au zis “NU”, just for fun, dar istoria nu i-a consemnat. Imediat dupa vot au fost probabili ridicati si trecuti in lista absenti. De aceea unanimitatea a fost doar la vot nu si la prezenta.

Efectul unui astfel de vot

Dupa demonstratia de forta “democratica” de ieri Catarama nici nu si-a mai depus lista iar Orban s-a trezit ca o parte din sustinatorii sai s-au razgandit brusc.

Sa admitem ca scopul scuza mijloacele. Dar care-i scopul?

UPDATE: Ca o coincidenta astazi este 6 martie. Mai tineti minte ce s-a intamplat la 6 martie 1945?

Antirachetele lui Basescu si petardele din PSD

Aparent scutul antiracheta si adunarea (sau adunatura) PSD-ului de astazi nu exista nicio legatura, dar Basescu a tinut mortis sa anunte sedinta CSAT-ului exact cand ceilalti se strangeau la haulituri ca sa stabileasca ceea ce se stabilise deja si anume ca va fi Congres pe 20 februarie. Probabil a vrut sa le ia fata la audienta dar se pare ca nu a reusit.

Deliberarea in CSAT a fost probabil doar o lista cu prezenta ( l-a sunat si pe Geoana da’ avea treaba ) pentru ca lucrurile erau oricum stabilite in directia asta. Imediat dupa anuntul oficial cativa baieti isteti au inceput sa-si dea cu parerea si sa emita pareri geopolitice ca si cum in treaba asta cu rachetele noi am avea un cuvant de spus. Ca si cum atunci cand am intrat in NATO  ar fi contat parerea noastra. Am fost intrebati daca vrem dar la ora cand Vanghelie umbla cu urna mobila prin parcare pe la Carrefour sa ne bage-n UE rezultatul referendumului era deja tiparit pe procesele verbale ( cam ca la prezidentiale la Paris! ).  Sau aveti impresia ca intrare noastra in NATO s-a facut ca ne-am dorit noi oarte mult. Cum de nu ne-a picat fisa sa ne dorim asta si pe vremea lui Ceausescu sau imediat dupa Yalta? Asa ca Traian cel Mare in treaba asta cu rachetele a supus la votul  CSAT-ul cele doua optiuni: cine este pentru si cine este de acord si a iesit ca ne punem scut! Apoi a facut simplu oficiu de “notar” si a semnat decizia. L-au ajuns blestemele lui Tariceanu! 🙂

Exact in timpul acestei decizii cruciale PSD-ul facea valuri in sala si aplauda la scena deschisa pe tatucul Iliescu. Se crease o atmosfera in sala la fel de inaltatoare si emotionanta ca atunci cand le multumea minerilor la Romexpo. Trebuie sa recunosc ca am dat-o in bara cu previziunea de azi dimineata dar pot sa o aduc din condei. 🙂 Raman la parerea ca vor fi in lupta adevarata doar trei dintre candidati. Diferenta e ca Iliescu prin discurs a dat un mic indiciu cu privire la optiunea sa, respectiv Adrian Nastase, si prin bis-urile starnite in sala l-a facut pe acesta sa anunte candidatura. Pare ciudat avand in vedere ca prin 2003 Iliescu a fost primul care a incercat sa-i puna o frana lui Nastase cand incepuse sa nu mai vada pamantul de la inaltimea aspiratiilor.  Recapituland, sustin in continuare ca Mitrea va merge in final pe mana lui Diaconescu, Geoana va trage tare cu ai lui de la judete si Vanghelie  iar Nastase, mizand acum pe Iliescu va spera ca din lupta celor doi va putea el sa intre cu unul dintre ei in turul secund. Si ca sa nu credem ca nu se ocupa de problema Nastase a facut in aceasta seara un maraton de emisiuni umoristice pe la televiziuni unde ne-a prezentat viziunea lui. Strategia pare corecta dar daca insista cu mistourile la Mitrea, Geoana si Diaconescu risca sa se prinda unul dintre ei de poante si in turul doi sa faca ei misto de Nastase.

In afara lui Iliescu singurul moment remarcabil, ce amintea de emisiunile pline de substanta cu dialoguri intre Plesu si Liiceanu, a fost disputa ideologic0-doctrinara intre Pandele si fanul lui Liiceanu, Vanghelie. Paralela perfecta prin  prisma nivelului dezbaterii, doar ca Pandele n-avea barba! Am inteles ca in 2012 se vor bate pe un WC public. Doamne ajuta!