Basescu, in sfarsit, decent

Dupa zece zile in care toata presa s-a indestulat cu nesat din starvul nefericitului Huidu si drama altor trei compatrioti avem, in sfarsit, un eveniment ce ar putea crea confuzia ca ne consumam, mai mult sau mai putin dureros, existenta intr-o tara civilizata.

Astazi, la implinirea varstei de 90 de ani, Regele Mihai I a vorbit natiunii de la tribuna Parlamentului. Nu tin neaparat sa elogiez regalitatea, asa cum mult prea multi farisei s-au repezit astazi sa o faca, si ma abtin sa dau transant un verdict in dilema monarhie-republica, pentru ca istoria a dat suficiente contraexemple ambelor tabere. Nu se poate insa trece cu vederea peste faptul ca momentul in sine, discursul de numai 8 minute, a fost extrem de intens. Pentru cei care bagatelizeaza ierarhiile sociale interbelice, considerate arhaice de o societate super-informatizata, am o veste proasta. Sangele albastru, se pare ca exista. Si nu e ceva neaparat fizic, un amestec trivial de azorubina cu colorant E416 si potentiator de culoare. E ceva ce, imi pare rau Nea Gigi, nu prea se poate cumpara.

Regele nu mai impresioneaza prin fizic, prin miscare scenica si nici nu pare a mai avea carisma. Insa prezenta lui impresioneaza prin ceva mult mai presus de perceptiile mentionate, ceva ancestral, capabil sa produca vibratii  chiar si neuronului odihnit de parlamentar uninominal. Pentru ca toti cei prezenti in sala, chiar si cei cu sange portocaliu, s-au lasat pentru o jumatate de ora dusi de val si au aplaudat sincer momentul. Genul asta de forta nu vine, asa cum ar crede smardoii din port, din cantitatea de smecherie pe metru patrat, ci din consensualitatea recunoasterii valorilor reale indiferent de scara proprie de referinta.

Dovada acestei capacitati de dominare e demonstrata chiar de reactia interlocutorilor personajului despre care vorbim in istoria ultimilor ani.  Chiar daca a incecat sa-i minimizeze importanta, Iliescu s-a temut intr-atat de mult de Regele Mihai incat a fost capabil sa incalce flagrant legea si sa nu recunoasca un pasaport romanesc valabil, expulzand in afara granitelor un cetatean roman. Chiar si in perioada comunista cetatenia dobandita prin nastere nu putea fi retrasa de statul roman iar Regele Mihai nu renuntase niciodata la ea. Acum, taica Ilici, se da democrat si se face frate si cu dracu’ ca sa treaca puntea sau, mai bine zis, se face frate cu cine poate numai sa scape de dracu’.

Tot de frica, inca din primavara, de cand Casa Regala a inceput sa dea curs unor manifestari ce pregateau aniversarea de astazi, hoarde intregi de neispraviti au inceput sa improaste cu mizerii facand recenzii de bodega cu privire la momente extrem de delicate din istoria nationala. Chiar cel dintai marinar al tarii a dat tonul la cantec, trezindu-se asa, tam nisam, sa emita opinii critice fata de evenimente despre care se pare ca a aflat exclusiv din cea ce a citit, in pauza unui meci, de pe cornetul in care i-a aruncat o cotoroanta doua butoiase, din alea cu fundul dublu, de seminte rancede de floare.  A mizat pe antiteza Antonescu – Mihai I si pe confuzia din capetele romanilor cu privire la acele vremuri. Ceea ce nu a inteles dumnealui este ca si Antonescu, maresalul, daca ar fi fost astazi in Parlament, ar fi fost la fel debine primit.  Pentru ca ambii au reprezentat in anumite momente din viata lor simboluri ale unor trairi nationale. Pentru ca gesturile lor de atunci, chiar condamnate ulterior, au fost pornite din niste convingeri si sentimente nobile, nu din dorinta de a satisface hachitele unei blonde.  Probabil ca presedintele se identifica mult mai usor cu tatal lui Mihai, Carol al II-lea si poate de aceea s-a grabit sa se incumetreasca cu bastardul lui, asa cum s-a incumetrit si cu Regele Cioaba, si cu Bercea Mondialul si cu multe alte familii nobile de pe la noi. A uitat insa amanuntul ca pana si Carol al II-lea respecta un cod al onoarei si a abdicat in clipa in care a tinut mortis sa deraieze de la traditia si valorile momentului.

Tot frica a fost cea care a determinat intreg guvernul si pe presedinta Camerei Deputatilor sa fuga precum potarnichile in cele mai departate colturi ale lumii, prin Georgia, pe la Carei sau pe unde si-au gasit bilete. S-au comportat precum vampirii care fug sa nu fie “arsi” de cate o raza de lumina.

Si foarte bine au facut. Ar fi banalizat cu prezenta lor tabloul zilei de azi. Ar fi reprezentat elementul chichios ce ar fi devalorizat toata manifestarea. Ce sa caute Roberta Anastase la un discurs despre percepte morale? Ce sa caute Emil Boc la un discurs despre verticalitate si barbatie? Ce sa caute hahaitul lui Basescu la un  discurs despre valori autentice si democratie?

Va intrebati probabil, care din mitocaniile lui Basescu m-au determinat sa dau titlul articolului? Ei bine, in conditiile unui eveniment de o asemenea incarcatura emotionala, simbolica, istorica, Traian Basescu a facut un gest fara precedent in toata perioada sa de locatar al Cotrocenilor. A facut cel mai frumos si cel mai decent gest pe care ar fi putut sa-l faca.

A lipsit!

foto mediafax.ro

Exercitii de exegeza sau pupat de fese in stil romanesc?

Se stie despre Traian Basescu faptul ca in timpul campaniilor electorale este nu numai creativ ci si extrem de disciplinat in sensul in care tine cont de amanunte si de sfaturile specialistilor in comunicare.  Se pare ca a auzit textul asta despre el de atatea ori incat a dat-o in narcisism. De cateva luni echipa lui de comunicare oficiala e pusa la grea incercare profesionala iar echipa de comunicare neoficiala nu mai pridideste in a se face de rahat  balbaindu-se pe la teveuri.

In acest moment Basescu si PDL nu mai au niciun fel de strategie economica sau sociala. Cu alte cuvinte activitatea lor nu mai are nicio legatura cu guvernarea in sensul in care ar trebui ea facuta. In orice tara aflata macar in perioada de dezvoltare post-bananiera guvernul ar demisiona cu tot cu seful din deal si ar deschide cale catre niste alegeri ce ar mai stabiliza situatia. La noi se duce o lupta apriga pentru a nu se scapa ciolanul din mana. Nu conteaza ca a fost deja lins si lustruit de n-a mai ramas decat fildes curat. Specificul romanesc spune ca nu te dai intr-o parte decat daca ramai mai scund cu un cap, cum era pe vremea turcilor, sau te trezesti cu pieptul bine impanat cu plumb, cum s-a intamplat in vremuri mai recente si prea repede uitate.

In astfel de perioade in care nu mai e nimic de facut economic, cand ideea de guvern a decazut intr-atat incat au fost numiti ministri indivizi de genul Ariton, Botis, Lazaroiu si inca vreo trei ale caror nume nu le stiu, si e posibil ca nici Boc sa nu le stie daca e luat repede la intrebari, singura posibilitate de a te mentine la putere este abuzul de propaganda si razboiul comunicational. Nu poti face nimic concret dar de promis poti promite in orice moment oricat. Si in aceasta privinta, a promisiunilor, Boc se achita de sarcina cu mare profesionalism. Promite de toate: pensii (de la anul), autostrazi (peste doi ani), plata banilor conform hotararilor judecatoresti (la anul si la multi ani!), iesirea din criza (pentru cei care vor mai trai pana atunci). In schimb Basescu se pare ca nu mai face jocul de echipa ce l-a consacrat.  Pe vremuri, atunci cand lansa cate o gogorita pe piata, se consulta si pregatea pe toata lumea in problema respectiva. Astfel inainte de a apuca semnalul video sa treaca de la Cotroceni, via satelit, pana in reteaua RDS-RCS, deja Visan, Sulfina Barbu, Popovici, Mircea Toader si alti cativa “comunicatori” ai PDL erau in studio la Realitatea si ne explicau cat de logica e gandirea prezidentiala si cat de multe lucruri se vor rezolva, in bine, daca facem cum ni se spune.

De cateva luni toti acesti baieti impreuna cu Boc, Udrea si toti ceilalti care mai praduiesc cot la cot cu dansii, sunt pusi in situatia de a explica publicului tot felul de prostii care sa justifice ideile presedintelui emise, probabil, seara tarziu cand chelnerul oficial era iesit din tura iar Lazaroiu ramas singur de serviciu la turnat in pahare facea sa pluteasca prea sus cele patru cuburi de gheata. Nu mai trebuie comentata cat de penibila e situatia in care primul ministru, asa zis profesor de drept constitutional, trebuie sa explice cat de importante sunt pentru popor modificarile constitutionale propuse de un capitan de vas pentru ca apoi sa le faca uitate dupa ce Curtea Constitutionala i-a dat cu ele peste ochi. Cat de penibil a fost pentru toti pedeleii sa explice de ce trebuie sa se desfiinteze judetele fara sa stie ca vor fi 8, 10, 16 sau cate a visat Traian, la ce ne foloseste si cand se va face.

Mai nou, la o sueta pe teme istorice cu Cristoiu, intre doua sprituri la Ciresica, presedintele si-a dat cu parerea despre Regele Mihai. Gest indreptatit de faptul ca el a stat la masa pana acum si cu Regele Cioaba si cu Imparatul Iulian si cu Razboinicul Luminii. Ba chiar si cu Mihai I si probabil de aceea a pus pe picior de egalitate toti monarhii pe care i-a cunoscut, pe viu nu din prostiile alea de carti de istorie sau de pe goagal. Faptul ca frate-su, Mircea, i-a sarit in aparare este de inteles ca doar si el e cumatru cu Bercea Mondialu si stie ce inseamna respectul. Restul celor cu 12 clase terminate inainte de plecarea in armata s-au  simtit usor jenati si au preferat sa taca.

Proaspatul ministru al muncii (!?) n-are, insa, ce sa faca in situatia creata si trebuie sa emita si el o opinie. Fiindca de munca oricum nu se mai ocupa nimeni isi da si el cu parerea despre ce-ar fi facut Basescu acum 64 de ani daca i-ar fi cerut comunistii sa abdice. Bazandu-se pe istoria recenta in care se stie ca Basescu a evaporat flota si nu s-a speriat de justitie, si-a dat singur casa din Mihaileanu si nu i-a fost frica din nou de nimeni, a facut harcea-parcea Constitutia de cativa ani si nu-i e frica de ce se va intampla, e clar ca nici atunci, in  ’47, nu s-ar fi speriat de un amarat ca Stalin si i-ar fi zis vreo doua, de la obraz.

Luni, Traian Basescu se va adresa Parlamentului sau macar celor cateva slugi ce vor sta sa-l asculte. Sigur va mai spune cel putin o enormitate. N-are importanta ce. Dar abia astept sa ascult explicatiile baietilor ce inca i se mai gudura pe langa ciubote.

poza de pe romanialibera.ro

Traiane, du-te si te culca!

Il stiti pe-ala de strica mereu petrecerile? Nu se poate sa nu-l fi intalnit pana acum. E cel care exista in orice gasca de tineri sau cerc de prieteni. E cel care e mereu invitat la onomastici cu strangere de inima. Aparent e simpatic. La inceput, cand cheful lancezeste, e cel care da un strop de culoare amortelii si stingherelii firesti atunci cand nu toti participantii se cunosc intre ei. E cel care da tonul la distractie, primul care face o gluma la adresa gazdei, primul care isi toarna un pahar si ii indeamna pe ceilalti sa-l imite. E cel care sparge gheata si face prima invitatie la dans. Devine imediat popular si toti se bucura  ca au ocazia sa petreaca impreuna cu un asemenea tip plin de viata. El da tonul, tine ritmul si da sens distractiei iar intregul grup il urmeaza.

Entuziasmat ciocneste cu toata lumea si incurajat de succesul de scena incepe sa verse pe gat pahar dupa pahar, din diverse licori, de diverse grade. Coplesit de avalansa de simpatie si imbibat de alcool devine din ce in ce mai euforic si inainte de jumatatea petrecerii e deja lemn de beat si nu mai stie ce face. Uneori are norocul sa cada intr-un pat sau sa asculte indemnurile unui prieten si ia o pauza de la distractie primind un binemeritat somn de cateva ore in care alcoolemia revine la limite normale. Cand se trezeste are o migrena cumplita si vrea sa inghita repede niste muraturi. Nu mai are niciun haz stand usor ghemuit langa o masa mai intunecoasa dar cu totii il privesc mai departe cu simpatie si ii fac cu ochiul complice sperand ca tot el sa bage carbuni intr-o petrecere care e pe terminate, ajunsa la momentul la care participantii incearca sa-si gaseasca un motiv plauzibil de a pleca fara a fi nevoiti sa explice gazdei ca a doua zi se trezesc devreme sau ca se simt obositi sau, ma rog, alte d-astea. Asta ar fi cazul fericit, in care a reusit sa doarma.

De cele mai multe ori lucrurile se petrec altfel. Nu vrea sa doarma nici in ruptul capului. Ce? E fraier sa renunte la glorie tocmai cand e in centrul atentiei, cand e buricul pamantului? Nici vorba. Tine mortis sa-si distreze fanii proaspat castigati cu orice risc. Doar ca fizicul balanganitor nu-l mai asculta iar cresterea ritmului de ingurgitare a bauturilor nu da semne ca l-ar avantaja. Devine din ce in ce mai galagios si mai strident. Convins de perfectiunea glumelor sale sare calul si jigneste involuntar sau din prostie cateva sotii sau prietene, de obicei pe cele ale invitatilor cei mai importanti, un sef sau un partener nou de afaceri in fata caruia gazda ar fi dorit sa faca impresie buna. Acum nu mai are decat sa caute scuze si sa spere ca momentul penibil se va termina cat mai repede si va fi uitat. Si nu se opreste aici. Incepe sa scape maioneza pe covor. Sparge pahare. Injura pe vecinul venit sa solicite un volum mai rezonabil al urletelor. Vomita pe langa closetul caruia nu a mai apucat sa-i ridice capacul din lipsa de coordonare. Distruge tot ce poate distruge. Haine, bibelouri, mobila, chef si respect. Mai toti se evapora cu ochii plecati de la eveniment fiindu-le rusine de rusinea celui ce s-a straduit sa fie gazda. Unii multumesc lui Dumnezeu ca n-au parte de un asemenea prieten iar altii se gandesc la motivele ce ar putea fi invocate pentru a nu-l invita la eventualele lor petreceri. Aveti un astfel de cunoscut? Stiti despre ce vorbesc?

Basescu a reusit in 2004 sa scoata Romania din amorteala comunistoida in care lancezeam anesteziati de catre Iliescu & Co. A reusit sa mobilizeze tinerii sa iasa la vot. A dat multora dintre noi speranta. Toata lumea s-a ridicat la dans si a petrecut cu entuziasm cativa ani fara sa bage de seama ca, intre timp, cativa baieti isteti, de alde Videanu, Berceanu, Udrea, etc., in timp ce noi ne hlizeam copios la showurile “simpaticului” presedinte  ocupasera camara iar dupa ce s-au imbuibat cat au putut au inceput sa rationalizeze sarmalutele destinate invitatilor pe motiv ca a sosit criza. Basescu a devenit din ce in ce mai beat de putere. A devenit irascibil. Injura vecinii, injura prietenii, pune totul cu roatele-n sus. Distruge tot ce-i trece prin fata. Sanatate, invatamant, economie, justitie. Betia devine atat de puternica incat nu mai poate fi rational. Betia puterii, bineinteles. Nimic nu-i mai sta in cale. Nu ne mai ramane decat sa speram ca la un moment dat va cadea intr-un pat si se va face liniste si ca pana atunci nu va distruge toata vitrina cu serviciul de 24 de persoane din semicristal. CTP-ul spune ca ceea ce se petrece cu Basescu sunt simptomele unei boli psihice. Altii sustin ca ar fi vorba de o strategie de criza complexa in care incearca sa acopere scandalurile inevitabile ale guvernarii cu alte scandaluri, mai mari, pe care spera apoi sa le estompeze si sa le faca uitate si pe primele. Eu incep sa cred ca tot balamucul la care asistam nu e compus decat din exteriorizari specifice ale unui caracter rudimentar ce ar fi putut fi intuit si pana acum doar pe baza analizei psihoacustice a celebrului sau hahait marinaresc.  Ni se prezinta doar, cu titlu si ambalaj de reforma institutionala, un sir lung de mitocanii ale scroafei scapate in sufrageria cu covor persan decisa sa sparga vaza din portelan scump doar ca sa poata roade cotoarele groase si suculente de la gladiole.

Ce baiat simpatic ar fi fost el daca se oprea acum cativa ani din betie si s-ar fi dus la timp sa se culce!