Parpalacul meu bej

15/01/2012 at 11:04 PM (Politica serioasa)
Tags: , , ,

1987

Toamna. Eram in anul II si aveam o prietena ce studia Chimia Industriala. O parte din cursurile la chimie se tineau intr-o cladire veche de pe Calea Victoriei. Astazi acolo sunt cateva sali de curs ale SNSPA. Incercam sa ma dau un tip interesant. De fapt, chiar eram! :)) N-aveam bani de toale si, oricum, nu erau pe vremea aia toale decat aduse de vaporeni sau de sarbi la Timisoara. Am gasit prin dulapul lui taica-miu un parpalac bej. Destul de rablagit si un pic cam larg pentru mine. ll purtase el pe vremea cand ma nasteam eu. Doar pe la evenimente. Am vazut astfel o oportunitate de a ma imbraca si eu “cool”. (Termenul de cool nu se inventase inca!). Ca sa-i fac o surpriza fetei m-am imbracat corespunzator, am pregatit o mina misterioasa si m-am prezentat, neanuntat, sa o astept la iesirea de la cursuri. In mintea mea eram cel putin Alain Delon ( Liviu Varciu pe atunci se juca cu rama in tarana si nu se anunta un asa mare sex-simbol al mileniului urmator 🙂 ). Am ajuns mai devreme caci nu erau nici telefoane mobile si nici SMS. Daca ratai ora ratai toata ziua. Ca sa nu stau ca prostul in vant, in fata cladirii, am inceput sa ma plimb in sus si in jos, de la farmacie pana la carciuma Podu Mogosoaiei.

La un moment dat in dreptul Ministerului, nu mai stiu care ca acum e o groapa si un scandal cu o manarie facuta de Posta Romana sub obladuirea lu’ Base, opreste o masina si coboara un tanar cu cativa ani mai in varsta decat mine, cu un parpalac gri deschis, aproximativ aceeasi croiala cu al meu. Se saluta cu cel din Dacie si incepe sa se plimbe la fel ca mine in sus si in jos., dar pe alt segment de trotuar. Atunci am observat ca mai in jos, pe la Casa Vernescu, mai era un individ, tot cu parpalac ce facea acelasi lucru, se plimba. Si mai erau si altii.

La un moment dat m-am trezit fata in fata cu primul dintre ei la intersectia cu Lemnea.
-Ai un foc?
M-am uitat la el si am vazut ca pe mine ma intrebase.
-Da, imediat. Si am scos un chibrit jumulit. I-am aprins lui si mi-am aprins si eu o tigara.
-De Sfantu’!? si mi-a zambit complice. Vazuse tigarile mele, Carpati de Sfantu Gheorghe, cele mai bune la gust, cu cel mai mic continut de sfecla si care nu se gaseau in Bucuresti. Tocmai venisem de acasa. Am zambit si eu dar n-am apucat sa raspund nimic…
-Hai ca vine! Multam… si pleaca imediat de langa mine, aruncand grabit tigara din care trasese doar doua fumuri, catre josul Caii Victoriei.

Initial n-am priceput nimic dar m-am dumirit repede. Fusese o pauza de 10 minute in trafic iar acum venea dinspre Piata Victoriei o coloana de masini negre. Dacii si Renault 16, precedate de o masina a Militiei cu girofar albastru. Era coloana cu care se deplasa Ceausescu. Inainte de trecerea coloanei se oprea circulatia pe toate strazile laterale cu o intersectie mai incolo. Atunci am inteles ca toti cei care se plimbau pe trotuare, aparent fara treaba, faceau parte din dispozitivul de asigurare a  traseului. Si nu erau doar cei doi. Erau plantati din 100 in 100 de metri si toti erau imbracati aproxaimativ la fel, cu parpalace de diverse culori, gri, bej, bleu. Exact ca mine. N-aveau statii pe vremea aia. M-am amuzat cand mi-am dat seama ca ma confundase cu unul de-ai lor dar m-am si speriat un pic. Nu prea iti venea pe vremea aia sa ai de a face cu baietii respectivi.

Intre timp mi-a venit si amica si am plecat catre Piata Sfintii Voievozi. Nici nu mai tin minte daca am dat-o gata sau nu cu look-ul meu. Am vazut in spate cum imediat dupa ce s-a reluat circulatia, cateva masini opreau si strangeau indivizii cu parpalace. Nu ii incarcau la rand. Din doi in doi ca sa nu se prinda prostimea ca e schema. 🙂

***

februarie 1990

Mare manifestatie in Piata Victoriei. Devenise deja rutina. Se strangeau cateva zeci de mii imediat. Iliescu dadea aceeasi importanta miscarii precum Basescu in ultimele zile.  Dar situatia devenise agasanta. Deja in fiecare duminica era scandal. Palatul Victoria nu avea gard in jurul spatiului verde. Ca sa nu intre multimea era un cordon de “scutieri” care protejau zona. Taraboi toata ziua. La un moment dat o delegatie de 10 oameni din piata, al;esi nu stiu dupa ce criteriu, a intrat sa discute. Nu stiu ce si cu cine. Cert e ca nu s-a rezolvat aparent nimic. Nu filma nimeni ca era “ceata” la TVR de fiecare data cand era rost de manifestatie. Spre deosebire de alte dati lumea nu s-a imprastiat nici dupa pranz. Ba chiar se strangau tot mai multi ca era vreme buna. Tot o iarna de-asta, fara zapada. Catre ora 4 s-a intamplat ceva ciudat. Nu stiu cum, ca eram mai in spate, multimea a navalit peste spatiul verde si a ajuns pe scarile Guvernului iar scutierii parca nici nu existau. In mai putin de 30 de minute cladirea era atacata de catre demonstranti cu pietre in geamuri si cu molotoave. Toata ziua nu fusese niciun gest violent. Doar injuraturi si scandari. Nu am apucat sa vad continuarea in direct deoarece, cineva mai in varsta care acum nu mai e printre noi, adihneasca-se in pace, a insista sa plecam de acolo. Mi-a zis ca nu mai e nimic de vazut si ca suntem obositi pentru ca statusem in picioare toata ziua. M-a convins si am plecta pe Calea Victoriei. Pe drum ne-am intalnit cu niste coloane ciudate de muncitori, imbracati in salopete albastre, noi, cu bastoane de lemn in mana, care veneau in piata la manifestatie. A urmat un mare macel iar a doua zi au venit minerii care au pus lucrurile “in ordine”.

Ajuns in camin, pe seara, am vazut filmarea facuta de un amic pe VHS. Pe la 15:30, primul rand de manifestanti, cel de langa scutieri a fost ocupat discret de niste baieti imbracati aproximativ la fel, cu geci imblanite, pantaloni negir si caciuli gri. Pe masura ce se apropia ora 16.00 deveneau din ce in ce  mai agitati iar scutierii din ce in ce mai “nesiguri” si mai rari. La ora 16.00, fix, tot lantul cedeaza si primul rand navaleste cu zgomote si strigate pe spatiul verde intr-un cerc concentric. Inertial sunt urmati de cei din randurile doi si trei care nu intelegeau ce se intampla. Scutierii au disparut subit si a inceput atacul asupra cladirii.

TVR, Iliescu si restul FSN-ului  au argumentat ca era un mare pericol ca democratia sa ‘cada”, ca taranistii si liberalii au organizat atacul asupra cladirii, ca vor sa vanda tara si ca fara “providentiala” sosire a minerilor revolutia risca sa fie infranta.

***

15 ianuarie 2012

Nu e mare lucru de povestit. Totul e la televizor, in direct si in reluare.

Va dau doar cateva indicii. Indivizii care s-au batut cu jandarmii erau la un moment dat pe platforma din fata teatrului erau toti imbracati cu blugi usor prespalati, geci cu aceeasi croiala, lejere la miscari si caciuli asemanatoare. Doar ei s-au batut cu jandarmii. Dar actiunea lor a justificat aducerea altor jandarmi, lacrimogene si probabil maine nu se va vorbi despre motivele pentru care oamenii au iesit in strada ci doar despre violenta. Si mie teama ca va urma o mare violenta in aceasta noapte. Si vor exista justificari pentru magariile de maine si poimaine. Vor urma niste vremuri complicate.

Din cele trei episoade se vede clar ca metodele securitatii s-au perpetuat. Au rezistat timpului si oranduirilor. De fapt, de ce sa schimbi ceva ce functioneaza? Au schimbat doar hainele ca, de, huliganul de serviciu trebuie sa fie imbracat conform modei locale.

Mai dati-o ba-n parpalacul meu!

Leave a Comment

Nu va fie frica / Iliescu pica!

14/01/2012 at 7:07 PM (Politica serioasa)
Tags: , , , , , , ,

Uite ce repede au trecut 22 de ani! In ianuarie 1990 se auzea pentru prima data scandarea din titlu. Piata Universitatii incepea sa devina un loc de pelerinaj. Incepea sa devina o Mecca pentru niste credinciosi ce pentru 50 de ani isi neglijasera profetul. De fapt nu existase niciun profet insa asociau locul respectiv cu originea unor noi idei la care le fusese frica sa viseze pana atunci. Ulterior Piata Universitatii a devenit un simbol si un reper pentru multe lucruri, atat pozitive cat si negative, si asa s-a nascut “spiritul Pietei Universitatii” care continua sa existe si, in ciuda numeroaselor incercari de a monopoliza acel loc in folosul unor miscari politice cu beneficiu mai mult personal, acest spirit rezida in ideea ca acela este locul in care esti liber sa-ti exprimi nemultumirile.

Manifestarile de ieri n-au pornit de la sustinerea unei persoane. Ar fi chiar periculos. S-a dovedit pe pielea noastra ca omul-pretext de la care s-a declansat Revolutia din ’89, Tokes, reprezinta acum varful de lance al miscarii antiromanesti, separatiste.  Nu Arafat e motivul scandarilor cu: “Jos Basescu!”. El a fost doar scanteia care a dat frau nemultumirii ce mocnea stavilita in interior. Interesant este ca bucurestenii, si nu numai ei, si-au reamintit ca exista acel loc in care pot injura si-si pot plange unii altora de mila, Piata Universitatii. Si cam atat. Mi-e teama ca alte rezultate concrete nu vor urma.

La fel ca acum 22 de ani,  miscarea e insotita de tot arsenalul de manipulare, dezinformare si propaganda. Atunci erasimplu. Lui Iliescu i-a fost mult mai usor sa ascunda scandalul. Exista doar TVR ( ce isi spunea si Libera! 🙂 ), existau doar ziare, majoritatea controlate de oameni verificati, iar Internetul nu era prezent nici in episoadele Star-Trek. In 18 ianuarie 90 au manifestat in Piata Victoriei aproximativ 100.000 de oameni. Era soare si niciun nor pana la Ploiesti. TVR a anuntat, insa, ca e ceata si nu poate filma si cu asta basta. La Suceava nimeni nu crede nici macar astazi ca asa au stat lucrurile.

In 2012 lucrurile sunt mai complicate. Orice muritor de foame, din toata saracia lui, tot strange in cateva rate sa-si ia un smartphone cu care pune pe facebook o poza din piata instant. Poza ce se poate vedea si de la Suceava. Sunt, insa, unii care nu-si ies din rutina meseriei. TVR trateaza la fel de discret evenimentele si acum. In timp ce cateva mii de oameni manifesteaza in strada, n-are importanta daca au sau nu motive, pe TVR1 e o emisiune de mare succes, cu peisaje feerice, copii care se tavalesc veseli in zapada, muzica, Marina Almasan, ninsoare, ce mai, fericire pe toate planurile. Totul live!

In ’90 se raspandeau in Piata biletele despre droguri, dolari si alte treburi murdare care se intamplau acolo sub “directa indrumare” a taranistilor si liberalilor, cei  care doreau la acea vreme sa “vanda tara” si sa ne strice “linistea”. Adica sa privatizeze, cum vrea marinerul acum. Astazi am aflat ca la Cluj, celor ce veneau la miting li se inmanau din partea autoritatilor texte in care se preciza ca e ilegal sa manifestezi neautorizat, “spontan”, si ca participantii risca sa fie amendati. Modelele de deviere a atentiei par surprinzator de asemanatoare, probabil din cauza ca aceeasi securisti de nadejde coordoneaza manipularea si dupa 22 de ani.

Asemanarea ajunge pana acolo incat, daca ati avut timp sa urmariti petardele ultimelor zile, a fost inventat un obsedat sexual care inteapa femei cu acul in tramvaiul 41. Nu a luat nimeni seama la asta, mai putin Grigore Cartianu si evz.ro, si subiectul artificial nu a cucerit prim planul media, asa cum si-ar fi dorit puterea. La fel. acum 22 de ani a existat un celebru “violator din Herastrau” cu atributii similare in ceea ce priveste publicul cititor, dar care a avut mult mai mult succes decat epigonul sau.

Presa diversionista a acelei vremi nu mai exista. Exista soar oamenii care scriau atunci, aciuiti acum prin diverse locuri caldute de unde isi continua opera. Si mai exista un fenomen la fel de periculos. Ofensiva on-line a postacilor, platiti sau doar indoctrinati. Ardoarea, demna de o cauza mai buna, cu care tinerii portocalii, inregimentati sau nu, s-au repezit la tastaturi in sprijinul tatucului de la Cotroceni imi sugereaza mai degraba altceva. Acum chiar li se pare ca e groasa. Pana mai ieri se complaceau sa ne trateze cu o aroganta si o suficienta dezarmanta pentru orice om  cu neuroni functionali ce ar fi dorit sa argumenteze ceva impotriva. Acum, dimpotriva, PDL da senzatia ca se teme, ceea ce ne face sa ne imbibam cu o oarecare senzatie de speranta.Dar sa nu ne imbatam cu apa rece.

Cel mai trist este ca acum 22 de ani exista, la nivel teoretic, o alternativa serioasa. Seniorul Coposu era in viata. Astazi alternativa la PDL este PSD. Avem de ales intre cele doua ramuri ale FSN, urmasul PCR. Alternativa la Basescu este omul lui Iliescu. Situatia e la fel ca atunci, cand  Basescu era in guvernul pus de Iliescu dar se dadea, ca si astazi, tot in opozitie, pur si nevinovat. Din pacate alternativele sunt la fel de multe cu situatia in care adversare foloseste zaruri masluite.

Miscarile de strada sunt benefice, corecte si justificate. Dar faptul ca am trait p-aici, prin cartier, in ultimii douaj’da ani ma face sa fiu extrem de pesimist in privinta rezultatelor. Iar sansele de reusita ale unei astfel de miscari sunt cu atat mai mici cu cat se vor implica mai mult partidele de opozitie.

Pentru cine nu a retinut, Iliescu nu a picat atunci. Nici in urmatorii 5 ani. Ba mai mult, l-am ales presedinte in 2000, cu o larga sustinere populara de frica lui Vadim. Dar in realitate a picat. A picat in cartile de istorie catre paginile din spate, cele cenusii. Iar acest lucru il doare cel mai tare. Si poate ca acest marunt amanunt reprezinta o farama de multumire pentru cei 100 de mii de oameni care au manifestat in ianuarie 1990.

De aceea va zic: Nu va fie frica!

PS: Pentru tinerii ce n-au mai vazut filmul asta, teoretic, in cadrul manifestatiei de azi ar trebui sa urmeze niste vitrine sparte de manifestanti, un jandarm lovit, unul care are copii acasa, identificarea printre manifestanti a unor indivizi cu dosare penale, dovedirea unor legaturi cu PSD, PNL si, eventual, niste interlopi, etc., tot arsenalul conform manualului KGB.

Related articles

UPDATE 22:00 :  Au trecut doar 4 ore de cand am scris articolul. Ia sa vedem:

– vitrine sparte ?   nu, doar un geam de masina si niste tomberoane vandalizate – consideram obiectivul realizat;
– jandarm lovit?  1 buc cu bolovan in cap, sange, salvare si televizare, inca doi “cu caramizi in fata” dupa cum se exprima, emotionat,  purtatorul de cuvant al jandarmeriei – realizat;
– indivizi cu dosare penale?  cativa sefi de galerie si cativa colorati fotografiati in linia intai – realizat;
– legatura cu PNL,PSD?  evz.ro are certitudini in acest sens, B1 TV incearca sa fie mai subtil dar pana maine ne va demonstra ca asa stau lucrurile- realizat.

In urmatoarele zile, cand veti fi mai relaxati sa reluati imagini cu indivizii din primul rand, cei care au pornit blocarea strazii, cei care au sarit la bataie cu jandarmii, etc., acei “manifestanti” cu constitutie fizica asemanatoare si cu haine civile cumparate de la acelasi magazin. Ce coincidenta, dom’le!? 🙂

UPDATE 2: 15.01 ora 14:30:

Fusese omis amanuntul cu “copiii” jandarmului. Citez din articolul propagandistic de pe evz.ro : “… È™i aceÈ™ti trei jandarmi au È™i ei familii, copii È™i aceleaÈ™i probleme …”

Quod erat demonstrandum!

Leave a Comment

Ziua eliberarii arabilor

10/01/2012 at 10:56 PM (Politica serioasa)
Tags: , , ,

Am neglijat impardonabil blogul in ultima vreme datorita unei puternice apatii provocate de sfarsitul de an 2011. Nici acum nu am prea mare chef sa comentez abundenta de gesturi marsave, incompetente sau, pur si simplu, imbecile cu care ne inunda existenta gasca asta de nemernici care se fac ca guverneaza.
A devenit chiar un nonsens efectuarea de adnotari pe marginea deciziilor in stil urechist ale unor indivizi care, cel putin in opinia mea, si-au pierdut complet si bruma de legitimitate pe care le-ar fi dat-o castigarea unor alegeri acum patru ani, indiferent daca au facut-o pe bune sau prin furt.

Nu candidatura lui Virinel  la Capitala, anuntata pe youtube, a fost evenimentul care mi-a atras atentia desi prevad o lupta acerba in toamna, avand in vedere ca un alt amator de minore, “profu’ de sport”, e acum liber si , beneficiind de notorietatea  pe care presa i-a umflat-o excesiv in ultimele luni, ar putea sa se gandeasca si el la o functie publica.

Prima problema serioasa a acestui an, prevestit ca apocaliptic, este disputa lui Basescu cu Arafat. Din pacate pentru noi nu e vorba de Arafat, amicul lui Ceausescu, ci de Raed Arafat, ardelean de-al nostru din Targu Mures, sau mai bine zis Marosvásárhely, ca sa inteleaga si Ministerul Sanatatii despre ce oras e vorba. Acum, faptul ca Basescu se cearta cu cineva nu mai poate fi un mare subiect. Se stie ca marinarul scapat in permisie in port e in stare sa se ia la harta si cu Regina Angliei daca-i pui dopu’ la sticla de rom. Numai ca acum nu e vorba despre obisnuitele cravasari ale supusilor obraznici care indraznesc sa priveasca mult prea languros la tzatzele Ministerului Dezvoltarii. Omul de care s-a luat e poate “romanul” ce se bucura in acest moment de cel mai mare procent de incredere din partea populatiei. Nu au fost facute masuratori in acest sens pentru ca institutele de sondaj  sunt interesate doar de cat de mica o are Boc si cat de mare o are Ponta. Increderea! Dar e aproape sigur ca, exceptand probabil cativa nebuni, nu are nimeni ce sa-i reproseze lui Raed Arafat pentru ce a facut in coltul asta de lume populata.

Stim cu totii ca Basescu nu se cearta cu cineva, chiar daca-i face placere, doar asa de amorul artei, fara sa intrevada un profit viitor de orice natura. Fie ca e vorba de schilodirea unui adversar sau partener, fie pentru promovarea unei idei, de obicei absurde, fie pentru un mic procent dintr-o mare afacere aruncat intr-un cont bancar al cuiva drag si de incredere. ( Apropo: celebrul modus operandi descoperit de vasnicii procurori DNA in cazul lui Apostu de la Cluj nu s-ar putea oare dovedi ca e aplicabil si in situatia in care notarita de serviciu e fiica si nu sotia faptuitorului?? ) Eu as opta pentru ultima dintre variante, avand in vedere ca Arafat nu are mari ambitii politice, nu pare ahtiat nici dupa bani, nici dupa femei, ci pur si simplu vrea omul o statuie in fata la Spitalul Floreasca la 50 de metri de cea a lui Ivan Patzaichin, nestiind sarmanul ca in traditia poporului sau de adoptie cinstea, demnitatea, gloria si alte apucaturi de gen nu valoareaza nici pe departe cat un tril nazal, usor dezacordat, si cu mult reverb, urlat la microfon de alde Minune sau Salam. Adica prezumtiva lui statuie nu va servi posteritatii decat ca loc de adunare a satrei care insoteste ritualic orice injunghiat adus la urgenta in situatia putin probabila in care ambulanta reuseste sa plece de la locul faptei inainte de a i se fura rotile. Dar e bine ca mai exista si idealisti pentru ca altfel ar trebui sa consideram ca toti ceilalti ar reprezenta normalitatea.

Nu detin dovezi si nici estimari cu privire la afacerea cu implicarea privatilor in sistemul medical de urgenta dar miroase puternic a multe milioane de euroi deturnati, dupa traditia strabuna, din buzunarele noastre in buzunarele unor baieti “destepti”, motiv pentru care implicarea prezidentiala era mai mult decat asteptata. Jafurile mari nu se pot face de catre oameni marunti.

Din acest motiv Arafat si-a dat demisia din functia de secretar de stat, un gest de onoare greu de inteles pentru mintile multora dintre actualii guvernanti, dar necesar pentru coloana vertebrala a autorului si, probabil, complet inutil pentru evolutia viitoare a evenimentelor si legislatiei. Nu s-a inventat inca furaciunea care sa nu poata fi promovata la rang de lege de catre Basescu si complicii sai. Dupa o dezbatere publica in stilul deja consacrat in care toata lumea o sa spuna ca nu e bine iar presedintele pe dos, guvernul isi va asuma raspunderea in varianta “pe dos” si cu asta basta.

Asa ca de astazi avem un arab liber sa se intoarca la el, la Mures, demisia fiindu-i sigur acceptata, urmand sa fie inlocuit imediat de catre vreun ploitruc flamand si “competent”. Coincidenta face ca un alt arab cu bucurii la presedinte ar trebui sa fie de astazi liber. E vorba despre Hayssam care astazi tocmai si-a ispasit o pedeapsa de 4 ani in Siria si abia asteapta sa-si revada prietenii din Romania, unde il asteapta pusi deoparte inca 20 de ani de relaxare la Rahova. De aceea sunt sigur ca se va grabi sa se intoarca in tara in cel mai scurt timp. si astfel vom afla si cat de erou a fost Base in criza jurnalistilor rapiti. Ati vrea voi!

Insa adevarata stire bomba a zilei cred ca o reprezinta pozitia adoptata de Andreea Pora fata de scandalul de la Ministerul Sanatatii. Nu stiu din ce motiv, sau poate e doar o clipa de ratacire sau o incercare la care e supusa din partea necuratului, dar Andreea Pora s-a intors in mod inexplicabil cu spatele la icoana idolului Basescu si, in nemernicia ei, a muscat mana care a hranit-o marturisind stramb impotriva presedintelui si sustinad ca acesata are excese de autoritate. Am trait sa o vedem si p-asta. Se pare ca feromonii masculului alfa de la Cotroceni au inceput sa nu mai sensibilizeze nici macar celulele olfactive imbatranite ale fecioarelor de curte. In ritmul asta ne trezim, maine poimaine, ca o auzim pe Nutzi renegandu-si nobila origine, aceea de urmasa a lui Traian, si promovand cine stie ce alte blasfemii.

In concluzie, urmand intocmai indicatiile adanci ale presedintelui din categoria celei: “Nu va duceti la Bagdad daca nu aveti treaba!”, va recomand ca in perioada urmatoare sa nu va mai accidentati ca SMURD-ul n-o sa mai fie rosu ci usor portocaliu.

Related articles
Enhanced by Zemanta

4 Comments